Şi totuşi este posibil

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mi-o amintesc la şcoală, într-o bancă, era o fetiţă înaltă, frumuşică... de o inteligenţă năucitoare. Am revăzut-o după nişte ani, întîmplător, pe stradă – să fi avut vreo 20 de ani – cu un copil deja mărişor agăţat de fustă. Era încă frumoasă, dar deja trecută. Mi-a aruncat o privire rece, iscoditoare – nu m-a recunoscut.

Ştiam că venită „la oraş”, la gimnaziu, a continuat vreo doi ani şcoala, a luat note proaste, din ce în ce mai proaste, pentru că n-ar fi fost de conceput ca o „coate-goale” să fie notată altcumva. Apoi, ai ei au dat-o „după unu’” Asta-i povestea ei.
...şi a multor altora ce şi-au permis „impertinenţa” de a fi dintre cei buni, sfidînd rînduiala lumii ăsteia, în care nu se ştie cînd, nu se ştie cine a hotărît că e bine ca omul să nu uite de unde a plecat. Aşa că mai bine să stea pe loc. Să nu se rătăcească... să nu-şi piardă minţile... oamenii slobozi la minte săvîrşesc deseori păcatul încrederii în sine şi voinţei devenirii.

Cuminţenia asta indusă, impusă la nevoie, îşi are avantajele ei, şi poate primul dintre acestea este că nimeni nu răspunde. Asta e soarta.

Din cauza ei ne merge prost şi, slavă Domnului, tocmai de aia nu e treaba noastră.
Important e să nu mergi contra curentului. Să nu vrei prea mult, să nu pretinzi şi să nu aştepţi. Să nu te complici. Să nu dai explicaţii. Să te orientezi.

Şi dacă tot ai, de ce să risipeşti cu alţii? Şi dacă n-ai, de ce ţi-ar păsa? De ce să nu îţi laşi maşina în mijlocul străzii, de ce să nu te bucuri că fiu-tu e tare în pumni?

Important e să mergi mîine la slujbă, să întreţii relaţii amicale cu vecinii şi şefii tăi direcţi, pentru că niciodată nu se ştie cînd ai nevoie de zahăr la cafea şi o pilă bună.

„Nu e onorabil? Se poate, dar onorabilitatea nu ţine de foame. Să fie la alţii, ăia cu parale, noi am crescut pe întuneric şi ne-au bătut părinţii cînd eram mici.”

Cam aşa mi-a replicat un şmecheraş de stradă, uşor deranjat de comentariul meu. Traumele copilăriei...

Se vede că pe noi, ca români, ne-au bătut cam mulţi de vreo 2000 de ani încoace, ne-au jefuit, ne-au sărăcit şi, mai nou, ne-au pus pe la marginea Europei. Astăzi, e drept, ne mai bate doar grindina şi FMI-ul...

Nu mai coacem pîine pentru că nu avem grîu. De ce? Dospim complexe... cum ar fi cel al neputinţei... că, deşi ne-am recuperat – unii – pămînturi, case, alţii – titluri nobiliare, banii s-au pierdut pe procese. Între timp am mai îmbătrînit un pic; copiii s-au dus bezmetici, nu le place la pămînt... cine să muncească?

Şi apoi, cei tineri au plecat la căpşuni, portocale, clădesc case pentru străini fiindcă sînt plătiţi mai bine şi, oricum, dacă nu fac rost de-o pensie pentru bătrîneţe, măcar cu ceva bani tot vin.
Nici cînd vor fi reuşit prin alte părţi nu e bine. Prea muncitori sau prea intelingenţi, dacă şi cînd se întorc acasă dau „lecţii”, fac pe destepţii şi strîmbă din nas, adică au uitat cine sînt...

Ăsta e discursul (public ori privat) şi culmea, prinde! Se mulează perfect pe istoricul unei coabitări între un stat clar-abstract şi o societate obscură-inocentă, care nu se pot iubi, dar nici nu pot divorţa pentru că nu se învoiesc în privinţa vinovăţiei. Se vorbeşte însă despre un pasiv succesoral impresionant. Indici negativi, angajamente neonorate, întîrzieri la plată... incapacităţi şi inabilităţi funcţionale ale unei naţii cu infrastructură rurală şi profil non-agrar.

Altfel, România ar fi frumoasă, evident săracă şi necesar umilă pentru că noi sîntem în urmă, adică înapoiaţi. Dar asta se iartă, se trece cu vederea, important e să înţelegem că s-a terminat cu pomana, nu mai sînt bani!

Şi totuşi, cine e poporul? Cînd se vorbeşte despre drepturi, se numeşte plebe, cînd se discută despre obligaţii, plebeii devin cetăţeni.

