Turneu la Țară

Bogdan GEORGESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
Turneu la Țară jpeg

- un proiect de Artă Activă pentru educație împreună -

Arta Activă este forma de artă generată de întîlnirea dintre membrii unei comunităţi şi artişti, propunînd împreună posibilitatea de reprezentare prin produse artistice şi acţiuni comunitare. Arta Activă este forma de artă care are ca resursă dorinţa de a fi împreună cu alţi oameni, de a schimba poveşti şi experienţe, curiozitatea şi nevoia de a descoperi mereu noi mijloace, noi tehnici şi perspective. Arta Activă porneşte din observaţie şi intuiţie. Oricine poate crea şi are dreptul de a se reprezenta prin artă. Un principiu esenţial este sprijinul, încurajarea şi punerea la dispoziţie a instrumentelor deţinute de către cei implicaţi în comunitate. Importante în acest tip de proces creativ pentru Artă Activă sînt grija unuia faţă de celălalt, dorinţa de a fi împreună cu ceilalţi şi estomparea diferenţelor de orice fel, a pornirilor generate de orgoliu, anihilarea nevoii de a crea ierarhii şi a nevoii de putere, toate cu scopul de a dezvălui opera de artă din fiecare om implicat şi armonizarea lui în relaţie cu ceilalţi şi cu elementele ce dau identitate comunităţii de care aparţine, pentru a transforma viaţa de zi cu zi a comunităţii într-o operă de artă colectivă. 

Proiectul naţional „Turneu la Ţară“, iniţiat în 2009, are ca scop revitalizarea Căminelor culturale, (re)activarea lor şi transformarea lor în centre comunitare pentru educaţie creativă şi artă activă. Cele două direcţii principale, culturală şi educaţională, acţionează împreună pentru dezvoltarea membrilor comunităţilor implicate, reprezentarea lor şi implicarea într-o viaţă socială activă. Efectele pe termen lung ale acestui tip de demers pot fi esenţiale în dezvoltarea unei societăţi deschise, responsabilă şi implicată. Accesul la cultură, atît ca participant cît şi ca spectator, formează şi educă gustul pentru cultură şi pregăteşte un public real pentru evenimente de interes naţional. 

„Turneu la Ţară“– proiect de artă comunitară şi retrocedare activă – îşi propune, în primul rînd, facilitarea accesului la cultură pentru toată lumea, deschiderea de noi perspective şi posibilităţi pentru tinerii din comunităţi rurale fără un număr ridicat de evenimente cultural-educaţionale, pe de o parte, pe de altă parte – retrocedarea poveştilor comunităţilor care le-au generat. Prin acest proiect este prezentată, prin spectacolul de teatru I AM SPECIAL (titlul caietului de lucru al elevului de clasa a II-a – limba engleză, după care lucra Rodica Sandu), povestea femeii de serviciu care a devenit legal, cu jumătate de normă, profesor de engleză, păstrîndu-şi însă şi postul de femeie de serviciu. Celelalte comune implicate în proiect sînt alese în funcţie de locul din care provin artiştii implicaţi, o retrocedare simbolică pentru comunitatea originară. 

În momentul scandalului media în jurul acestui caz, utilizat intenţionat pentru a ataca politic Ministerul Educaţiei, membrii comunităţii Telec considerau că au fost făcuţi de ruşine în toată ţara prin mediatizarea excesivă şi fără o poziţie clară a situaţiei femeii de serviciu – profesoară de engleză. Proiectul îşi propune să puncteze acest eveniment care trebuie să devină un precedent model pozitiv legat de tipul de implicare şi promovare a celor ce lucrează şi utilizează un sistem de învăţare, independent de ierarhii, presiuni şi calificative. 

Am ales această poveste ca punct central al proiectului tocmai pentru a aduce în discuţie egalitatea de şanse şi pentru a deschide noi perspective elevilor din comunele în care se desfăşoară proiectul, prin spectacolul de teatru şi prin interacţiunea directă cu artiştii, în cadrul evenimentelor conexe spectacolului. Stimularea creativă prin modele a tinerilor din comunele implicate şi experimentarea reprezentării în public, în cadrul dezbaterilor axate pe ceea ce îşi doresc pentru Căminele lor culturale şi viaţa cultural-educaţională a comunei sînt puncte esenţiale ale „Turneului la Ţară“. Principalul instrument de lucru a fost încurajarea lor de a se organiza şi a coordona evenimente comunitare, culturale sau educaţionale, independent de atitudinea autorităţilor locale sau naţionale, în sensul în care să nu aştepte să facă altcineva pentru ei sau copiii lor aceste activităţi, ci să le iniţieze şi să le dezvolte, indiferent de nivelul de pregătire sau şcoală. 

