Cu văicăreli, la psiholog

Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Cu văicăreli, la psiholog jpeg

Ne uităm la tenis? Bănuiesc că mare parte din noi nu. Dar ştim cu toţii de căderea de formă a Simonei Halep. Şi ne plîngem de asta – cu mai multă ardoare şi mai multă expertiză decît în momentul în care sportiva bătea aproape totul, cu excepţia Sharapovei. Ca multe alte teme, Halep devine o problemă naţională, şi e aproape de bonton s-o aduci în discuţii lamentative în privat, în public sau în spaţiul digital. Ne plîngem de ea că e

, că e obosită, că Ţiriac ăsta, că familia ei, că faima, că reclamele, că drumurile, că anotimpul. 

Iar acesta este doar un exemplu. Oricare dintre noi poate da drumul unui robinet de infinite teme de lamentaţii. Căldura. Guvernul. Violul. Instituţiile statului. Corporaţiile. Copiii. Cîinii. Iarăşi căldura, că e la modă. Hainele. Alimentele. Emisiunile TV. Mărimea penisului. Ruşii. Sistemul de sănătate. Orice. Părinţii, evident. Generaţiile. Pe vremea comunismului. Criza. Crizele. Creditele. Codul fiscal… 

Anatomia văicărelii 

Văicăreala este expresia verbală a unei dis-satisfacţii private. Ca urmare, lamentaţia este nefericire vorbită. De obicei, nu marea nefericire şi angoasă, ci mărunta deversare cotidiană a adversităţii pe care o trăim sau o percepem. Psihologia lamentaţiei aduce în discuţie şi alte fenomene – nu e vorba numai de acumularea unor nefericiri şi ventilarea lor, vorbim de un anumit prag critic care este atins şi care, în final, duce la deversarea în limbaj a acestei nefericiri. Pentru unii, acest prag este foarte redus, iar totul devine subiect de văicăreală. Pentru alţii, stoici în a-şi conţine nefericirile, pragul este crescut, iar lamentaţia, dacă transpare, este rară, raţionalizată, generalizată şi filozofată. 

Un alt aspect al construcţiei lamentaţiei este miza ei interpersonală. Unii dintre noi nu sînt extrem de nefericiţi, dar se lamentează din reflex, pentru că asta serveşte unei mode a discuţiei. Alţii, cu adevărat sub povara dis-satisfacţiei, îşi găsesc comunităţi văicăricioase unde nefericirea este tezaurizată, analizată, împărtăşită, vorbită şi revorbită. Alţii urmăresc să obţină beneficii de pe urma lamentaţiei, plîngîndu-se ca să fie alinaţi sau recompensaţi în vreun fel.

În compoziţia complexului lamentativ, ca o continuare a consideraţiilor asupra mizelor interpersonale, mai putem menţiona şi utilitatea percepută a văicărelii. Înainte de a da drumul hoardelor de cuvinte de nemulţumire, persoana evaluează care este posibilul deznodămînt al acestei verbigeraţii. Dacă utilitatea este percepută ca fiind minimă, individul îşi înfrînează de cele mai multe ori lamentaţia sau o sublimează în posturi ale corpului pe care le împănează cu suspine. Dacă există însă un prospectiv cîştig, măcar de ventilare emoţională, sau un mediu permisiv care să înglobeze văicăreala ca mod de petrecere a timpului, persoana îşi permite să vorbească despre subiectele de dis-satisfacţie. 

Instituţiile văicărelii 

Fiecare cultură îşi creează propriile structuri instituţionale de gestiune a nefericirii. Unele grupuri de oameni instaurează norme ale înfrînării, ale expresiei verbale reduse sau sublimate a nefericirii. Unele comunităţi vorbesc despre lamentaţie ca despre un păcat. Instituţiile simbolice ale acestor culturi aduc cu sine un tipar verbal în care vorbăria despre nefericire este sancţionată sau limitată, chiar dacă nu există un control absolut asupra nefericirilor de la nivelul limbajului interior. 

