Și ne spune nouă greșalele tale...

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Și ne spune nouă greșalele tale    jpeg

Geneza 

Copilul acela mic, ca un îngeraş, tocmai a făcut o boacănă. Din curiozitate, s-a cocoţat pe birou, a vrut să se joace cu unul dintre stilourile tatălui, şi l-a făcut praf. Cum? Cum numai un copil ştie. Stiloul zace acum, aparent intact, pe birou, aşteptîndu-şi rîndul la inspecţie şi disperare. Era un „Mont Blanc“ din acelea scumpe. Copilul ştie foarte bine că a făcut o boacănă. În forul lui interior, se dă o luptă – să spună sau nu, să se ascundă sau nu, s-o lase moartă... că pînă la urmă se va uita, sau tatăl nu o să se întoarcă niciodată acasă sau, şi mai mult, mama va cîştiga muuulţi bani şi o să-i dea şi lui să-i cumpere nu unul, ci mai multe stilouri, tatălui... sau... sau... 

Hotărît să ignore boacăna, copilul îşi continuă aparent liniştit viaţa. Pentru cîteva ore, pînă cînd, ca un făcut, tatăl descoperă pe birou, nu foarte bine camuflat, un stilou în trei spre patru fragmente, şi nu în tradiţionala formă de prezentare corp-capac. Tatăl este furios. Normal. Îşi cheamă familia la ordine, cel mic, de la înălţimea celor cincianijumate, este devastat. Şi, în acest moment, se aud fatidicele cuvinte. Ale tatălui. „M-ai dezamăgit, fiule. Nu eşti bun de nimic. Puteai să fi fost bărbat, măcar să fi avut curajul de a recunoaşte.“ Uitătura bărbatului este severă şi nu dă loc la interpretări. Ăl mic află un lucru clar – dacă greşeşti, oricum nu eşti bun de nimic. Global şi fără drept de apel. 

Aşa se scrie pentru noi Cartea Greşelii. Şi a mîntuirii ei. Nu contează ce pedeapsă a primit puştiul. Nu contează apoi dacă stiloul a fost reparat, aruncat sau donat săracilor, să-l poarte la buzunarul cămăşii. Contează că au fost rostite „cuvintele“. Asta, doamnelor şi domnilor, se numeşte dpdv psiho educaţie la emoţii complexe. Modul în care îi socializăm pe cei mici la emoţiile care gravitează precum hoitarii, în jurul leşului greşelii, are de-a face cu felul în care ne raportăm la greşeală la vîrsta adultă. 

Damnarea 

Ce-ar fi putut simţi puştiul cu stiloul? Vină, categoric. La cinci ani şi ceva eşti perfect pregătit s-o trăieşti. Ruşine, de asemenea. Sentimentul acela de „îmi vine să mă bag în pămînt“. Oricare dintre cele două emoţii sînt la îndemîna copilului. Numai una dintre ele însă va deveni acompaniator principal la vîrsta adultă. În funcţie de reacţia adultului/adulţilor. Cu consecinţe diferite. 

Vina e o emoţie prietenoasă. Ea te împinge să mărturiseşti, să vorbeşti despre greşalele tale cu ceilalţi. Vina este o cărăruie spre iertare, pentru că mărturisirea la timp a greşelii este o bună premisă de a obţine absolvirea, cu sau fără pedeapsă sau canon la pachet. În schimb, ruşinea este urîtă. Ea te alungă cu coada între picioare de la locul faptei, te ascunde de privirea celor din jur şi te predispune la minciunele sau la contraatacuri. 

Mai mult decît atît – vina este o emoţie locală, iar ruşinea este o emoţie globală. O vină corect „trăită“ presupune o conştientizare a greşelii şi o asumare a ei, fără generalizări caracteriale. O ruşine „à la carte“ implică însă o codiţă de caracterizare globală de tip „nu am nici o valoare“, „nu sînt bun de nimic“, „nu pot să fac nimic bine“. Teoriile emoţiilor identifică şi o variantă intermediară, aceea a fuziunii vină-ruşină, în care persoana îşi recunoaşte greşeala („sînt vinovat pentru întîrzierea produsă“) şi, apoi, se evaluează global („ergo, sînt un prost“). 

