Mugur CIUMĂGEANU

Puțini fac însă referire la Charcot ca la un călău al femeilor. În numele științei obiective, nimeni nu se gîndește că Charcot ar fi vrut să facă vreun rău cîrdului nesfîrșit de paciente pe care le prezenta ca aliens morbizi publicului cultivat al Parisului, cău­tînd regularitatea, normativitatea ascunsă în spatele simptomelor isterice.

Ne uităm la tenis? Bănuiesc că mare parte din noi nu. Dar ştim cu toţii de căderea de formă a Simonei Halep. Şi ne plîngem de asta – cu mai multă ardoare şi mai multă expertiză decît în momentul în care sportiva bătea aproape totul, cu excepţia Sharapovei.

Se îmbată cu descrierile propriilor fapte, cu amănunte despre unde să dai pumnul acela eficient, care îţi opreşte respiraţia, care dinţi sînt OK pentru a fi sparţi fără urmări, cînd să te opreşti la datu’ de picioare în burtă, cum doare plexul şi de ce e bine să dai pumni în gît...

Despre dependenţa de calculator se vorbeşte de mai bine de jumătate de secol – înainte de apariţia adevăratelor, periculoaselor, adictivelor jocuri. Calculatorul în sine promitea, într-un fel, de la apariţia lui, să ne ocupe timpul, să ne înnebunească sistematic. Şi acest lucru l-a reuşit pe deplin.

Bunicul meu Şandor este eroul familiei noastre. El este cel care a luat poza lui Stalin din clasa în care era învăţător şi a înfipt-o în gard, în faţa unei audienţe stupefiate, exact de ziua tătucii. Pe cînd Stalin mai era bine mersi în viaţă.

Anxietatea. Atacul de panică cu agorafobie. Anxietatea de sănătate. Anxietatea fobiilor simple. Anxietatea socială. Anxietatea din paranoia, anxietatea psihotică, anxietatea posttraumatică. Anxietatea obsesională. Angoasa. Anticiparea anxioasă. Anxietatea somatică. Îngrijorarea. Teroarea.

Noroc că evoluţionismul nu are o estetică intrinsecă. Şi nici o morală ataşată acestei estetici. Evoluţionismul propune mai degrabă o estetică cauzală. Îţi spune de ce a ajuns x sau y să fie considerat frumos. Şi nu face consideraţii calokagatice, de tipul „este bine şi adevărat că x sau y sau veta e frumoasă“.

Avem de toate, ca-n cîntecul pamfletoidistic al Planetei Moldova: dependenţa de celălalt, de ciocolată, de jocuri de noroc, de Internet, de sex, de muncă, de adrenalină, de şoping, de abţibilduri cu Barbie, de culoarea galbenă, de exerciţii fizice, de alcool, de heroină, de medici, de oxigen, de curăţenie, de divaisuri, de orice, de tricouri de bumbac, de nimic…

Nu contează cum cauţi trăirea, ci mai degrabă faptul că simţi ceva. Pentru că emoţia – prin ea însăşi un justificator de sens – este cea care validează prezentul.

Copilul acela mic, ca un îngeraş, tocmai a făcut o boacănă. Din curiozitate, s-a cocoţat pe birou, a vrut să se joace cu unul dintre stilourile tatălui, şi l-a făcut praf. Cum? Cum numai un copil ştie. Stiloul zace acum, aparent intact, pe birou, aşteptîndu-şi rîndul la inspecţie şi disperare.

Supermarketul „Muncă şi Meserii“: rafturi ordonate cu meseriaşi, debutanţi şi supracalificaţi, tot ce ţi-ai putea imagina, împachetaţi frumos de cei care i-au pregătit. E un supermarket virtual, prin ale cărui raioane te poţi plimba cu coşul să-ţi găseşti angajaţii. În cotloanele mai ascunse, sînt, la ofertă, cîteva produse exotice.

În cabinetul meu de psihoterapie există multă dispută. Dispută pe gînduri, pe destine, pe idei. E parte din meseria pentru care am fost pregătit. Cu cei tineri sau foarte tineri lucrurile ajung uneori la întorsături nebănuite. Eu mă recomand ca psihoterapeut pentru adulţi, pentru că aşa am fost învăţat să mă prezint. Ce mă fac însă cînd clienţii mei de 20 sau 24 sau chiar 28 de ani se simt jigniţi sau puşi în dificultate de acest termen?

La amvon – oficiantul are cravată, burtă şi o privire răscolitoare. Vorbeşte pe un ton ponderat despre datorie, despre familie. Sala este plină pînă la refuz de credincioşi timoraţi, tremurători în propria lor piele, furnicuţe cuminţi ale zilei de azi şi de mîine. Discursul nu are suişuri şi coborîşuri, curge monoton, pînă la limita inteligibilităţii.

Primul contact "Dacă eram cu o femeie, puneam metronomul la capul patului şi o ţineam aşa 45 de minute." Mă priveşte galeş, de efect. Studiază terenul....

- îndrumar pentru terapia sufletelor singure - De pe un site: "utilizatorul loneliness nu are nici o poză în galeria foto"; "utilizatorul loneliness nu are nici un prieten"....

Intro: de cartier. Mi-e frică de gîndaci. De a mînca în public. De ace de seringă. Mă tem că am o tumoare la creier. Plimbările prin parcuri, singur, mi se par imposibile....

Pornesc de la o radiografie a unei zile din viaţa mea. Mă trezesc confuz şi uşor îngrijorat....

Nu mă dau în vînt după citate mari, dar accept parafrazele....