Vise europene de cultură

Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
Vise europene de cultură jpeg

În comuna gălăţeană Costache Negri, ideea reînfiinţării Căminului cultural a pornit iniţial în urma unui imbold francez, ca mai apoi să devină o dorinţă românească.  

Imediat după Revoluţie, comuna s-a înfrăţit cu localitatea La Roche sur Yon, din Franţa. Au urmat vizitele de curtoazie, iar francezii, de la prima lor venire, au şi avut cîteva „cerinţe“ pentru ca această înfrăţire să meargă bine. Pentru că la sosirea lor aici au fost nevoiţi, după spusele localnicilor, să se spele „la lighean“, au insistat, în primul rînd, să fie rezolvată problema alimentării cu apă. Apoi au pledat pentru înfiinţarea unui dispensar. La urmă a venit şi ideea Căminulului cultural. Pentru că, deşi aici existase pe vremuri unul, nemaifiind întreţinut, clădirea stînd să cadă, a fost lăsat în plata Domnului şi la mila oamenilor. 

Mai apoi, vizitînd, la rîndul lor, localitatea franceză, românii au fost duşi, printre altele, la „Casa de cartier“ – varianta franceză a Căminului cultural de la noi, un soi de sală multifuncţională, în care se puteau desfăşura (şi chiar se desfăşurau) de la proiecţii de filme la spectacole de muzică, teatru sau lecturi publice – iar inima le-a rămas acolo. S-au gîndit ce frumos ar fi să aibă şi ei în sat aşa ceva. Iar francezii n-au pregetat, i-au ajutat în toate felurile, în special financiar, punînd de la ei jumătate din suma necesară construcţiei şi dotării unui Cămin similar celui pe care îl aveau la ei acasă.  Pentru ce şi l-au dorit românii şi care e, pe scurt, ideea de Cămin cultural la sat?  

Dacă existau cîteva şi pe vremea regalităţii, acestea adăposteau biblioteci. Simplu şi la obiect. În timpul regimului comunist însă, Căminele culturale (al căror număr a explodat) erau destinate, oficial, atît descoperirii şi susţinerii tinerelor talente din oraşele de provincie, sate şi comune, cît şi pentru lansarea artiştilor necunoscuţi la Festivalul „Cîntarea României“, fazele preliminare avînd loc chiar în aceste instituţii locale. Erau folosite de asemenea şi ca un loc de întîlnire pentru activişti sau serbări şcolare, şi erau, pe scurt, punctele de socializare disciplinată şi controlată a comunităţii. 

După Revoluţie, cînd activităţile comuniste au încetat, cînd nu se mai primeau fonduri nici pentru susţinerea unui personal care să aibă grijă de ele, nici pentru activităţi care să le susţină financiar, majoritatea au fost părăsite, clădirile fiind abandonate, rămînînd doar fantome ale trecutului. 

Astăzi, trecînd prin satele româneşti, noţiunea de „Cămin cultural“ mai păstrează o pală melancolie în sepia, şi – deşi mulţi locuitori şi-ar dori reînfiinţarea lor, nemaifăcînd legătura cu fostele lor funcţii de partid, motivînd pe bună dreptate lipsa unui spaţiu de socializare culturală, mai ales pentru tineri – destul de puţine se pot lăuda că au în sînul comunităţii Cămine culturale în care cultura reală, şi nu imitaţii naive, să primeze. Există şi dintre cele care par a funcţiona. De altfel, foarte multe proiecte europene au fost cîştigate de comunităţile rurale, tocmai pentru reînfiinţarea sau restaurarea acestor Cămine. Dar cum au fost ele valorificate – este altă poveste. 

Unele au fost construite de la zero. S-au făcut proiecte, s-au cîştigat finanţări, iar clădirile au fost ridicate după ultimele standarde europene. S-a adus aparatură de ultimă generaţie – boxe, difuzoare şi staţii de sunet –, s-au pus termopane şi au fost, pe scurt, dotate cu toate cele trebuincioase pentru proiecţii de filme sau spectacole de muzică sau teatru. Dar, deşi multe au parte de susţinere financiară pentru personal şi pentru întreţinere, de multe ori stau tot goale sau ajung destinaţiile evenimentelor vieţii comunităţii. Sînt închiriate, adică, pentru nunţi, botezuri şi parastase. Altele au devenit discoteci de weekend.  

La mijloc nu este doar dezinteres, ci o problemă majoră de management cultural. Şi cînd majoritatea satelor din România au probleme de infrastructură, foarte puţini oficiali mai ajung să se gîndească la montarea unor spectacole culturale cu patalama. Deşi visele lor europene continuă să existe.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.