Kritika i samokritika: ritualurile greșelii în stalinism

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Kritika i samokritika: ritualurile greșelii în stalinism jpeg

Publicată în anul 2000, Stalinism – New Direction. (Rewriting histories) este o culegere de eseuri şi studii despre epoca stalinistă. În capitolul intitulat „Samokritica Rituals in The Stalinist Central Comitee“ cercetătorul rus, Alexei Kajevnikov, descrie, printre altele, schemele şedinţelor de partid, cu întregul lor ritual, de la discursul prin care se prezenta planul de producţie, asumarea planurilor, pînă la capitolul autocriticii.  

„Performanţele ritualice pot părea ciudate cititorului modern, dar pentru auditoriul sovietic acestea erau adevărate jocuri culturale ale diskusiia (dezbatere), ale kritika i samokritika (critica şi autocritica). Aceste jocuri îşi aveau originea şi erau jucate de obicei în structurile partidului şi aparţineau unui repertoriu denumit «democraţia internă a partidului». 

Democraţia sovietică, sau mai precis această democraţie interpartidică este un subiect controversat. Merle Fainsod o descrie mai degrabă ca pe o propagandă şi o mascaradă verbală. Roy Medvedev a luat-o în serios, ca pe un element de democraţie reală, aducînd argumente contra încălcării sale în viaţa de partid. Mai recent, Arch Getty a atras atenţia asupra rolului acestei democraţii interpartidice de a controla de fapt liderii locali de partid, cu ajutorul dătătorilor de seamă, argumentînd de asemenea că, dacă ar fi scăpat de sub control, fenomenul ar fi putut provoca adevărate dezastre. Comuniştii înşişi vedeau în această democraţie interpartidică, atît în public, dar şi în viaţa privată, un mecanism pentru a trage la răspundere oficialii în faţa marii mase a membrilor de partid, cel mai important instrument în lupta contra birocraţiei şi a corupţiei pe linie de partid.  

În repertoriul democraţiei interpartidice, în afara diskusiia, mai erau kritika şi samokritika, dar acestea două erau mai mult probleme personale, mai mult decît teoretice. Berthold Unfried a descris deja aceste două noţiuni ca fiind ritualul central al culturii partidului, avînd o combinaţie dialectică  între două funcţii: iniţiere (educare şi inoculare a cadrelor de partid) şi teroare (expunerea şi distrugerea duşmanului). Să fii supus unui proces de kritika i samokritika era o parte necesară a antrenamentului unui viitor membru de partid sau oficial. Subordonarea părerii personale colectivului, acceptarea criticii şi oferirea autocriticii într-un mod adecvat erau dovezi de necontestat ale asimilării cu succes a valorilor partidului, oferind totodată şi statutul de membru intern. Acelaşi mecanism era folosit şi pentru sperjur, pentru a da în vileag sau pentru a acuza duşmanii interni – dar nu şi pe cei din afara sistemului.  

Puterea culturală a autocriticii era atît de mare, încît chiar şi opozanţii comuniştilor, pasibili de pedeapsa capitală, îşi asumau un statut intern, prin mărturisirea unor infracţiuni imaginare în procesele care deveneau astfel show-uri publice în Moscova, în vreme ce îşi negau vina în ultimele scrisori pe care le adresau, privat, către Stalin sau către partid.  

Un alt rol pe care Arch Getty îl atribuie kritika i samokritika este faptul că asigura un cadru instituţional de a critica, la firul ierbii, marii şefi. Secretarii de partid aveau un fel dictatorial de a conduce, mai puţin cînd primeau critici de jos; în limitele ritualice ale spaţiului şi timpului, ierarhia putea fi inversată temporar, iar criticile erau binevenite, atît pe orizontal cît şi de jos în sus. Condiţia existenţei autocriticii interzicea cu desăvîrşire autorităţii locale să-şi folosească puterea pentru a suprima criticile. În ideologia comunistă, aceste mecanisme de democraţie suplimentau structura ierarhică, fiind instrumente de bază pentru demascarea abuzurilor locale, sau îndreptarea neajunsurilor.  

În practică, critica şi autocritica apăreau doar în ocazii speciale, avînd de obicei nevoie de permisiune sau iniţiative venite de sus. Erau aplicate doar cînd autorităţile aveau nevoie de justificări în faţa maselor, pentru a înlătura un funcţionar, sau cînd nu erau sigure de vinovăţie, doreau să-l testeze public, în timpul alegerilor în cadrul partidului sau ca un substituent al ritualului creştin al penitenţei, ca un soi de «curăţare» naturală a sistemului. ş...ţ 

Cît priveşte cariera, kritika i samokritika, ca ritual al confesiunii, putea avea rezultat deopotrivă benefic, dar şi distructiv. În pregătirea politică, dar şi în alegerile de partid, autocritica putea fi urmată de o promovare. În procesul unui oficial, procedura putea fi un purgatoriu: putea aduce ori achitarea, ori condamnarea.“

http://books.google.ro

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.