Există culturi sau subculturi unde văicăreala este înlocuită sau alternată cu expresia verbală a mîndriei – unde oamenii învaţă să vorbească unii cu alţii, pe îndelete, despre ceea ce consideră ei că sînt atuurile simbolice ale grupului. În asemenea contexte, văicăricioşii nu sînt priviţi cu ochi buni şi pot simţi povara marginalizării.

Există însă culturi în care expresia verbală neîngrădită a nefericirii pune fundamente pentru o pletoră de instituţii lamentative. Şi în această a treia familie am putea încadra iubita noastră ţărişoară, care propune soluţii instituţionale lamentative mai la tot pasul cetăţeanului nemulţumit şi vulnerabil la văicăreală – nu am pretenţia să fiu exhaustiv în enumerare, ci mai degrabă descriptiv şi văicăricios: 

1)

-ul ca instituţie lamentativă – dacă privim posturile de televiziune ale altor popoare, chiar cele vecine, putem observa că talk-show-urile au proliferat la noi hemoragic în ultimele două decenii, de la luările de poziţie indignate în faţa camerei de filmat la începutul anilor ’90 la interminabilele expresii de dis-satisfacţie televizată ale contemporaneităţii. Dezbaterea în spaţiul mediatic românesc este în cel mai bun caz o dezbatere lamentativă şi de multe ori fără soluţii. 

2)

– lamentaţia în spaţiul virtual poartă, în literatura anglo-saxonă, un nume pompos, cel de

. La noi,

-ul este văicăreală pur mioritică – ajunge să citeşti veninul inutil al comentariilor la aproape oricare articol sau material online ca să îţi dai seama că o masă de nemulţumiţi pun în cuvinte scrise tot preaplinul dis-satisfacţiei şi neputinţei, sperînd la o recunoaştere şi validare anomică a altor indignaţi şi nefericiţi, într-o uriaşă comunitate a văicărelii. 

3)

– dacă nu eşti aninat de televizor şi dacă eşti neinteresat de comentarii online, ai posibilitatea să revii la matcă – să te văicăreşti caragialesc (vezi „Căldură mare“) cu prieteni, cu necunoscuţi, cu familia, despre cît de rău e. Şueta lamentativă este una dintre principalele instituţii de ventilare analogică ce a consolidat ţesutul nefericirii româneşti în ultimele veacuri. E arderea holdelor şi otrăvirea fîntînilor transferată în conversaţia la o bere sau la un suc, e argumentul de solidaritate interpersonală mai puternic decît apelul la muncă, la responsabilitate sau la bucurie. 

Ca un ultim comentariu, consider că numărul crescut de instituţii lamentative produce un efect social devastator, scăzînd pragul critic de expresie verbală a văicărelii. În alte cuvinte, cu cît avem mai multe forme simbolice care promovează lamentaţia, cu atît mai mulţi cetăţeni cinstiţi se vor simţi legitimaţi să o îmbrăţişeze. 

Văicăreala ca opţiune 

Dacă am creionat, timid, o anatomie a văicărelii şi am sugerat apoi cîteva dintre formele de instituţionalizare ale acesteia, în încheiere mi-aş propune să punctez – lamentativ, evident – cîteva consideraţii despre genealogia acesteia. 

În primul rînd, nu consider că lamentaţia se abate asupra noastră ca o fatalitate. Cred cu tărie în posibilitatea noastră de a ne gestiona fericirea sau nefericirea prin felul în care folosim cuvintele. Ca urmare, consider că văicăreala este o modalitate prin care fiecare dintre noi

să se simtă nefericit pentru că vorbeşte despre nefericirea lui. 

Contextul social este unul care ne încurajează această opţiune. Cu cît sîntem instituţionalizaţi în văicăreală ca într-un spital-cămin de pe vremuri, cu atît ne va fi mai greu să vedem că avem şi alte subiecte de discuţie. Cred că ar trebui să solicităm, fiecare dintre noi pe propriile speze, externarea din această instituţie. Eu, personal, îmi propun să văd în Simona Halep un om de care pot fi mîndru. Şi să nu mă lamentez că am pierdut în primul tur la Wimbledon. Şi să nu mă lamentez că nu mă pot opri din văicăreală. Şi să nu fiu nemulţumit de faptul că nu v-am spus celelalte lucruri pe care le-aş fi putut gîndi sau de cît de nemulţumit sînt de acest text.

