Greșelile mele. Greșelile lor

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Greșelile mele  Greșelile lor jpeg

Care sînt greşelile la nivel înalt din societatea noastră? Cine, ce şi cum îşi mai asumă o greşeală? Pentru răspunsuri am apelat la cîţiva politicieni cunoscuţi ai momentului – dintre care însă doar Adriana Săftoiu ne-a răspuns –, dar şi la reprezentanţi ai societăţii civile. Întrebările au fost simple; pe de-o parte – Ce greşeli aţi făcut sau credeţi că veţi mai face?, pe de alta: Care sînt cele mai mari greşeli politice pe care societatea civilă le depistează de la Revoluţie pînă în prezent?
Acestea sînt răspunsurile.

Adriana SĂFTOIU

„O greşeală majoră e să situezi liderul deasupra proiectului“ În politică, greşelile sînt proporţionale cu funcţia pe care o deţii. Cu cît eşti mai ascuns, mai anonim în planul faptelor, al iniţiativelor, cu atît eşti mai puţin supus greşelilor şi, de aici, oprobriului public. Despre recunoştinţă nu poate fi vorba în politică, decît cel mult post-mortem. Cu toată modestia pe care mi-o pun la încercare răspunzînd întrebărilor dvs., pot spune că eventualele mele greşeli au fost estompate, la nivel public, de rolul deţinut pe termen lung în politică, respectiv „consultant/consilier“, şi mai puţin ca politician cu responsabilităţi la nivelul deciziei publice. În mod egal, aş spune că şi succesele care mi-ar fi putut reveni se înscriu în aceeaşi „umbră“ . În cazul meu, aş putea vorbi mai degrabă de greşeli pe palierul atitudinii, al unei judecăţi avînd la bază paradigma moral vs imoral (dacă „moral“ poate fi asociat politicii). Consider o greşeală de fiecare dată cînd mă las acaparată de „turmă“ şi mă las prinsă de sentimente colective: urîm/denigrăm sau elogiem/aducem ditirambi, colectiv.  Îmi asum toate greşelile care revin din acest mod patetic şi partinic de a face politică. Cred că greşesc lăsîndu-mă dominată de lipsa de apetit a clasei politice pentru fapte şi pentru proiecte care să însemne mai mult decît a cîştiga alegeri, a conserva puterea, a-i domina pe adversari. Lăsîndu-mă dominată, mă izolez şi abandonez proiecte, cu sentimentul că totul e inutil într-o societate care caută doar „străluciri“ de moment. Adevărul e că e destul de greu să te impui în atenţia publică, cu atît mai mult în media, dacă nu te înscrii în curentul turmei: e epoca criticismului grobian. Am greşit de fiecare dată cînd am considerat că problemele de caracter, lipsa de cultură şi a unei educaţii a convieţuirii, a consensului nu se transpun şi în actul politic.  Fără să exclud nevoia de a crede şi a face echipă cu un lider, am ajuns la concluzia, bazată pe experienţă, că o greşeală majoră e să-l situezi pe lider deasupra proiectului, a principiilor şi a convingerilor pe care fiecare politician ar trebui să le facă publice în momentul în care preia un mandat public, cu atît mai mult cînd e ales. Nu vorbesc de promisiunile electorale, de programele formulate şi prea rar respectate. Această prezentare a convingerilor personale ar trebui să devină acel „credo“ la care să ne putem raporta atunci cînd e să decidem dacă şi cît a greşit un politician.  

Îmi amintesc acum de jurămîntul pe care îl depunea în faţa faraonului un funcţionar, în Egipt, cînd îşi lua postul în primire: „Îţi jur, rege, că nu te voi asculta cînd îmi vei porunci să încalc legea şi dreptatea“. Păstrînd proporţiile, o parte din greşelile făcute vin din această încolonare în turmă, în spatele „liderului“. 

După o primă experienţă care mi-a marcat, recunosc, toate raportările în politică, greşeli am mai făcut, dar cu pierderi mult mai mici. Şi nu mă aştept să mă sustrag de tot acestor greşeli. Dar le conştientizez şi încerc să le domin eu pe ele, şi nu invers.  Adriana Săftoiu este deputat PNL, fost consilier şi purtător de cuvînt al Preşedinţiei.  

