„Simt enorm și văz monstruos”

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
„Simt enorm și văz monstruos” jpeg

Şi cum ar putea fi altminteri, dacă spectacolul lumii văzut din faţa televizorului pendulează parcă definitiv între exploatarea perversă a emoţiei şi amendarea pînă la anihilare a oricărei forme de subtilitate şi discreţie. Ca şi în camera de la Grand Hotel, din nuvela lui Caragiale, totul este augmentat şi teribil. E musai să-ţi manifeşti empatia cît mai rapid şi vocal la vreme de catastrofă, cataclism, tragedii pe bandă rulantă, atacuri teroriste, boli necruţătoare sau nunţi regale. Discutate (cum altfel?) în tonuri ultimative şi barbare, evenimentele odată disproporţionate şi deformate alimentează mai abitir umorile spectatorilor conştiincioşi şi tenace. Şi aşa, asistăm, de fapt, la o bizară sminteală. Cu cît suferinţa şi drama sînt mai exhibate, cu atît bunul-simţ şi măsura sînt mai alienate iar, în consecinţă, discernămîntul este manipulat pînă la dispariţia completă. Cu un ochi înciudat la biografii privilegiate şi cu unul relaxat către ce l-a ferit Dumnezeu, omul din fotoliu îşi plînge de milă şi bombăne într-o litanie schizoidă. 

Accidentul ca normă şi starea de graţie 

Deja cu temele făcute şi uzat de consumul de emoţii tari care nu mai mişcă pe nimeni, spectatorul ajunge în cinema (dacă ajunge!) şi de cele mai multe ori dă tot peste o reţetă. Nu mai departe de ultima ediţie de la TIFF, filmul străin care a luat Oscarul şi Globul de Aur anul acesta, In A Better World, se află în topul primelor cinci filme votate de public (de altfel, public cu gusturi alese). În filmul regizat de Susanne Bier, poveştile a două familii daneze ajung să-şi intersecteze suferinţele şi luptele. Un băiat, a cărui mamă a murit recent, încearcă să-şi elimine frustrările şi neputinţele, rezolvîndu-i prietenului său problemele de autoritate de la şcoală şi din familia aflată la un pas de divorţ. Violenţa cu care băieţii încearcă să controleze situaţia este pusă în oglindă cu cruzimea unor indivizi dintr-o tabără de refugiaţi din Africa, în care tatăl unuia dintre băieţi lucrează ca medic. Sînt din ce în ce mai puţine filme în care emoţia ajunge la spectator printr-un construct estetic subtil, cu tuşe discrete şi într-un ton elegant. Poveşti dramatice şi personaje chinuite sînt aşezate unele peste altele, pentru că mintea şi stomacul spectatorului pot primi cantităţi impresionante de umanitate agresată (cu atît antrenament TV, nici nu-i de mirare), drama se construieşte clişeu după clişeu pentru că spectatorul primeşte ceva ce deja cunoaşte, ca să se simtă confortabil şi în siguranţă, rămînînd ca muzica, imaginea şi actorii să desăvîrşească opera. A spune o poveste universală apelînd la accidente, excepţii şi coincidenţe face ca întregul construct să fie strident şi artificial, deci necredibil, în care umanitate şi  sensibilitate sînt abuzate. În plus, nu orice poveste universală trebuie spusă doar pentru că o înţelege mai multă lume. Oricîtă strădanie ar fi ca filmul să imite realitatea, niciodată filmul nu va fi autentic, veridic decît dacă e construit astfel încît să pară că este real, să se încadreze în convenţie, şi nu să toarne cu nemiluita kilograme de patetism, într-o succesiune fără noimă, în care miroşi manipularea de la o poştă. În acest gen de film, drame excepţionale cu oameni obişnuiţi, se înscriu şi extrem de premiatele Crash, regizat de Paul Haggis, sau Babel, regizat de Alejandro González InĂárritu (al cărui Biutiful este o deşănţată aglomerare de tristeţe şi nefericire), care „n-au cum să nu te emoţioneze“, pentru că „se-ntîmplă ca-n viaţă“. În contrapunct, din aceeaşi categorie de dramă, dar cu efecte artistice incomparabile este Magnolia lui Paul Thomas Anderson, o piesă aparte (după el au fost o sumedenie de imitatori) tocmai pentru că nu accidentul sau coincidenţa sînt prioritare, ci un soi de revelaţie sau epifanie, deci un eveniment intim şi subiectiv. Chiar dacă la o distanţă considerabilă de timp, de registru şi de estetică, filmul lui John Cassavetes, A Woman Under the Influence (1974),  It’s A Wonderful Life (1946), regizat de Frank Capra, şi Vertigo (1958) al lui Alfred Hitchcock conduc către o stare de graţie indusă de unghiul subiectiv al poveştii şi de personajele construite cu supleţe şi onestitate. Dincolo de abilitatea de a spune o poveste (unele dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste, în ciuda genului căruia îi aparţin), aceste experienţe cinematografice funcţionează ca filtru emoţional şi prilej de reflecţie. 

Melancolie şi extaz  

Supradozele de TV cu reţete de rating şi campaniile publicitare inepte trase la indigo (sau xerox!) au format un consumator de imagini blindat cu balasturi filozofice şi afective. Din păcate, aceste resturi suplinesc minima educaţie vizuală (nu doar cinematografică), extrem de necesară în decodarea şi receptarea adecvată, pentru a ajunge în cele din urmă la clasificarea emoţiei pe care o transmite. Cere timp, atenţie şi curiozitate, iar pînă la urmă sensibilităţile se cultivă, nu se fabrică. De pildă, filmul lui James Cameron, Titanic (în fond, tot un accident!), se înscrie în aria divertismentului calificat, nu pune multe întrebări şi acţionează ca o şedinţă de terapie sau escapism (depinde de starea pacientului), îşi alintă şi-şi alină spectatorul şi îi lasă o lecţie învăţată pe de rost, chiar şi aşa, la nivelul începătorilor extaziaţi. Însă tocmai acolo unde gusturile ar fi trebuit să se rafineze – de pildă, în filmul independent – împotmolirea într-o reţetă de multe ori e deranjantă. Spre exemplu, filmul The Kids Are All Right (2010), regizat de Lisa Cholodenko, e previzibil în mai toate (şi ce dacă este un cuplu de lesbiene?), parcurge drumuri bătute ale poveştilor de tipul American Beauty şi nici umorul nu-l salvează de la sărăcia de idei pe care o livrează camuflată în complexităţi subtile. La polul celălalt, micuţul film tot despre amoruri rătăcite, nedesluşite şi melancolice este La vida de los peces (2010), regizat de Mathias Bizet parcă în ritmul bătăilor inimii, cu o tensiune cîntărită la miligram şi coregrafiată duios. Într-un exerciţiu de imaginaţie poate prea îndrăzneţ, ne-am putea închipui că în timpul talk-show-rilor sau al jurnalelor de ştiri, asemenea mesajelor subliminale, l-am vedea cîteva secunde pe Chaplin într-un meci de box hilar sau prins între rotiţele unui mecanism uriaş sau pe Monsieur Hulot fentînd uşile batante ale unui restaurant sau pierzîndu-şi uzul raţiunii într-o bucătărie ultratehnologizată. Dar puţin probabil ca melancolia să salveze agonia. 


Ileana Bîrsan este critic de film.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.