Turneu la Țară
- un proiect de Artă Activă pentru educație împreună -
Arta Activă este forma de artă generată de întîlnirea dintre membrii unei comunităţi şi artişti, propunînd împreună posibilitatea de reprezentare prin produse artistice şi acţiuni comunitare. Arta Activă este forma de artă care are ca resursă dorinţa de a fi împreună cu alţi oameni, de a schimba poveşti şi experienţe, curiozitatea şi nevoia de a descoperi mereu noi mijloace, noi tehnici şi perspective. Arta Activă porneşte din observaţie şi intuiţie. Oricine poate crea şi are dreptul de a se reprezenta prin artă. Un principiu esenţial este sprijinul, încurajarea şi punerea la dispoziţie a instrumentelor deţinute de către cei implicaţi în comunitate. Importante în acest tip de proces creativ pentru Artă Activă sînt grija unuia faţă de celălalt, dorinţa de a fi împreună cu ceilalţi şi estomparea diferenţelor de orice fel, a pornirilor generate de orgoliu, anihilarea nevoii de a crea ierarhii şi a nevoii de putere, toate cu scopul de a dezvălui opera de artă din fiecare om implicat şi armonizarea lui în relaţie cu ceilalţi şi cu elementele ce dau identitate comunităţii de care aparţine, pentru a transforma viaţa de zi cu zi a comunităţii într-o operă de artă colectivă.
Proiectul naţional „Turneu la Ţară“, iniţiat în 2009, are ca scop revitalizarea Căminelor culturale, (re)activarea lor şi transformarea lor în centre comunitare pentru educaţie creativă şi artă activă. Cele două direcţii principale, culturală şi educaţională, acţionează împreună pentru dezvoltarea membrilor comunităţilor implicate, reprezentarea lor şi implicarea într-o viaţă socială activă. Efectele pe termen lung ale acestui tip de demers pot fi esenţiale în dezvoltarea unei societăţi deschise, responsabilă şi implicată. Accesul la cultură, atît ca participant cît şi ca spectator, formează şi educă gustul pentru cultură şi pregăteşte un public real pentru evenimente de interes naţional.
„Turneu la Ţară“– proiect de artă comunitară şi retrocedare activă – îşi propune, în primul rînd, facilitarea accesului la cultură pentru toată lumea, deschiderea de noi perspective şi posibilităţi pentru tinerii din comunităţi rurale fără un număr ridicat de evenimente cultural-educaţionale, pe de o parte, pe de altă parte – retrocedarea poveştilor comunităţilor care le-au generat. Prin acest proiect este prezentată, prin spectacolul de teatru I AM SPECIAL (titlul caietului de lucru al elevului de clasa a II-a – limba engleză, după care lucra Rodica Sandu), povestea femeii de serviciu care a devenit legal, cu jumătate de normă, profesor de engleză, păstrîndu-şi însă şi postul de femeie de serviciu. Celelalte comune implicate în proiect sînt alese în funcţie de locul din care provin artiştii implicaţi, o retrocedare simbolică pentru comunitatea originară.
În momentul scandalului media în jurul acestui caz, utilizat intenţionat pentru a ataca politic Ministerul Educaţiei, membrii comunităţii Telec considerau că au fost făcuţi de ruşine în toată ţara prin mediatizarea excesivă şi fără o poziţie clară a situaţiei femeii de serviciu – profesoară de engleză. Proiectul îşi propune să puncteze acest eveniment care trebuie să devină un precedent model pozitiv legat de tipul de implicare şi promovare a celor ce lucrează şi utilizează un sistem de învăţare, independent de ierarhii, presiuni şi calificative.
Am ales această poveste ca punct central al proiectului tocmai pentru a aduce în discuţie egalitatea de şanse şi pentru a deschide noi perspective elevilor din comunele în care se desfăşoară proiectul, prin spectacolul de teatru şi prin interacţiunea directă cu artiştii, în cadrul evenimentelor conexe spectacolului. Stimularea creativă prin modele a tinerilor din comunele implicate şi experimentarea reprezentării în public, în cadrul dezbaterilor axate pe ceea ce îşi doresc pentru Căminele lor culturale şi viaţa cultural-educaţională a comunei sînt puncte esenţiale ale „Turneului la Ţară“. Principalul instrument de lucru a fost încurajarea lor de a se organiza şi a coordona evenimente comunitare, culturale sau educaţionale, independent de atitudinea autorităţilor locale sau naţionale, în sensul în care să nu aştepte să facă altcineva pentru ei sau copiii lor aceste activităţi, ci să le iniţieze şi să le dezvolte, indiferent de nivelul de pregătire sau şcoală.