Ciprian CIUCU
Greşelile acelora în care cred 

Pot vedea doar greşelile acelora în care am sau am avut, la un anumit moment, încredere. Nu mă interesează greşelile unora pe care nu i-am votat niciodată. De aceea nu o să mă refer la chestiuni evidente, de genul mineriadelor provocate de Ion Iliescu sau susţinute de Vadim Tudor. Cred sincer că cea mai mare greşeală a făcut-o Traian Băsescu cînd s-a decis să-şi atace constant partenerii din defuncta Alianţă D.A. Nu discut aici dacă avea sau nu dreptate pe fond (în foarte multe cazuri, cred că avea dreptate), dar modul cum a procedat, căutînd nod în papură liberalilor, suspendînd miniştri liberali discreţionar, a făcut ca, dintr-o guvernare cu potenţial, să avem mai tîrziu o guvernare liberală minoritară, incompetentă şi populistă. O guvernare care ne-a lăsat complet descoperiţi în pragul unei recesiuni economice. Perioada 2004–2006 a reprezentat un moment bun în care s-au ratat reforme şi politici publice esenţiale. Doar să numesc cîteva care erau foarte aşteptate: descentralizarea administrativă,  Legea Educaţiei, optimizarea mecanismelor de absorbţie a fondurilor structurale, lupta anticorupţie. Din modul în care preşedintele Băsescu s-a poziţionat imediat şi prematur (conflictual, şi nu colaborativ) au rezultat toate conflictele serile ulterioare. Ţara a fost aproape neguvernată. În tot acel răstimp, preşedintele a avut o lungă serie de iniţiative lăudabile rămase fără finalitate, pentru că tot ce venea de la Băsescu „venea de la  Băsescu“. Modul lui Traian Băsescu de a „face politică“ – la începutul mandatului său – a „inspirat“ următoarele generaţii de politicieni, care au contribuit la formarea unei culturi politice eminamente conflictuale, profund balcanică, în care dialogul public este excesiv de personalizat şi de absurd.  

Nu pot avea aşteptări pentru viitor decît de la o mînă de politicieni în care mai am cît de cît încredere. Doar aceştia pot comite, în viziunea mea, „greşeli“. Restul nu contează, nici din punctul de vedere al integrităţii, şi nici din cel al competenţei. Greşeala ar fi să nu creeze o nouă formaţiune politică, aşezată pe baze noi, în care valorile să conteze şi care să ofere elite reale României. O astfel de mişcare este aşteptată şi se va putea baza pe aderenţa multor oameni competenţi, din cele mai diverse domenii. Partidele actuale sînt irecuperabile. Aceasta ar fi o greşeală pe care ar putea-o comite oameni plecaţi în 2004 din societatea civilă, care au rămas curaţi ca politicieni, care au înregistrat deja suficientă experienţă politică şi sînt destul de maturi pentru a prezenta o viziune realistă de reformare a României. Avem nevoie de o nouă generaţie. Politicieni cum n-am mai avut de la începuturile modernităţii României.  

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român pentru Politici Europene.

Teodora ZĂBAVĂ 
„Două greşeli  care ar fi putut fi evitate“ 

În primul rînd, mărturisesc că de multe ori am dubii serioase dacă vorbim despre greşeli sau derapaje intenţionate, atunci cînd ne referim la politicienii români. Dar, admiţînd faptul că nu a fost vorba de rele intenţii, cred că două sînt greşelile majore care ne bîntuie de două decenii. În primul rînd, este vorba de neadoptarea Legii Lustraţiei încă din anii ’90, ceea ce a generat un întreg sistem de şantaj şi corupţie instituţionalizată din care, iată, nici după 20 de ani nu mai putem ieşi. În al doilea rînd, este vorba de politicile discriminatorii sau indiferente faţă de minorităţi. Aceste politici au avut „darul“, pe de-o parte, de a adînci distanţa dintre minoritate şi majoritate şi, pe de altă parte, au creat premisele naşterii unor noi generaţii de apartenenţi ai unor minorităţi la fel de frustraţi, marginalizaţi şi cu puţine şanse la o viaţă mai bună, ca şi cei din generaţiile anterioare. Două greşeli care ar fi putut fi evitate, astfel încît să creştem cu toţii într-o societate mai sănătoasă moralmente. 

Pentru următorii ani par să se întrevadă deja consecinţele acţiunii combinate a erorilor istorice de care aminteam la primul punct. Practic, mi se pare că văd deja cum corupţia, şantajul, telefoanele date unde trebuie, de cine trebuie au săpat adînc ceea ce ar fi trebuit să fie astăzi respectul pentru lege, din toate părţile. Jocul e dur şi se joacă peste capul cetăţenilor. O greşeală fundamentală este recenta întîmplare din triunghiul Parlament-Consiliul Superior al Magistraturii-Curtea Constituţională: magistraţi care refuză să respecte legea şi candidează pentru un al doilea mandat, votaţi de colegii lor, Senatul care validează, în ciuda aceleiaşi legi, candidatura lor şi, incredibil, Curtea Constituţională, care se substituie instanţei şi invalidează candidaturile unor persoane. De aici şi pînă la declanşarea procesului contestării clasei politice şi a instituţiilor, am temerea că e doar un pas. Iar contestarea instituţiilor şi a clasei politice riscă să alimenteze mişcări extremiste, care se clădesc pe sentimente rasiste. Cînd am auzit prima dată despre o lege care încerca schimbarea denumirii romilor în „ţigani“, în documentele oficiale ale statului, am pufnit în rîs, însă propunerea – aşa cum se vede în petiţiile semnate şi pe forumurile jurnalelor – s-a bucurat de o susţinere iresponsabilă. Aşa percep eu faptele, cetăţenii nu mai întrezăresc, printre reţelele ţesute de politicieni, fondul problemelor şi soluţiile lor. Văd mafioţi şi acuză tocmai statul de drept.

Teodora Zăbavă coordonează Departamentul Antidiscriminare din cadrul ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.