Spectacolul „de acasă” pe marile scene și înapoi

Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
Spectacolul „de acasă” pe marile scene și înapoi jpeg

Vremea megaspectacolelor pare să fi apus. După Woodstock (1969), nu ştiu să se mai fi adunat jumătate de milion de oameni la un festival. Cît despre recordul din 1979 al lui Jean-Michel Jarre, care strîngea în Place de la Concorde un milion de spectatori, ideea pare azi mai degrabă desuetă. 

Odinioară, asemenea aglomerări constituiau în bună parte o demonstraţie de forţă: tinerii hippy adunaţi la ferma Woodstock simţeau, în afara plăcerilor estetice, nevoia de a afirma o unitate de atitudine. Idolii lor de atunci – Joplin, Hendrix, Creedence Clearwater Revival, Baez – erau purtători de mesaj, nu pur şi simplu vedete ale showbiz-ului. 

Astăzi, consumul de masă este tot mai mult înlocuit prin cel de nişă. Standardizarea producţiei a cedat locul personalizării produselor. Consumatorul vrea mai degrabă să se distingă (uneori, asta însemnînd distincţie) decît să se conformeze. Nu altfel s-a întîmplat în lumea divertismentului. În anii ’60, Sala Palatului, cu cele 3000 de locuri ale sale, ni se părea o culme a progresului în materie de confort cinematografic. Astăzi, sălile mall-urilor au una-două sute de scaune, dar culmea rafinamentului pare să fie atins de sălile VIP, de dimensiuni aproape familiale.  

Fenomenul se datorează, în bună parte, şi faptului că un segment important al divertismentului s-a mutat în spaţiul domestic, odată cu răspîndirea a tot felul de obiecte care te ajută să ai acasă aproape toate facilităţile tehnice ale sălii de spectacol, fiind, ca bonus, scutit de zgomotul floricelelor ronţăite de către vecinul de scaun. Aşa cum a apărut maşina care-ţi aduce „coffee-shop la tine acasă“, sau brutăria în propria bucătărie, era inevitabil să apară aparatul casnic de proiectat filme în trei dimensiuni. 

Arta „live“ s-a adaptat şi ea noilor condiţii. E acum de bonton ca la ziua de naştere a copilului să aduci unul-doi circari profesionişti, iar mulţi absolvenţi ai facultăţilor de teatru îşi plătesc facturile cu banii căpătaţi pe la botezuri, unde interpretează o scenetă cu nişte ursitoare. Asta ca să nu mai vorbim de petrecerile tele-miliardarilor, la care sînt invitate să cînte vedete din străinătate. 

Dar nu la fel stăteau lucrurile cu cîtva timp în urmă? Tablourile marilor pictori împodobeau palatele puternicilor zilei, înainte de a ajunge în muzee (invenţie relativ tîrzie, datînd din epoca Iluminismului). Cărţile au fiinţat sute de ani în cîteva exemplare copiate de mînă, apoi au fost tipărite în cîteva zeci de exemplare, înainte de a ajunge la tirajele de masă; astăzi, actul lecturii are drept referent cu pondere tot mai mare blogul, un fel de artizanat al literaturii. Horele erau jucate în bătătura din faţa crîşmei, înainte de a fi instituţionalizate la Căminul cultural şi apoi desfigurate la „Cîntarea României“.  

Masificarea actului de cultură a fost, iniţial, rezultatul punerii în practică a ideii de democratizare. Fie că a fost expresia Iluminismului (în Occident), fie că s-a numit semănătorism (la noi, în perioada interbelică, cînd s-a răspîndit, între altele, instituţia Căminului cultural), ideologia era cam aceeaşi: cultura aduce bunăstare. Căminul cultural a intrat rapid în viaţa cotidiană a satului românesc – aici şi-au făcut oamenii nunţile, aici au fost „lămuriţi“ să intre în colectivă, aici au văzut primele filme, au împrumutat (dacă au făcut-o) cîte o carte. Ca orice instituţie, a fost deturnată în anii comunismului, transformată într-un instrument de impunere a culturii oficiale. Asta nu înseamnă că el nu pătrunsese adînc în viaţa ţăranului. 

