⬆
locuri unde cultura e la ea acasă
Cultura din vecinătate
Înainte, cultura era şi ea „la normă“ şi cu toţii trebuia să ne implicăm în diferite activităţi culturale, fie că eram muncitori sau intelectuali, copii sau adulţi. Pentru noi, copiii, existau Casele pionierilor şi ale şoimilor patriei unde, cu cît participai la mai multe „acţiuni“ şi cursuri, cu atît erai mai bine văzut.
De la Casa de Cultură la Centrul cultural
Dacă locuieşti într-un oraş mic, accesul la cultură este limitat, îndeosebi în spaţiul public. Dacă mergi la cinematograf, s-ar putea să găseşti o sală de jocuri de noroc, dacă vrei să vezi un spectacol de teatru, îl asculţi la radio, iar la un spectacol de operă sau un concert simfonic nu poţi decît să visezi.
„Sala“, aici şi dincolo
Sînt născută într-un sat făgărăşean, Grid. Am copilărit aici, am petrecut toate vacanţele şi toate verile în acest minunat colţ de lume. Copiii mei au fost crescuţi de bunici în legile, tradiţiile, obiceiurile, portul, moralitatea, curăţenia, simplitatea moşilor noştri.
Satul și instituțiile lui
Articolul 10 din Legea pentru înfiinţarea Serviciului Social, din 1938, stipula: „Căminul Cultural este o unitate de lucru, alcătuită şi condusă de localnici, săteni, intelectuali şi fii ai satului plecaţi din sat. El este organul de execuţie al Serviciului Social. Scopul Căminului Cultural este de a ajuta, întări şi adînci acţiunea Bisericei, a Şcoalei şi a autorităţilor de stat."
Turneu la Țară
Proiectul naţional „Turneu la Ţară“, iniţiat în 2009, are ca scop revitalizarea Căminelor culturale, (re)activarea lor şi transformarea lor în centre comunitare pentru educaţie creativă şi artă activă. Cele două direcţii principale, culturală şi educaţională, acţionează împreună pentru dezvoltarea membrilor comunităţilor implicate, reprezentarea lor şi implicarea într-o viaţă socială activă.
„Ne îmbrăcăm în costume populare, da' ne dați la televizor?”
Căminul are la intrare o firmă ruginită, pe care de-abia ghiceşti ce scrie. Cîteva trepte tocite, tavanul periculos de şubred, duşumeaua crăpată. Căminul stă să pice. O parte din tavan a picat deja, astă-vară. Clădirea care adăposteşte Căminul cultural din Năsturelu, judeţul Teleorman, a fost construită în 1954.
Vise europene de cultură
În comuna gălăţeană Costache Negri, ideea reînfiinţării Căminului cultural a pornit iniţial în urma unui imbold francez, ca mai apoi să devină o dorinţă românească. Imediat după Revoluţie, comuna s-a înfrăţit cu localitatea La Roche sur Yon. Au urmat vizitele de curtoazie, iar francezii, de la prima lor venire, au şi avut cîteva „cerinţe“ pentru ca această înfrăţire să meargă bine.
Spectacolul „de acasă” pe marile scene și înapoi
Vremea megaspectacolelor pare să fi apus. După Woodstock (1969), nu ştiu să se mai fi adunat jumătate de milion de oameni la un festival. Cît despre recordul din 1979 al lui Jean-Michel Jarre, care strîngea în Place de la Concorde un milion de spectatori, ideea pare azi mai degrabă desuetă.
Arta contemporană, privită ca „un corp străin”
„Căminul cultural” nu e un spaţiu fizic, ci este „un cadru de gîndire şi acţiune, un cadru performativ şi discursiv pentru practica artistică şi politică; o platformă pentru realizarea de radiografii subiective din sfera dansului contemporan”. Am stat de vorbă cu Manuel Pelmuş care, împreună cu Brynjar Bandlien şi Farid Fairuz, este unul dintre iniţiatorii acestui proiect.
sBROT
Deşi gratuită, fără prea mare însemnătate, mult redusă ca importanţă din cauza dimensiunilor infime cu care jonglează umanul, plasarea unui eveniment în timp poate fi totuşi un bun început pentru încercarea de a-l descrie. Era debutul anilor ’90...