Am început prin a documenta povestea reală din Bicazu Ardelean, am scris textul pentru spectacolul I AM SPECIAL (text publicat integral pe verso-ul afişului, distribuit tuturor participanţilor). Dacă în prima fază a proiectului, doamna Rodica Sandu (femeia de serviciu şi profesor suplinitor de limba engleză de la Şcoala generală din Telec, comuna Bicazu Ardelean) a fost alături de noi şi ne-a sprijinit, dîndu-şi acordul pentru realizarea acestui spectacol pornind de la povestea ei reală, ulterior, în urma presiunilor din partea directorilor şcolii, care au perceput greşit acest proiect ca o continuare a scandalului media care a avut loc în urmă cu doi ani, doamna Sandu a venit cu rugămintea să nu jucăm la ea în sat, fiind ameninţată cu pierderea slujbei de femeie de serviciu, deoarece suplinitor nu mai era din vara anului 2008 deja, ceea ce ne-a determinat să schimbăm una din cele patru destinaţii, în ultimul moment, şi am decis să jucăm în comuna Limanu, comună care include şi Vama Veche, şi 2 Mai, staţiuni populare prin evenimente culturale de amploare, însă fără nici o legătură cu localnicii acestor locuri. În cadrul proiectului au avut loc şase intervenţii – Rahova-Uranus, Limanu Constanţa, Săsarm Bistriţa Năsăud, I.L. Caragiale şi Ghirdoveni Dîmboviţa, Păuşeşti Măglaşi –, întîlniri cu comunităţile vizitate, spectacole de teatru, urmate fiecare dintre ele de dezbateri publice. Astfel, am petrecut două zile de lucru în mijlocul comunităţii şi de mediatizare a proiectului în fiecare dintre comunităţile implicate (respectiv, vinerea şi sîmbăta), ca apoi duminica să prezentăm spectacolul, urmat de dezbaterea publică informală şi apoi de masa comunitară unde continuau discuţiile despre posibilitatea reconversiei Căminelor culturale. 

În urma Proiectului „Turneu la Ţară“ am realizat un program-pilot de reconversie a Căminelor culturale, program prezentat Ministerului Culturii, în speranţa implementării lui simultane în toate cele cinci comunităţi. Chiar dacă s-a bucurat de succes, ministrul a fost schimbat la scurt timp după, şi dialogul s-a încheiat. În 2010, am aplicat din nou la AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional, însă plafonul maxim de finanţare permitea realizarea pilotului într-o singură comunitate. Astfel, a avut loc Proiectul „Kickstart Limanu“, în cadrul căruia Căminul cultural din Limanu a devenit realmente un centru comunitar pentru o lună şi jumătate, beneficiarii acestui program fiind copiii din comuna Limanu. Şi acest proiect a fost prezentat Ministerului Culturii şi am fost acuzaţi că prin utilizarea sintagmei „centru comunitar“ (sintagmă recuperată din metoda monografică a lui Dimitrie Gusti, de fapt „sala luminoasă – centru al comunităţii“) încercăm să furăm Căminele culturale din patrimoniul Ministerului Culturii şi să le transferăm Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. În urma acestui întreg periplu, am ajus la concluzia că singura soluţie e prin intervenţii directe şi imediate în comunitate, şi stimularea lor pentru generarea de programe cultural-educaţionale, indiferent de sprijinul autorităţilor locale sau naţionale. Este frapant însă să descoperi că Trupa de Teatru Nescris din Şanţ, o trupă cu o tradiţie de peste o sută de ani, o valoare reală a patrimoniului imaterial al culturii române, nu are acces la Căminul cultural din localitate. 

În toate intervenţiile, majoritatea celor cu care am discutat regretă dispariţia acestor spaţii de socializare, de culturalizare, relaxare – explicînd că dispariţia lor este şi motivul pentru care barurile din sat şi slujba de duminică la biserică sînt atît de populare. 

Înfiinţarea unui Centru pentru Artă Activă şi Teatru Comunitar este esenţială, în acest moment, pentru diseminarea metodei, se bazează în primul rînd pe susţinerea continuităţii şi dezvoltarea proiectelor „Teatru Comunitar şi Artă Activă, atît a celor iniţiate de Ofensiva Generozităţii – metodă aplicată în proiecte precum „RahovaNonstop“, „Construieşte-ţi comunitatea!“, „Evacuarea Casei Studenţilor din Timişoara“, „Turneu la Ţară“ – proiect de artă activă pentru educaţie împreună, „Kickstart Limanu“, „Casa Poporului“, „ROGVAIV“ – un spectacol. 3 piese scurte, „Teatru Nescris din Şanţ“ – prima formă de teatru comunitar din România, cît şi a altor iniţiative prin proiecte comunitare – locale, naţionale sau internaţionale.

Bogdan Georgescu este artist şi activist social, unul dintre iniţiatorii Proiectului „Turneu la Ţară“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.