Sinucigașii fericiți

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Frica lui Putin jpeg

Oare oamenii se sinucid, atunci cînd o fac, de prea mult bine sau de prea mult rău? O fac fiindcă sînt prea fericiți sau, dimpotrivă, foarte nefericiți? Întrebarea nu-i chiar atît de absurdă cum vi s-ar părea la prima vedere. Căci iată ce aflăm: pe de o parte, potrivit cu unele studii ONU, care clasifică țările lumii sub raportul „fericirii“, țările nordice ocupă primele locuri în această privință. Pe de alta, tot ele sînt și primele la capitolul sinucideri. În 2018, Finlanda ocupa locul întîi într-o astfel de ierarhizare a fericiților, dar și printre primele locuri la capitolul sinucideri. Ceva asemănător și în Norvegia sau Danemarca. Dimpotrivă, în țări mult mai puțin fericite după indexul în cauză, precum Italia sau Grecia, rata sinuciderilor este mult mai mică.

Clasamentul fericiților se face, aflăm, printr-un mix de indicatori, de tip PIB pe cap de locuitor, diferențe sociale și economice, asistență socială, situația corupției, siguranța personală, eficiența serviciilor publice, perspective profesionale, educație etc. Poți să spui că nu sînt importanți acești indicatori ori, invers, că mizeria, inegalitățile flagrante și corupția te fericesc? Nu poți. Și atunci? De ce totuși, proporțional, se sinucid atîția finlandezi sau norvegieni? Poate că, precum unii asceți budiști, ei consideră că au o viață atît de împlinită și de perfectă încît orice continuare a ei n-ar face-o decît să se altereze, fizic și sufletește. Ce-ți mai poți dori după o viață finlandeză ocrotită și certă sub toate privințele? Mai nimic, de unde și gestul suprem de a te despărți de lume la fel de simplu și calm ca și de ultima saună.

Din păcate, lucrurile nu stau așa, dovadă că sinuciderile cele mai numeroase sînt printre adolescenți și cei tineri, adică printre oameni care n-au cum fi împliniți.

De fapt, nu oamenii pur și simplu nefericiți sau prea puțin fericiți se sinucid (majoritatea populației s-ar sinucide în acest caz), ci numai cei deznădăjduiți. Nu nefericirea, ci deznădejdea – adică golirea vieții de orice sens – este poarta spre sinucidere, pe care unii o trec. Or, mediteraneenii poate că nu sînt atît de fericiți după index în raport cu scandinavii, dar cad pesemne mai rar pradă deznădejdii: cum să fii deznădăjduit, la urma urmelor, cu lumina generoasă a Sudului, cu albastrul incredibil al Mediteranei, cu frumusețea ce-ți taie răsuflarea a peisajului natural și uman deopotrivă, chiar și cu savoarea mîncării din aceste locuri? Viața n-o fi chiar fericită în „țara unde înfloresc lămîii“, vorba lui Goethe, dar e frumoasă de tot! Apoi, dacă sinucigașii potențiali sînt singuraticii, cum să rămîi singur mai multă vreme în mijlocul indiscreției generalizate, calde și gălăgioase din ținuturile meridionale?

E curios cum cercetătorii redescoperă în zilele noastre lucruri care se cunoșteau de mult, ba chiar făceau obiectul unor povestioare edificatoare. Nu-i arătase Solon atenianul bogatului  rege Cresus cît de vană era fericirea bazată pe acumulări și avuții cu care acesta se împăuna, ca azi țările scandinave cu PIB-ul? Să fie lucrurile diferite la nivelul colectiv decît la cel individual? Nu știu.

Fericirea, credeau cei vechi, era în exclusivitate un dar al zeilor, pe cît de neprețuit, pe atît de rar și capricios, și de care omul nu era responsabil. În schimb, curajul de a înfrunta nenorocirile și adversitățile sorții țineau de om și tocmai victoria asupra lor făcea măreția acestuia. Heracle fusese unul dintre cei mai nefericiți oameni, fiindcă, într-un acces de nebunie trimis de Hera, își ucisese soția și copiii. Dar nu se sinucisese din această cauză disperat, ci cu curaj și tărie de caracter ispășise crima involuntară prin „muncile“ sale, distrugînd monștrii care făceau cumplită viața oamenilor. Iar dacă coborîse de bunăvoie în ținutul umbrelor, n-o făcuse ca să rămînă, ci ca să-l aducă de acolo pe Cerber. În general, eroii sînt aproape întotdeauna nefericiți, dar niciodată deznădăjduiți. Iar fericiți devin tot ei, dar abia după moarte, cînd, drept răsplată pentru virtuți și în compensație pentru suferințe, sînt admiși în Cîmpiile Elizee.

Există, ce-i drept, în mitologia greacă și una-două figuri de fericiți în timpul vieții. De exemplu, Philemon și Baucis, cei doi soți sărmani, care împărțiseră puținul pe care-l aveau cu Zeus, aflat în exil pe pămînt și alungat de ceilalți oameni. Zeus îi răsplătise cu un fel de fericire stranie pe care unii cinici ar privi-o cu îndoială. Într-adevăr, în termenii cantitativi de azi, scorul fericirii lor era modest bine: PIB-ul de pe capul lor personal era foarte mic, erau cu siguranță analfabeți, asigurări sociale și de sănătate n-aveau, erau marginalizați (locuiau într-o colibă la marginea unui sat), n-aveau nici măcar o pensioară. În plus, îl suspectăm pe Philemon de concepții falocrate, iar Baucis era cam exploatată, fiindcă soțul ei n‑o ajuta destul la gospodărie. (Ea îl servise la masă pe Zeus, alergînd tot timpul fără odihnă, în vreme ce soțul stătea la taifas cu musafirul. Ba, în timp ce ea robotea, cei doi nesimțiți se mai și plîngeau de neveste!) Și totuși, drept răsplată pentru ospitalitatea și generozitatea lor, Philemon și Baucis primiseră de la Zeus o fericire de neindexat: după o viață de iubire împreună aveau să moară tot împreună exact în aceeași clipă, astfel încît nici unul, rămînînd singur, să nu poată cădea în deznădejde fie și o clipă.

(apărut în Dilema veche, nr. 787, 21-28 martie 2019)

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.