Mitică: fals raport clinic

Publicat în Dilema Veche nr. 287 din 13 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Dacă eram cu o femeie, puneam metronomul la capul patului şi o ţineam aşa 45 de minute." Mă priveşte galeş, de efect. Studiază terenul. Are o frizură incredibil de corectă, mîndru de firele lui albe care i se iţesc dintre negre pentru a-i da o alură argitantă. E Mitică. Îmbătrînit, trecut peste ultimele două decenii de obositoare tranziţie. Pensionar, schimbîndu-şi de ceva vreme cămaşa scrobită cu mîneci scurte pe un tricou polo plăsticos, dar curăţel şi foarte şic. Aştept cîteva secunde. Verbiajul continuă. Îmi povesteşte despre tabere de vară ale tinerilor fotbalişti, de pe vremea comuniştilor, la care pusese şi el osu’. Acolo l-a cunoscut pe Cornel Dinu, care era un ţînc pe vreme aia, "ambiţios, domle, da’ băiat de gaşcă". Îmi povesteşte cum el bea cel puţin un şpriţ pe zi, de 45 de ani, dar că ficatul lui e încă valid, nu de gîscă. Stă bine şi cu stomacul, doar cu tensiunea are ceva probleme. Dar e atent cu medicaţia, şi merge la doctor de întreţinere. Mitică e rasist cu moderaţie. Ştie să se poarte cu ţiganii, pe care-i bine să-i ţii la distanţă, dar în limitele omeniei. Pentru că-i Rapidist, chiar dacă ţine şi cu Steaua din cînd în cînd, la meciurile mari. Mitică regretă vechiul Bucureşti, dar mai ales terasele " Lido-ul, Cina, dar şi birtu’ de pe Vasile Lascăr, unde pînă prin ’98 şi-a băut şpriţurile în garaju’ de sub bolta de vie, numai că acum au făcut acolo o bancă, şi totul s-a scumpit peste măsură. "Dar viaţa nu e numai o înşiruire de mărgeanuri, mai ai şi piatră ponce pe alocuri" " îmi spune Mitică, făcîndu-mi cu ochiul. Într-o de-abia schiţată ploconeală, că doar e la vreun fel de doctor, ce mai. Eu să-l examinez? Cine e Mitică? Fă-i şi tu un profil psihologic, mi s-a spus, că vrem să vedem dacă a mai supravieţuit. Eram sceptic că Mitică, adevăratul Mitică, fiul lui Mitică şi nepotul lui Mitică, mai trăieşte. Mă frec toată ziua de odraslele lui prin oraş, dar aveam impresia că regele părăsise clădirea. Mitică e narcisic cu moderaţie. E perfect adaptat la un circuit de oameni şi de relaţii, e un conservator. E o colecţie de locuri comune, de învăţături definitive, dar face totul, repet, cu moderaţie. Rasist cu moderaţie. Băutor cu moderaţie. Anti-provincial cu moderaţie. Are inclusiv o teorie despre mitici în viziunea bănăţeanului, a ardeleanului sau a moldoveanului. Nu are vocaţia imperialismului şi nici măcar a capitalismului. Face afaceri mici, are venituri medii şi fraze mari la dispoziţie. Mitică, în fond, dincolo de aura lui pe cale de-a se pierde, este benign. Mi se plînge de copiii lui, care au luat-o razna. Are un fiu, care învîrte ceva biznis şi cu care nu prea vorbeşte. "Nu respectă pe nimeni, se dă cu merţanu prin oraş şi crede că asta-i viaţa. Nu are respectul muncii şi nici măsura distracţiei, ce să-i faci." Iar despre fiică-sa, spune că "e prin Belgia, la ceva studii politice, dar ne scrie rar şi avem perspective diferite. Îmi reproşează că am ţinut-o din scurt, dar pentru mine disciplina e religie, bre" " îmi spune Mitică şi mă priveşte în ochi insistent. Nu am chef de poveştile lui, şi mă irit puţin că nu pot să-mi arunc nada întrebărilor. Îmi închipui că nu a fost niciodată un interlocutor confortabil pentru ceilalţi, atunci cînd erau pe picior de egalitate. Căci cu superiorii, cred că este altă treabă. Pentru că Mitică este curajos cu moderaţie, iar cu ăi de sus mai bine pleci capul, că ştim că sabia nu-l taie. Mi-a repetat-o de vreo două-trei ori, ca să se asigure că am înţeles cum e cu viaţa. Sînt cam tînăr pentru el, şi pe deasupra e clar ca bună-ziua că nu sînt din Regat. Mă trădează accentul bănăţean şi o anumită non-directivitate care îl încurcă şi-i dă apă la moară în acelaşi timp. Şi cu examinarea, ce fac? Am stat vreo două ore cu Mitică. I-am înghiţit în dumicaţi mărunţi opiniile de viaţă, poveştile sfătoase, fanfaronadele şi văicărelile. E el. Chiar el. Cel pe care-l înjurau sau ironizau timid, pe la colţuri, bănăţenii sau ardelenii acum ceva timp, acuzîndu-l de tupeu şi nesimţire, de dominarea-fără-discernămînt a destinului ţării, imperialistul local şi mitocanul mărunt, de ocazie, care te scoate din minţi cînd îi eşti vecin la camping, la Neptun. Foarte bine, l-am cunoscut, şi-acum ce? Mi se pare că-i istorie, Mitică. Cînd le mai fac cîte o vizită alor mei la Timişoara, ei au deja altă grilă. Încetul cu încetul, după opt ani de stat în Bucureşti, ei au început să-l caute pe Mitică în mine. Îmi sancţionează obrăzniciile, mă chestionează cum mai e prin Capitală, pentru a titra în urme acel reziduu care în concepţia lor se depune încetul cu încetul în paharul Berzelius al caracterului meu, şi care mă transformă în Mitică, în noul Mitică. Am vrut să scriu un raport clinic. Dar în final am renunţat. N-aveţi nevoie de un profil care se va dovedi inutil. Mitică a ieşit pe uşa cabinetului, după o scurtă şi penibilă scenă în care se simţise obligat să-mi strecoare o bancnotă de o sută de mii. C-aşa se face, mi-a spus. E pe cale de dispariţie, un brontozaur născut în cretacicul interbelic şi perfecţionat în jurasicul comunist. Încă agăţîndu-se de mica lui nişă dar din ce în ce mai fără oxigenul spriţului de zi cu zi. Mă gîndesc cu groază că poate neo-miticii vor fi şi mai răi. Că paleo-reptilele vor fi înlocuite de agili carnivori, că asta-i evoluţia speciilor, nu? Îmi închid buticul de psihoterapie şi mă îndrept spre Greenhours. Aici mă aşteaptă o mînă de prieteni, la o bere. În Bucureşti este zăpuşeală, şi conversaţia va lîncezi molcom. Am cîteva subiecte în cap, să le povestesc despre o vacanţă prin Europa, să aud pe unde au mai fost ei. Cu toţii avem opinii şi ne simţim bine, cu moderaţie. Ne pregătim pentru toamnă, iar Bucureştiul se pregăteşte de supravieţuire. Populat de noi mitici, printre care mă număr şi eu…

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.