Soldaţii: 70% realitate şi 30% ficţiune - interviu cu scriitorul Adrian SCHIOP

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Soldaţii: 70% realitate şi 30% ficţiune   interviu cu scriitorul Adrian SCHIOP jpeg

Aţi fi putut să scrieţi Soldaţii dacă nu v-aţi fi dus să staţi în Ferentari? Şi dacă da, cum aţi fi făcut-o? Ce aţi fi ratat în mod major? 

Aş fi ratat tot şi, în primul rînd, feeling-ul. Nu ştiu să fac ficţiune, pot doar să fabulez pe marginea unor lucruri care mi s-au întîmplat. Hai, poate o povestire aş fi capabil să scriu, trăgînd rău de mine – dar un roman în nici un caz. 

Cum funcţionează în cazul dvs. partea de familiarizare cu mediul în care vă plasaţi povestea? Dacă ar fi să vă gîndiţi în procente, cam cît e documentare şi cît e ficţiune? Şi cum le dozaţi? 

Depinde cît stau pe o carte. La primele două romane am stat cinci ani pe fiecare şi procentul de ficţiune a tot crescut, deci raportul acolo e de 50% ficţiune şi 50% realitate. Ceea ce a fost o greşeală, pentru că tot şlefuindu-le am pierdut

-ul, m-am mistificat şi falsificat prea mult şi au ieşit prea uscate. Pe ultimul l-am dat din stomac, cu un procent, să zic, de 70% realitate şi 30% ficţiune. 

Modelul scriitorului care vrea să aibă experienţa directă a lumii despre care scrie nu e prea des întîlnit la noi. Ţine mai degrabă de modelul americănesc. Care au fost fricile dvs. cînd aţi decis să vă mutaţi în patria manelelor? 

Că o să iau bătaie, că o să fiu jefuit etc. Ceea ce nu s-a întîmplat, în primul rînd pentru că oamenii din Ferentari nu sînt nişte sălbatici, apoi pentru că m-au luat de ciudat şi m-au lăsat în pace. 

Şi care au fost spaimele legate de roman? 

Spaima că mă expun prea mult, că mă arunc prea tare cu unele afirmaţii. Mi-a fost de asemenea teamă că nu o să le placă colegilor mei de la doctorat, majoritatea activişti romi, că or să-mi reproşeze viziunea prea negativistă şi unele afirmaţii prea tranşante, prea dure. Ceea ce nu s-a întîmplat, Ciprian Necula a zis că prezint realitatea/lucrurile cum sînt, iar Nicoleta Biţu – că naratorul meu e cam elitist, îl ia cam de sus pe Alberto, dar că e literatură, şi literatura nu se judecă cu instrumentele cu care judeci un articol de presă. Cel mai frică mi-a fost de reacţia lui Vasile Ionescu, un activist rom din vechea generaţie, care e un tip mai dur, care nu menajează – dar din fericire i-a plăcut cartea, a zis că naratorul meu se salvează prin onestitate. 

Are nevoie cititorul să ştie că ce citeşte e după un caz real? Funcţionează mai bine formula asta? 

Cu siguranţă. Anii ’80-’90 au fost dominaţi de o estetică postmodernă în toate artele, încît totul devenise ficţiune, fabulaţie, joc – şi s-a ajuns la saturaţie cu ludicul şi lipsa oricărei angajări sau fome de responsabilitate faţă de realitate. Anii 2000, pornind de la manifestul Dogma din 1996, marchează reculul, întoarcerea la responsabilitate, adevăr, în fine la toate marile categorii pe care postmodernismul le-a discreditat. Pe scurt, la o formulă realistă. Oamenii au nevoie nu doar să fie distraţi, vor să fie informaţi, să ştie că ceea ce citesc sau văd (în cazul cinematografiei) nu e doar posibil, în sensul lui Aristotel, ci că s-a întîmplat realmente. Faptul de a se fi întîmplat dă greutate. 

Dacă vecinii dvs. cartier ar fi citit romanul, ce credeţi că v-ar fi reproşat? 

Habar n-am… Că dau în gît chestii, că mint la altele, că fac caterincă de lucruri pe care ei le respectă. 

Rămîneţi cu proiectele viitoare în aceeaşi zonă a documentării realităţii pentru ca apoi să ajungeţi la ficţiune? 

Cred că da. Aş vrea să renunţ la formula asta autoficţională, să dau pe post şi experienţe ale altora, fără interfaţa semificţională a naratorului Adi Schiop. Dar nu ştiu dacă mă ţine.  

a consemnat Ana Maria SANDU  

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.