⬆
a greși e românește
Mea culpa (dar totuși, parcă nu)
Pe vremuri era autocritica. Un tovarăş se ridica în plen şi îşi asuma, înflăcărat, o vină oarecare. Dar nu pentru a fi blamat, ci pentru a transforma acest gest într-un soi de eroism, inoculînd ideea că o greşeală recunoscută este mai mult decît iertată, devine chiar de apreciat, pentru că denotă caracterul moral solid al celui în culpă.
Errare humanum est?
Mi s-a întîmplat la sfîrşitul destul de rece al unei toamne recente. Au fost cîteva zile în şir în care m-am întîlnit cu 4-5 doctoranzi în sociologie. Sînt cu toţii studenţi în anul I al unei şcoli doctorale. L-am întîlnit pe fiecare separat. Din întîmplare, nici unul nu ştia în momentul respectiv că îi cunosc pe ceilalţi.
Zmeul e întotdeauna de vină
Se uită la tine cu o privire de o candoare irezistibilă, absolut convins că vina îi aparţine acestui personaj, care a avut tupeul să răstoarne paharul cu lapte/mănînce toate bomboanele/îmbrîncească fetiţa la locul de joacă. Pe la patru-cinci ani, e foarte necesar şi chiar sănătos să-ţi inventezi un zmeu personal căruia să-i pui în cîrcă toate greşelile şi năzbîtiile şi care s-o încaseze în locul tău.
Kritika i samokritika: ritualurile greșelii în stalinism
Publicată în anul 2000, Stalinism – New Direction. (Rewriting histories) este o culegere de eseuri şi studii despre epoca stalinistă. În capitolul intitulat „Samokritica Rituals in The Stalinist Central Comitee“ cercetătorul rus, Alexei Kajevnikov, descrie, printre altele, schemele şedinţelor de partid, cu întregul lor ritual.
Și ne spune nouă greșalele tale...
Copilul acela mic, ca un îngeraş, tocmai a făcut o boacănă. Din curiozitate, s-a cocoţat pe birou, a vrut să se joace cu unul dintre stilourile tatălui, şi l-a făcut praf. Cum? Cum numai un copil ştie. Stiloul zace acum, aparent intact, pe birou, aşteptîndu-şi rîndul la inspecţie şi disperare.
„Cuvîntul rating justifică azi aproape orice”
"Pentru generaţia mea, sintagma „pe vremuri“ se referea la lumea dinaintea comunismului, cînd autocritica, dacă ar fi existat, ar fi avut, desigur, alt nume şi ar fi răsunat cu totul altfel decît în plenare, şedinţe de catedră, de sindicat, de partid, şedinţe publice şi oficiale, şedinţe, în genere, pe care le-am cunoscut direct."
Scuza presei românești: „Am avut, din nou, dreptate!”
„Un ziar fără erori este un ziar care nu va ajunge niciodată la timp pe tarabă“ – este concluzia unui studiu despre erorile şi credibilitatea presei nord-americane. Autorul cercetării a descoperit că aproximativ 60% dintre articolele apărute în ziarele din Statele Unite ale Americii suferă la capitolul „acurateţe“.
Greșelile mele. Greșelile lor
Care sînt greşelile la nivel înalt din societatea noastră? Cine, ce şi cum îşi mai asumă o greşeală? Pentru răspunsuri am apelat la cîţiva politicieni cunoscuţi ai momentului – dintre care însă doar Adriana Săftoiu ne-a răspuns –, dar şi la reprezentanţi ai societăţii civile.
Păcatele nebănuite
În timpul unui reportaj pe care l-am făcut în judeţul Neamţ, am vizitat o biserică renumită în zonă, Mînăstirea Petru-Vodă, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Biserica nouă, o construcţie cu influenţe medievale, se află pe o cîmpie deschisă şi luminoasă, străjuită de cîteva chilii.