Am început prin a documenta povestea reală din Bicazu Ardelean, am scris textul pentru spectacolul I AM SPECIAL (text publicat integral pe verso-ul afişului, distribuit tuturor participanţilor). Dacă în prima fază a proiectului, doamna Rodica Sandu (femeia de serviciu şi profesor suplinitor de limba engleză de la Şcoala generală din Telec, comuna Bicazu Ardelean) a fost alături de noi şi ne-a sprijinit, dîndu-şi acordul pentru realizarea acestui spectacol pornind de la povestea ei reală, ulterior, în urma presiunilor din partea directorilor şcolii, care au perceput greşit acest proiect ca o continuare a scandalului media care a avut loc în urmă cu doi ani, doamna Sandu a venit cu rugămintea să nu jucăm la ea în sat, fiind ameninţată cu pierderea slujbei de femeie de serviciu, deoarece suplinitor nu mai era din vara anului 2008 deja, ceea ce ne-a determinat să schimbăm una din cele patru destinaţii, în ultimul moment, şi am decis să jucăm în comuna Limanu, comună care include şi Vama Veche, şi 2 Mai, staţiuni populare prin evenimente culturale de amploare, însă fără nici o legătură cu localnicii acestor locuri. În cadrul proiectului au avut loc şase intervenţii – Rahova-Uranus, Limanu Constanţa, Săsarm Bistriţa Năsăud, I.L. Caragiale şi Ghirdoveni Dîmboviţa, Păuşeşti Măglaşi –, întîlniri cu comunităţile vizitate, spectacole de teatru, urmate fiecare dintre ele de dezbateri publice. Astfel, am petrecut două zile de lucru în mijlocul comunităţii şi de mediatizare a proiectului în fiecare dintre comunităţile implicate (respectiv, vinerea şi sîmbăta), ca apoi duminica să prezentăm spectacolul, urmat de dezbaterea publică informală şi apoi de masa comunitară unde continuau discuţiile despre posibilitatea reconversiei Căminelor culturale.
În urma Proiectului „Turneu la Ţară“ am realizat un program-pilot de reconversie a Căminelor culturale, program prezentat Ministerului Culturii, în speranţa implementării lui simultane în toate cele cinci comunităţi. Chiar dacă s-a bucurat de succes, ministrul a fost schimbat la scurt timp după, şi dialogul s-a încheiat. În 2010, am aplicat din nou la AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional, însă plafonul maxim de finanţare permitea realizarea pilotului într-o singură comunitate. Astfel, a avut loc Proiectul „Kickstart Limanu“, în cadrul căruia Căminul cultural din Limanu a devenit realmente un centru comunitar pentru o lună şi jumătate, beneficiarii acestui program fiind copiii din comuna Limanu. Şi acest proiect a fost prezentat Ministerului Culturii şi am fost acuzaţi că prin utilizarea sintagmei „centru comunitar“ (sintagmă recuperată din metoda monografică a lui Dimitrie Gusti, de fapt „sala luminoasă – centru al comunităţii“) încercăm să furăm Căminele culturale din patrimoniul Ministerului Culturii şi să le transferăm Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. În urma acestui întreg periplu, am ajus la concluzia că singura soluţie e prin intervenţii directe şi imediate în comunitate, şi stimularea lor pentru generarea de programe cultural-educaţionale, indiferent de sprijinul autorităţilor locale sau naţionale. Este frapant însă să descoperi că Trupa de Teatru Nescris din Şanţ, o trupă cu o tradiţie de peste o sută de ani, o valoare reală a patrimoniului imaterial al culturii române, nu are acces la Căminul cultural din localitate.
În toate intervenţiile, majoritatea celor cu care am discutat regretă dispariţia acestor spaţii de socializare, de culturalizare, relaxare – explicînd că dispariţia lor este şi motivul pentru care barurile din sat şi slujba de duminică la biserică sînt atît de populare.
Înfiinţarea unui Centru pentru Artă Activă şi Teatru Comunitar este esenţială, în acest moment, pentru diseminarea metodei, se bazează în primul rînd pe susţinerea continuităţii şi dezvoltarea proiectelor „Teatru Comunitar şi Artă Activă, atît a celor iniţiate de Ofensiva Generozităţii – metodă aplicată în proiecte precum „RahovaNonstop“, „Construieşte-ţi comunitatea!“, „Evacuarea Casei Studenţilor din Timişoara“, „Turneu la Ţară“ – proiect de artă activă pentru educaţie împreună, „Kickstart Limanu“, „Casa Poporului“, „ROGVAIV“ – un spectacol. 3 piese scurte, „Teatru Nescris din Şanţ“ – prima formă de teatru comunitar din România, cît şi a altor iniţiative prin proiecte comunitare – locale, naţionale sau internaţionale.
Bogdan Georgescu este artist şi activist social, unul dintre iniţiatorii Proiectului „Turneu la Ţară“.
