Erikson e sony sau despre tinerii care nu mai sînt adulți

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Conserva cu schizofrenie jpeg

În cabinetul meu de psihoterapie există multă dispută. Dispută pe gînduri, pe destine, pe idei. E parte din meseria pentru care am fost pregătit. Cu cei tineri sau foarte tineri lucrurile ajung uneori la întorsături nebănuite. Eu mă recomand ca psihoterapeut pentru adulţi, pentru că aşa am fost învăţat să mă prezint. Ce mă fac însă cînd clienţii mei de 20 sau 24 sau chiar 28 de ani se simt jigniţi sau puşi în dificultate de acest termen? 

Priviţi-o în ochi pe Suzana, care este studentă la master. Are 24 de ani şi mă priveşte perplexă în ochi cînd îi spun că este adult. Parcă aş înjura-o. Rectific apoi. Îi spun „la vîrsta ta, de adult tînăr…“. Îi licăre speranţa că-i recunosc calitatea de tînăr, dar se înfoaie din nou, de parcă aş fi lovit-o cu dosul palmei pentru că am folosit termenul „adult“. 

Suzana stă cu părinţii. Are note bune, participă la programe de training, la manifestări, este voluntară în mai multe ONG-uri, iar destinul ei pare să fie unul de mercur – mobilă, rapidă, de neprins. Îmi explică că se vede şi peste zece ani singură, poate pe la 35 o să facă un copil, îşi doreşte un job, dar nu insistă în acest sens… Mobilă, rapidă, de neprins. Inclusiv pentru ea. Destinul Suzanei pare să alerge mai repede decît propria viaţă, iar ea este un spectator amuzat care aşteaptă să vadă unde se va opri. 

Dacă este să o iau după teoriile psihologice (încă) în vogă, la 40 de ani adultul tînăr sînt eu. Între 20 şi 45 de ani, am un certificat cu titulatura asta de la marele Erik Erikson, specialistul în stadii ale dezvoltării. Nu am nimic în comun cu Suzana. La 23-24 eram căsătorit. La 30 eram deja de doi ani stabil în cîmpia muncii, nu mai stăteam de mult cu părinţii, bifîndu-mi toate jaloanele existenţiale pe care Mr. Erikson mi le trasase, în afară de faptul că nu am copii. Suzana a avut două relaţii pînă acum, molfăie indeciziile de a se angaja sau a studia, are preocupări extra care tind să devină preocupări main. Într-un cuvînt, e varză, aşa cum ea însăşi îşi spune. 

Suzana la vîrsta ei este un adult emergent într-o mai mare măsură decît am fost eu acum 15 ani. Ştiu că nu va fi flatată de termenul „adult“ (din nou, şi din nou, dragă Suz, n-am cum să mă eliberez de cuvîntul ăsta, care parcă şi mie îmi atîrnă ca o tinichea, la vîrsta mea matusalemică). Acest termen a fost adus în prim-plan de J. Arnett, uzurpatorul lui Erikson, care explică mai bine divorţul şi diferenţele dintre noi. Nu sîntem la fel, Suz. Eu îţi par un moş, un responsabil, chiar dacă în ochii covîrstnicilor mei sînt de multe ori un exaltat. 

Tu îmi pari o egoistă. O răsfăţată zănatică, care îşi permite libertatea să sufere, să exploreze, să plece şi să se întoarcă la libera ta alegere. Eşti fetiţa lui Arnett. În acelaşi timp, pari să suspini că nu te angajează nimeni, că viitorul tulbure te sturmunddrang-uieşte să nu ai repere, te molfăie între fălcile facebook-ului, te perpeleşte între Scila părinţilor şi a problemelor pe care ei (încă) ţi le mai rezolvă şi Caribda responsabilităţilor pe care le înţelegi şi întîmpini serenă, fără anxietăţi. Şi-am spus odată că eşti ca un site under construction, şi credeam că te vei supăra. Despre tine nu se vorbea acum 20 de ani. Nici aici, nici peste Ocean. Acum, tu eşti noul star al psihologiei vîrstelor. Şi pentru a mă putea ocupa de destinul tău, va trebui să înţeleg o nouă psihologie – aceea de emergent. De adult (scuze, încă o dată!) emergent. În 1904 se năştea adolescenţa. I se recunoştea dreptul la cetate, prin scrierile lui Stanley Hall, care o înghesuia ca o vîrstă distinctă între copilărie şi adulteţe (oare aşa s-o fi spunînd?). În jurul anului 2000, o nouă vîrstă a început să-şi scoată capul la suprafaţă – cei care nu se mai simt bine nici în hainele de adolescenţi, dar care refuză se crească în adulţi. Aceşti emergenţi, conduşi de Suz ca-n tabloul acela al lui Delacroix cu Revoluţia franceză şi pam-pam-urile de rigoare, sînt noii neînţeleşi, post-emo-ii care îşi cer dreptul la nişe sociale, harnicii leneşi, dependenţii autonomi, pierde-vară academici şi zilierii existenţiali care ne asaltează cu energia şi confuzia lor, obligîndu-ne să redefinim conceptul de tinereţe. 

E o nouă vîrstă. Am copt-o cu toţii în cuptoarele bunăstării, în microundele grijilor parentale care au permis o nouă faţă a lumii. O vîrstă în care coexistă incertitudinea şi optimismul, îndoiala şi entuziasmul, într-o titru care nouă, cei care l-am crezut şi l-am urmat pe Erikson, ni se pare halucinant. Eu propun să învăţăm ceva despre emergenţi. Să nu ne temem de energia lor şi să nu le punem interdicţii şi jaloane, pentru că ei au devenit altceva. Să nu-i forţăm să crească în direcţia noastră. După ce am citit cîteva articole ale lui Arnett, eu m-am hotărît. Îi voi spune lui Suz că mă ocup (şi) de emergenţe. Şi că am încă multe de învăţat nu de la noua generaţie, ci de la o nouă vîrstă. 

Mai vorbim…   

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.