În anii ’70, am asistat la un fenomen spectaculos de transportare a Căminului cultural în spaţiul urban. Era epoca marilor migraţii de la sat la oraş produse de industrializarea socialistă. Sute de mii de ţărani veniseră în Bucureşti (mai ales din Moldova), ca muncitori în marile combinate industriale. Deşi muncitori în cartea de muncă, ei rămăseseră ţărani în obiceiuri, fără a deveni vreodată orăşeni adevăraţi. La Casa de cultură „Înfrăţirea între popoare“ (undeva în Bucureştii Noi), ei reuşiseră să organizeze, în fiecare sîmbătă seara, o horă moldovenească în toată regula, cu taraf format din aceiaşi ţărani-muncitori, la care „socializa“ toată suflarea moldoveanului cu reşedinţa în Bucureşti. Nu era doar horă, căci apăreau sarmalele, plăcintele „poale-n brîu“ şi vinul de casă. Practic, se reconstituia acolo, preţ de cîteva ore, în acea mahala bucureşteană, un sat moldovenesc, iar oamenii îşi reîncropeau, pentru scurt timp, identitatea pe care erau pe cale de a o pierde. De prisos să spun că acolo s-au pus bazele multor familii ai căror fii au devenit orăşeni autentici. 

Tot nişte „marginali“ sînt cei care încropesc astăzi spectacole de teatru sau concerte în tot felul de locuri insolite (subsoluri, hale abandonate sau pur şi simplu – cum mi s-a relatat – apartamente de bloc), punînd în fapt o cultură diferită de cea dominantă, de pe „marile scene“. Evident, în condiţiile „nişării“ despre care vorbeam, diferenţa dintre „mainstream“ şi culturile alternative e din ce în ce mai estompată.

 Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Igor Dodon
Socialiștii vor contesta rezultatul prezidențialelor moldovene. Igor Dodon: Maia Sandu a obținut o victorie doar în cifre
Igor Dodon, liderul PSRM, formațiunea prorusă care l-a susținut pe Alexandr Stoianoglo în cursa prezidențială, a anunțat că rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova va fi contestat la Curtea Constituțională (CC) și la Comisia Electorală Centrală (CEC), susținând că „Maia Sandu a obț
mosmon baia mare jpg
A pariat totul pe un fruct rar și a câștigat. Moșmonul, o combinație între măr, pară și gutuie, este un medicament natural
Un fruct aproape necunoscut în România începe să prindă teren, mulțumită unui băimărean care a pariat totul pe o astfel cu cultură. Paul Șpan, un agricultor din Baia Mare,
horoscop bilunar shutterstock 2091062710 jpg
popa stefania anisia jpg
Două copile din cadrul Complexului de Servicii Piatra-Neamţ, date dispărute de conducerea unităţii
Două copile, de 12, respectiv 15 ani, din cadrul Complexului de Servicii Piatra-Neamţ au fost date dispărute de conducerea unităţii după ce au plecat la cursuri nu s-au mai întors după finalizarea orelor.
celula inchisoare jpg
Un inginer de la o fabrică de tancuri din Rusia, condamnat la ani grei de închisoare pentru „înaltă trădare” în folosul Ucrainei
Un inginer rus de la o companie strategică, acuzat că a transmis Ucrainei informaţii „militare şi tehnice”, a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru „înaltă trădare”, în Ural.
matt leblanc 2018 gettyimages jpg
Secretul retragerii unui star de la Hollywood
Actorul Matt LeBlanc, cunoscut mai ales pentru rolul său în serialul „Friends", pare să urmeze exemplul lui Jack Nicholson și să se retragă treptat din viața publică.
vârste  foto   Shutterstock jpg
Care e vârsta maximă până la care pot trăi oamenii? O să te surprindă!
Un nou studiu scoate la iveală vârsta maximă până la care putem trăi, iar speranța de viață e cu totul alta decât ne așteptam!
cumaparaturi plase black friday jpeg
Studiu: 5,5 milioane de români doresc să cumpere cel puțin un produs de Black Friday. Electronicele și electrocasnicele - cele mai căutate
Black Friday este unul dintre cele mai aşteptate evenimente de cumpărături din România, iar 57% dintre români intenţionează să facă achiziţii în 2024. Bugetul total estimat ajunge la 1,2 miliarde de euro, potrivit unui studiu.
apartament pixabay jpg
Suma ireală cu care se vinde un apartament din Cluj. Proprietarul a fost luat la mișto: „Se dă cu tot cu stradă și cal?”
Suma ireală cu care se vinde un apartament din Cluj. Proprietarul a fost luat la mișto: „Se dă cu tot cu stradă și cal?”