Conserva cu schizofrenie

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Conserva cu schizofrenie jpeg

Supermarketul „Muncă şi Meserii“: rafturi ordonate cu meseriaşi, debutanţi şi supracalificaţi, tot ce ţi-ai putea imagina, împachetaţi frumos de cei care i-au pregătit. E un supermarket virtual, prin ale cărui raioane te poţi plimba cu coşul să-ţi găseşti angajaţii. În cotloanele mai ascunse, sînt, la ofertă, cîteva produse exotice. Printre altele, paste cu nevăzători, deficienţe mintale la tetrapak, handicap locomotor liofilizat şi cîteva conserve cu schizofrenie. Pe acestea din urmă chiar că nu le cumpără nimeni, de au ajuns să se prăfuiască pe raft şi să prindă aerul acela rusty-vintage, de mai degrabă le-ai folosi ca obiect de decoraţiuni interioare pentru un thriller cu Humphrey Bogart într-un resort colonial. 

Oare de ce nu se vinde produsul ăsta? De ce nu vrea (aproape) nimeni să angajeze persoane cu schizofrenie, în condiţiile în care cel puţin jumătate din cele care au diagnosticul acesta ar putea face faţă onorabil unui loc de muncă? Mă voi opri puţin asupra procesului de producţie a conservei cu schizofrenie, propunînd, ulterior, şi o formulă de rebranding care să facă acest bun mai comercial. 

Botulism, E-uri  şi alţi compuşi toxici? 

Schizofrenia este o tulburare misterioasă care dezbină omul de propriul său destin. Undeva în jurul vîrstei de 20 de ani, de cele mai multe ori, episoade „de poveste“, cu elemente halucinatorii şi delirante, fracturează inserţia în comunitate, punînd persoana pe şinele spitalizărilor şi a unui contact de multe ori îndelungat cu sistemul psihiatric. 

Asta nu înseamnă că schizofrenia e un stigmat care automat duce către marginalizare. În aproximativ un sfert dintre cazuri, după un prim episod, urmează puţine alte momente de tulburare, iar revenirea este totală. Încă 30-40% dintre cei afectaţi răspund bine la tratament şi au şansa să îşi ţină sub control simptomele. Numai o minoritate merge din rău în mai rău, confirmînd un stereotip al incurabilităţii. Ergo, dacă ne uităm în conservă, observăm că există şansa unor dumicaţi comestibili pentru piaţa muncii. Este foarte adevărat că, de multe ori, debutul tulburării apare într-o perioadă critică, aceea a formării profesionale… dar să fim realişti. Cîţi dintre noi sau dintre cei din jur nu au ajuns să înveţe meserii sau profesii noi la 25-30-35 de ani? Aşadar, problema nu este că alimentul ar fi toxic, ci aceea că sînt foarte puţini dintre noi dispuşi să guste acest fel, pentru că am învăţat că schizofrenia nu se mănîncă cu lingura muncii. 

La tinichigerie –  secţia de împachetări 

Între 1996 şi 1999, o echipă condusă de Rittmannsberger, un coleg de-al nostru foarte german, remarca o scădere de la 40% la 27% a populaţiei româneşti angajate din rîndurile celei spitalizate. În 2007, împreună cu nişte colegi foarte români am ajuns la concluzia că dintre cei internaţi la psihiatrie, doar 10% mai erau angajaţi. Vorbim aici de toate diagnosticele la grămadă, schizofrenia şi diagnosticele grave fiind doar o părticică a internărilor. Datele de mai sus arată că există o tendinţă de excludere sau autoexcludere de pe piaţa muncii a ceror care deţin un diagnostic psihiatric. 

Descurajarea în a lucra este de altfel constanta fabricanţilor de conserve – familia şi profesiile psi. Odată instalată tulburarea, un nor de pesimism învăluie persoana, generat de rezervele psihiatrilor şi familiei cu privire la şansele reale de viaţă „normală“ a pacientului. Acest fenomen de descurajare, care nu este o constantă numai a „tinichigeriilor“ româneşti, explică de ce, în lumea largă, mai puţin de un sfert dintre persoanele cu schizofrenie apte de muncă sînt angajate. La noi, acest raport este şi mai scăzut. 

Rebranding sau recanning? 

Orice produs poate deveni vandabil, chiar şi pe vreme de criză – poate însă nu am găsit agenţia de advertising potrivită. Hai să privim nişte headline-uri: o activitate structurată pentru o persoană cu schizofrenie este o alinare la fel de bună ca medicamentele alea scumpe pe care multe dintre ele le iau; extirparea tumorii de pesimism din capul psihiatrilor şi familiilor este posibilă; o vizită în raionul exotic şi rescrierea etichetelor este utilă şi necesară pentru angajatori. Ce-aţi zice de un hot&spicy schizo juice, 100% bussiness proof? Învăţaţi să gustaţi din umanitate, că-i numa’ bună… oricum, dacă ne plac conţinutul, ambalajele, de tablă sau nu, ajung la gunoi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.