Cine e statul? Teoretic, un organism instituţional cu atribuţii de reprezenare şi gestionare a intereselor ţării.

Ei bine, se pare că am fost supuşi unui regim disociat. Ne-am şubrezit cu toţii. Singurul lucru care funcţionează este procesul de culpabilizare. Se caută vinovaţi, nu responsabili. Zilnic şi numai pentru o zi, pentru că în politică ori justiţie – să zicem –, ca şi în presă, contează prima pagină şi ziua de azi. Dar ce a fost ieri, alaltăieri sau mai acum ani?

Se spune că din greşelile noastre învăţăm mai abitir decît din ale altora. Aşa e, cu condiţia să acceptăm că nu doar alţii au greşit faţă de noi, că a priori nu sîntem victime, ci abia după ce ne-am însuşit reflexul autovictimizării.

Sînt oameni, şi nu puţini, pe care i-am văzut depăşind astfel limita întrevăzută, locul sortit se pare nu de Dumnezeu, ci de semeni. Oameni care şi-au împlinit, fiecare în felul său, menirea, sau care caută să şi-o împlinească – fie recunoscută, fie ştiută doar de ei.

Cred că, dacă nu vom mai căuta vinovaţi cu tot dinadinsul, mereu alţii decît noi înşine, ceva se va schimba. Pentru asta e nevoie de memorie, dar şi de perspectivă. Procesele de conştiinţă, ca şi cele publice înseamnă ceva mai mult decît pedeapsă, îşi regăsesc întotdeauna legitimarea într-o funcţie reparatorie care justifică şi recunosc un drept, acela de a fi om chiar şi într-o societate ca a noastră. Pe cînd vom fi o societate echilibrată? Pe cînd vom fi un popor solidar? Asta depinde numai de noi.

Sorina SĂVULESCU este avocat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Cum i-a explicat Cristina Cioran fiicei sale că urmează să mai aducă pe lume un copil. Micuța de numai 3 ani, reacție neașteptată
Cristina Cioran se pregătește să devină curând mamă pentru a doua oară. În toată această perioadă nu-l poate avea alături de Alex Dobrescu din cauza ordinului de protecție, dar de un mare ajutor este Ema, fiica celor doi. Cum își ajută micuța mama în perioada sarcinii?
ochi albastri jpg
Ochii albaștri nu sunt ceea ce par. Adevărata poveste a culorii care, de fapt, nu există
Ochii albaștri, adesea considerați un simbol de frumusețe sau unicitate, nu sunt ceea ce par. Conform cercetătorilor, nu există pigment albastru în ochi, iar culoarea este doar o iluzie optică creată de modul în care lumina interacționează cu structura irisului.
Atac cu drona in Rusia jpg
Atac masiv al ucrainenilor pe teritoriul Rusiei. Dronele au lovit în timpul nopții mai multe obiective de infrastructură
Dronele ucrainene au efectuat mai multe atacuri în interiorul Rusiei în noaptea de vineri spre sâmbătă, inclusiv asupra unei infrastructuri de stocare a combustibilului din regiunea Oriol, din centrul Rusiei, provocând un incendiu şi spargerea geamurilor caselor din zonă.
moneda jpeg
O monedă specială va fi lansată de BNR! Este din aur și se vinde cu o sumă impresionantă
Vești bune pentrru colecționarii de monede din țara noastră! În cursul zilei de luni, Banca Națională a României urmează să lanseze în circuitul numismatic o piesă rară, valoroasă, cu o însemnătate aparte!
Ploaie Autostrada jpg
Vremea sâmbătă, 14 decembrie. Sunt anunțate ploi și ninsori în cea mai mare parte a țării
Administrația Națională de Meteorologie (ANM) anunță ploi și ninsori în mare parte din țară. Temperaturile maxime se vor situa sâmbătă, în general, între 1 şi 8 grade.
calatori tren cfr gara de nord frig foto shutterstock 2229976057 jpg
Cadou de la CFR, de sărbători: călătorii cu trenul, mai scumpe, din 15 decembrie. Care sunt noile prețuri
Biletele de tren vor fi mai scumpe, anunță CFR Călători. Data de la care se va aplica majorarea este de 15 decembrie, odată cu intrarea în vigoare a noului Mers al Trenurilor.
Edi Iordanescu (Sportpictures) jpg
banner Titi Aur png
Spatiul Schengen FOTO Shutterstock
Ce ar fi însemnat pentru România un nou eșec în Schengen și cum putem depăși criza politică: „Am fost primii care am decis să-l susținem”
Profesorul Valentin Naumescu l-ar vrea președinte pe Nicușor Dan și spune că niciunul dintre cei care au candidat în primul tur nu ar trebui să se regăsească pe liste. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Naumescu vorbește despre Schengen, criza politică din țară și problemele partidelor mainstream.