Bunici, eroi şi altruisme eXtreme

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Bunici, eroi şi altruisme eXtreme jpeg

Bunicul meu Şandor este eroul familiei noastre. El este cel care a luat poza lui Stalin din clasa în care era învăţător şi a înfipt-o în gard, în faţa unei audienţe stupefiate, exact de ziua tătucii. Pe cînd Stalin mai era bine mersi în viaţă. El este cel care a făcut tura închisorilor ardelene, de unde era „eliberat“ temporar pentru că agita prea mult oamenii în celule, spunîndu-le că vor veni americanii. Să ne salveze de comunism. Şandor a ajuns să fie atît de sistematic bătut cu săculeţi de nisip pe toată întinderea corpului, că pînă la urmă a murit. În libertate, lăsat să moară în braţele soţiei şi în faţa ochilor inocenţi ai mamei mele, care pe atunci avea 7 ani.

Un an mai tîrziu, bunica mea Margareta avea să moară de inimă rea, lăsînd în urmă doi copii pe mîna unor autorităţi comuniste iritate de insistenţa învăţătorului Şandor de a face pe eroul. Moment în care un alt erou al familiei noastre, mai puţin spectaculos, dar mult mai responsabil, a intrat pe scenă, unchiul Daniil, cel pe care eu l-am cunoscut ca bunic şi care a insistat pe lîngă Ghe.Ghe. Dej să-i adopte el pe cei doi nepoţi orfani (pe mama mea şi pe fratele ei). Daniil a obţinut o audienţă la tovarăş şi şi-a depus carnetul de partid în faţa lui Dej, spunînd că pentru el cei doi copii contează mai mult decît apartenenţa de partid. A obţinut adopţia celor doi nepoţi, hărăziţi altcumva cine ştie cărui orfelinat comunist, şi nu şi-a mai reclamat niciodată identitatea de membru de partid. Bunicul Daniil a fost tot învăţător, bun prieten al bunicului Şandor.

În al treilea episod, mulţi ani mai tîrziu, eu m-am născut într-o casă în care mi-am auzit toată viaţa mama bombănind că „nu mai avem nevoie de eroi“. O mamă paralizată de impulsivităţi, de reacţiile de contestare a autorităţii. Cu mama, avînd 18 ani, am făcut la braţ Revoluţia din Timişoara, în 1989. Atît de terorizată era că aş putea face ceva nebunesc (sau eroic), încît a rămas agăţată zile întregi de braţul meu. Să mă păzească. Pînă cînd, după Crăciun, braţul meu era cu totul o vînătaie, cu urmele fricii ei înfipte în carnea mea.

Pe bunicul Şandor l-aş aduce în discuţie, ca prototip a ceea ce probabil poate fi eroul. Încercînd să mă detaşez de sentimentalismul şi indignarea mea de nepot care nu l-a cunoscut niciodată. Bunicul Şandor este, din punctul meu de vedere, un X-altruist. Un altruist eXtrem, în alte cuvinte, cuvinte pe care le folosesc unii colegi de-ai mei pentru a încerca să facă o diferenţiere între psihopatie şi eroism (termenul este promovat înspre domeniul pop de către Andrea Kuszewski, ale cărei articole le puteţi găsi pe net la un click distanţă).

Teza fundamentală a X-altruismului, aplicată la familia mea, este următoarea: bunicul meu Şandor ar fi putut fi cu uşurinţă catalogat ca un antisocial, ca o personalitate tulburată, de către psihiatrie. Dar cîteva diferenţe de nuanţă l-au întors înspre partea cea virtuoasă, a binelui făcut celuilalt, sau a credinţei în binele făcut celuilalt. Contextul potrivnic l-a exprimat ca erou. Cel puţin în ochii noştri.

Ideea X-altruismului nu este una nouă. Majoritatea eroilor îşi extrag ceva de la Prometeu, marele trickster, cel care îi înşală pe zei pentru a duce focul oamenilor. Prometeu este un erou civilizator, un pungaş sublim care are energia, impulsivitatea şi curajul de a fura focul. Bănuind într-un colţ al minţii că pedeapsa va sosi. Ca şi bunicul Şandor, presupun, despre care ştiu că era perfect conştient că moartea va veni. Ideea de altruism extrem vine deci pe filiera în care există printre noi persoane care au o impulsivitate crescută combinată cu o mare empatie afişată şi cu capacitatea de a se energiza la extreme cînd este vorba de a uzurpa sau contesta autoritatea opresivă.

Într-un cuvînt deci – adevăraţii eroi sînt nişte psihopaţi divini. Mahatma Ghandi sau Dalai Lama sînt nişte intruşi în galeria care-i cuprinde de-a valma pe Avram Iancu, pe Malcolm X sau pe Sam Childers, predicatorul-mitralieră care a inspirat filmul cu acelaşi nume. Eroii au nevoie de un anumit tip de nebunie pentru a fractura ordinea lucrurilor, iar această nebunie vine dintr-o vitalitate foarte specială pe care o au (şi) escrocii, spărgătorii şi criminalii. Numai că direcţionarea morală a acestei vitalităţi nu este una autocentrată, ci una profund altruistă.

Sînt într-o dilemă, deci: ce i-aş putea spune bunicului Şandor – dacă ar fi fost mai potolit, mai obedient, poate l-aş fi cunoscut. M-a urmărit toată viaţa mea povestea ardorii lui, a felului în care se încăpăţîna să le spună tuturor despre comunism ca o poveste despre un cancer care va fi extirpat de pe trupul frumos al ţării lui iubite. Cu oarecare ruşine în glas, îmi vine să spun că efortul lui a fost inutil. Pe de altă parte, mă voi contrazice şi voi afirma că cei cîţiva ca el ne-au făcut să traversăm o jumătate de veac de comunism cu încredere că lucrurile s-ar putea schimba.

Nu ştiu dacă acestui bunic, în carne şi oase, i-ar fi plăcut paralelismul meu analitic cu psihopatia. Din interiorul eroului, lumea se simte altfel. Şi îl invidiez, pe de altă parte, pentru puritatea încăpăţînării lui. Pe care nu mi-a transmis-o pînă la capăt. Bunicul Şandor a fost, fără putinţă de tăgadă, un erou. Dacă i s-a păstrat un loc în cer, panteonul acela e o vecinătate care a colecţionat poveste tragică după poveste tragică, despre altruisme irosite sau celebrate. Şi în acel cer m-aş strecura să-i mulţumesc cu dojană bunicului Şandor pentru că a fost nebun. Nebun de eroism. 

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut. 

Foto: M. Chivu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.