Văicăreala începe (şi sper că se sfîrşeşte) cu mine. Şi sînt mîndru de acest lucru.  

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut. 

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

tori spelling
Faimoasa actriță care a dezvăluit că nu bea apă niciodată: „Cum de mai trăiesc, nimeni nu știe”
Cu toate că apa este esențială pentru sănătatea noastră, se pare că o celebră actriță, cunoscută pentru rolul său din „Beverly Hills. 90210”, a mărturisit că nu suportă apa și o evită complet. Este vorba despre Tori Spelling, care a precizat că aceasta îi provoacă greață imediat ce o bea. În plus, î
Declaraţie de impozit
Până la ce dată mai poți beneficia de reducerea de 10% la plata impozitului pe casă în 2025
Statul a reglementat de mai mulți ani posibilitatea de a plăti taxele și impozitele cu o reducere de 10%, dacă plata se face integral până la o anumită dată.
Sedință de guvern Kelemen Hunor 12 iunie 2023 FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Kelemen Hunor: „Ca să existe în continuare această coaliţie, trebuie să câştige Crin Antonescu. Trebuie să fim conştienţi”
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor consideră că actuala coaliţie poate merge mai departe numai în situaţia în care candidatul Alianţei România Înainte, Crin Antonescu, va câştiga alegerile.
bank
Topul băncilor din Europa care plătesc cei mai mulți angajați cu peste 1 milion de euro
Boom-ul băncilor de investiții a dus la creşterea numărului de salariaţi foarte bine plătiţi la unele bănci europene, ceea ce creează un contrast puternic cu băncile care se bazează mai puţin pe operaţiunile de investment banking.
Traian Vuia
18 martie: 119 ani de la momentul în care Traian Vuia a realizat primul zbor din lume cu „Liliacul”
La data de 18 martie 1937 s-a născut celebrul compozitor și pianist Horia Moculescu. În aceeași zi, dar în 1957, venea pe lume fizicianul și filozoful Horia-Roman Patapievici.
sergio gutierrez benitez colaj captura video jpg
Preotul care a devenit luptător de wrestling pentru a-i ajuta pe copii. A fondat și susținut un orfelinat timp de 23 de ani
Cunoscut în ring ca luptătorul cu mască Fray Tormenta, preotul mexican Sergio Gutiérrez Benítez a intrat în lumea wrestlingului profesionist pentru a strânge fonduri pentru un orfelinat local din Mexic și a îi ajuta pe copiii nevoiași. Povestea sa a ajuns pe marele ecran în 2006, cu filmul „Nacho L
gigi becali facebook jpeg
Gigi Becali: „Postul ăsta de deputat m-a costat aproape 700.000 de euro”. De ce nu îl mai susține pe George Simion
Gigi Becali, deputat intrat în Parlament pe listele AUR, a explicat luni, de ce nu-l mai susține l pe George Simion, liderul partidului, la alegerile prezidențiale.
image png
Masca miraculoasă care te întinerește cu 10 ani. Ingredientul minune se află în bucătăria oricui
O față îngrijită, curată și fără impurități, reprezintă cartea de vizită a oricărei persoane. Îngrijirea personală ar trebui să fie esențială în viața fiecăruia dintre noi. În timp ce pe piață se regăsesc diverse creme pentru ten, multe reprezentante ale sexului frumos aleg măști de față naturale.
VOT SEARA 06 INQUAM Photos Octav Ganea 1620x1080 jpg
Cine ar putea să-l înlocuiască pe Călin Georgescu ca suveran al suveraniștilor: „Nu va fi o decizie de tip last minute”
Trei candidați la postul de președinte se vor bate pentru electoratul lui Călin Georgescu și pentru fotoliul din Cotroceni. Experții consultați de „Adevărul” explică cine e favorit la titlul de „suveran al suveraniștilor” și la calificarea în turul 2 al prezidențialelor.