De la Casa de Cultură la Centrul cultural

Anda BECUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
De la Casa de Cultură la Centrul cultural jpeg

Dacă locuieşti într-un oraş mic, accesul la cultură este limitat, îndeosebi în spaţiul public. Dacă mergi la cinematograf, s-ar putea să găseşti o sală de jocuri de noroc, dacă vrei să vezi un spectacol de teatru, îl asculţi la radio, iar la un spectacol de operă sau un concert simfonic nu poţi decît să visezi. Trebuie să te mulţumeşti eventual doar cu spectacolele folclorice organizate de Zilele Oraşului. 

În oraşele mici, consumul cultural se retrage în spaţiul domestic, în lipsa unei oferte culturale variate în spaţiul public. Nevoile de infrastructură culturală ale locuitorilor din oraşele mici se îndreaptă spre Casele de cultură (76%), săli de spectacole (71%), obiective de patrimoniu (67%) şi biblioteci (66%), potrivit Barometrului de Consum Cultural 2008, realizat de Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii. Există aşadar un decalaj între oraşele mari (peste 100.000 de locuitori) şi cele mici (sub 100.000 de locuitori), din punct de vedere al infrastructurii culturale, pe de o parte, şi între oferta şi cererea de evenimente culturale în spaţiul public, pe de altă parte. 

În oraşul meu natal, înainte de anii ’90, existau trei instituţii în care se întîmplau activităţi mai mult sau mai puţin culturale: Casa de Cultură, Casa de Cultură a Sindicatelor (sau Clubul ARO) şi Casa de Cultură a Armatei. Nu cunosc foarte bine istoria acestor instituţii, ştiu doar că ultimele două erau legate de mediul profesional şi, pe lîngă şedinţele de partid şi adunările muncitoreşti, se mai strecurau şi piese de teatru sau concerte de muzică uşoară, care umpleau sălile pînă la refuz. Astăzi, în aceste locuri nu se mai întîmplă aproape nimic, cultural sau ne-cultural. 

Şi totuşi, potenţial există. În fiecare oraş mic există un nucleu de oameni cu apetit cultural dezvoltat şi spirit civic, care aşteaptă doar oportunitatea de a se implica în organizarea evenimentelor culturale. Există cîteva exemple notabile cum ar fi Caravana filmelor TIFF sau Caravana filmelor 3D, care încearcă să dezmorţească viaţa culturală locală din oraşele mici, în lipsa unei infrastructuri adecvate, dar acestea au fost mai degrabă iniţiative izolate şi exterioare comunităţilor respective. 

Există însă şi excepţii. Rezultatele studiului „Vitalitatea culturală a oraşelor din România 2010“, realizat de CCCDC, marchează poziţionarea unor oraşe mici precum Sfîntu Gheorghe, Tîrgovişte sau Miercurea Ciuc (toate cu o populaţie sub 100.000 de locuitori) în topul primelor 15 oraşe din ţară, din punct de vedere al indicelui vitalităţii culturale locale. Studiul a luat în considerare infrastructura culturală, resursele umane specializate, cheltuielile bugetare pentru cultură, participarea la activităţi culturale, economia creativă şi sectorul nonprofit. De asemenea, studiul evidenţiază relaţia directă între atenţia pe care o acordă culturii autorităţile locale şi performanţele culturale ale oraşului respectiv. Exemple grăitoare sînt Sfîntu Gheorghe, care deţine cea mai mare pondere a bugetului acordat culturii din bugetul local, şi Tîrgovişte, depăşind cu mult indicele cheltuielilor locale pentru cultură din oraşe mari precum Cluj-Napoca, Iaşi sau Constanţa. De asemenea, foarte importante sînt nucleele culturale sau creative. Nu întîmplător, Sfîntu Gheorghe se poate lăuda cu o Casă de Cultură ce seamănă mai mult cu un Centru cultural. Aceasta găzduieşte coruri şi formaţii de muzică populară, o echipă teatrală, un ansamblu de dans popular, Uniunea artiştilor plastici amatori, cluburi culturale, şi organizează festivaluri de dans, muzică şi film. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Casa de Cultură din Tîrgovişte, care a fost comasată, în anul 2010, cu Teatrul Municipal, după 70 de ani de funcţionare. 

Dar ce este un Centru cultural? Este orice instituţie care găzduieşte, facilitează sau prezintă activităţi culturale şi artistice: Casă de Cultură, Centru comunitar, Centru cetăţenesc, sală de concerte, galerie, bibliotecă, muzeu sau Centru de conferinţe. Condiţia de bază este ca instituţia respectivă să ofere sediu, organizare, reţea de parteneri şi facilităţi de întîlnire pentru deţinătorii de interese. 

Deşi diferite, oraşele C-esis din Letonia, Veszprém din Ungaria şi Firminy Franţa au în comun experienţe culturale similare. În aceste oraşe, comunitatea locală se reuneşte în jurul unor nuclee reprezentate de Centrele culturale. Centrul cultural C-esis din Letonia a fost construit în anul 1915 şi a funcţionat chiar şi în perioada comunistă. În prezent, găzduieşte 13 grupuri de amatori (teatru, dans, cor, muzică folk), o orchestră de cameră, spectacole de teatru, muzică, expoziţii, ateliere, întîlniri ale artiştilor locali, spectacole organizate cu ocazia sărbătorilor tradiţionale. Centrul cultural din Veszprém organizează anual evenimente care reunesc artişti din artele spectacolului, artele vizuale, profesionişti din industriile creative, iar Maison de la Culture din Firminy este un exemplu de arhitectură modernă în stilul Le Corbusier, ce găzduieşte un auditorium, un Centru comunitar şi un spaţiu de expoziţii. În România, poate doar parteneriatul public-privat sau o strategie activă de atragere a finanţatorilor publici şi privaţi vor dinamiza Casele de Cultură din oraşele mici şi le vor ajuta să semene mai mult cu Centrele culturale şi mai puţin cu locurile unde nu se întîmplă nimic. Doar atunci vom putea spera ca un Centru cultural dintr-un oraş mic să facă parte şi să-şi promoveze interesele în Reţeaua Europeană a Centrelor culturale.

Anda Becuţ este director de cercetare la Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii.

Foto: V. Dorolţi

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.