Ce-ar fi putut simţi, deci, puştiul cu stiloul? Vină sau ruşine, vină şi ruşine. Nici nu contează iniţial ce simte, contează mai mult reacţia adultului care îi „asistă“ greşeala. Adultul are posibilitatea, sistematic, să se raporteze la greşeală după greşeală, localizat şi predictibil. Iar cel mic va fi încurajat să mărturisească şi să îşi asume responsabilitatea. Cu pedeapasa din dotare. Sau, varianta doi, adultul va remarca defectul global al copilului, care dezamăgeşte, care e bleg, care nu face nimic bine (dincolo de contextul localizat al greşelii), iar copilul va fi încurajat să îşi trăiască ruşini după ruşini, ascunzîndu-se sau amînînd mărturisirea şi asumarea. Cam asta e una dintre ecuaţiile emoţionale ale copilăriei noastre. 

Armaghedonul 

Ce te faci cu puştiul cu stiloul cînd acesta va creşte şi va ajunge la vîrsta adultă? Dacă va mai primi, de-a lungul formării sale ca persoană, săpunelile globale ale lui „m-ai dezamăgit“ şi ale lui „nu eşti bun de nimic“, pînă la urmă îşi va integra un mecanism al ruşinii, al autoevaluării globale negative. La vîrstă adultă, el va avea probleme de mărturisire, de asumare, de gestiune a acestor emoţii complicate, care apar atunci cînd greşim. 

Observaţiile mele nesistematice şi uşor amatoriceşti mă duc la o concluzie îngrijorătoare. Am impresia că o mare parte din spaţiul public românesc este un spaţiu suspect de liber de greşeală. Rar auzi mărturisiri ale greşelii. Sulul de hîrtie igienică adus de Victor Rebengiuc în studiourile TVR l în anii ’90 este încă intact, cu toate că el putea reprezenta un simbol al mărturisirii şi al unei posibile decenţe şi, de ce nu, la un moment dat, un moment al iertării. 

Spaţiul public românesc pare a fi, deci, liber de greşeală. Nu auzi mărturisiri, mea culpa sau alte forme în care cineva, demn, să-şi asume ceva. Din punctul acesta de vedere, amatoricesc şi nesistematic, cum v-am spus, spaţiul public românesc pare mai degrabă un spaţiu al ruşinii – şi nu al vinii. De parcă mulţi dintre cei expuşi public s-ar comporta ca un puşti în preajma boacănei, care ignoră evidenţa sau existenţa greşelii, iar dacă este prins cu pisica în traista reciclabilă, fuge, ignoră sau atacă. 

Un spaţiu al ruşinii încurajează automat agresivitatea. Ruşinea este o emoţie cu două tăişuri. Lupul alungat din haită cu coada între picioare, pentru că nu s-a arătat demn să deţină întîietatea sau pentru că a greşit cu ceva faţă de grup, va pîndi pe la colţuri şi nu va precupeţi nici un efort de contraatac. Omul inundat de ruşine are un potenţial de agresivitate foarte accentuat, la fel ca lupul respins de haită. Ruşinea te alungă de la locul greşelii, îţi blochează accesul la mărturisire şi îţi dă toată energia pentru o contră agresivă. 

Revin, cu ceva mai mult aplomb. Observ, în jurul meu, cum puţini au puterea să recunoască greşeala. Ca şi cum nu ne-ar fi antrenat nimeni în acest sport. Ca şi cum am fi învăţat o lecţie a unei evaluări globale negative care ne încurajează să simţim mai degrabă ruşini, decît vini. Iar ruşinile – aşa cum am încercat timid să demonstrez – par mai degrabă neprietenoase. Şi ne pregătesc pentru răspunsuri agresive sau evitante. Cred că vreun antropolog ar putea întreprinde o cercetare arheologică, pentru a afla de ce am ajuns să ne temem de mărturisiri ale greşelii. Poate pentru că mărturisirea seamănă prea tare cu turnătoria, nu ştiu. Poate pentru că mărturisirea cere, iniţial, o investiţie foarte mare de curaj. Bref, îmi propun să dezvolt toate resursele de admiraţie pentru cei care, în spaţiul public, vor avea puterea să-şi mărturiseacă greşalele. Să ne spună despre ele. Şi să iasă din topul Ruşinică.  

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.