Mă joc, deci rezist

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Mă joc, deci rezist jpeg

- adicţii digitale şi alte belele în ţara împăratului Massive Multiplayer -

What is World of Warcraft?

„E un demon!“ Nu e clar cui te adresezi. Computerului care rulează, conectat la Internet, WOW-ului (dacă World of Warcraft ar fi o persoană, mulţi i-ar fi urcat deja pielea pe băţ), sau dedublatului omuleţ care, pînă mai ieri, era un adolescent sau un cetăţean onorabil, dar de ceva vreme este fantoma potenţialităţii sale. În numele computerului, al jocului şi al omului, amin. O Sfîntă Trinitate care irită şi fascinează. Dar vorbim noi, oare, de o boală aici?

WOW este, pentru mulţi, Jocul. Dacă nu e acesta, atunci avem un shooter de vreun fel, un joc tip adventure sau un maze deştept, avem nişa celor care sînt ahtiaţi după strategy sau după vreunul din jocurile în care strîngi vinete şi steluţe în şi pe lîngă Facebook. O piaţă imensă de entertainment, vîjîind ca vijelia. Vorbim de un arsenal de gloanţe şi grenade care ne este pus la dispoziţie pentru a împuşca timpul, pentru a-l asasina, mai degrabă, şi nu a-l petrece (dar ce fac eu aici sună a judecată de valoare, şi mai bine mă abţin...).

Păstrez deci, ca titluri de lucru, heading-urile aspirate de pe site-ul WOW şi vă propun o incursiune (ne)serioasă în ludologie şi patologia ei. Părinţii îngrijoraţi ai unor adolescenţi tulburaţi nu vor găsi neapărat un răspuns, iar cei care stau 16 ore din 24 într-o simbioză fuzională cu ecranul unui calculator, oricum nu au timp să citească Dilema veche – decît dacă am transforma-o într-un add-on sau un lost level. Pentru ceilalţi, putem să concluzionăm: astea sînt vremurile, arcade-urile trebuiau să crească mari, odată şi-odată.

A massive multiplayer online role-playing game...

Despre dependenţa de calculator se vorbeşte de mai bine de jumătate de secol – înainte de apariţia adevăratelor, periculoaselor, adictivelor jocuri. Calculatorul în sine promitea, într-un fel, de la apariţia lui, să ne ocupe timpul, să ne înnebunească sistematic. Şi acest lucru l-a reuşit pe deplin.

Dar această înnebunire este ea, oare, o adicţie? Părinţii adolescenţilor zombificaţi în faţa calculatoarelor vor zice, automat, da. La fel ca şi unii autori, care încearcă să împingă dependenţa de jocuri în vintrele manualelor diagnostice, argumentînd doct că avem tot ce ne trebuie pentru a genera un diagnostic. De fapt, teoria spune că, pentru ca un comportament să poată fi considerat adictiv, avem nevoie de şase componente-cheie – pregnanţă (în cazul nostru, jocul îţi ocupă mare parte dintre preocupările mentale, fie că îl joci sau eşti prin oraş sau în pat, la adormire), modificări ale dispoziţiei (devii iritabil cînd nu îţi este facilitat accesul la tastatură sau la consolă, spre exemplu), toleranţă (în sensul că, pentru a obţine aceeaşi stare de exaltare, ai nevoie de din ce în ce mai mult joc), simptome de sevraj (te simţi incomplet fără joc, iar îndepărtarea de el te roade urît), conflict (jocul te pune să te cerţi cu cei apropiaţi, să furi pentru el, să nu mănînci pentru el etc.) şi recădere (după momente de eroică rezistenţă, în care o zi sau o săptămînă nu ai jucat, o apropiere întîmplătoare de un calculator te aruncă din nou în mrejele jocului).

Vasăzică, da. Nu trebuie să fii un mare psihopatolog ca să poţi pune diagnosticul de adicţie. Dar, din păcate, a pune un diagnostic este doar începutul, iar inconsistenţele ulterioare fac ca această evidenţă să pălească. Să vedem cum.

...set in the high fantasy universe of Warcraft...

Mulţi dintre noi, indiferent de generaţie, ne-am omorît timpul cu vreun joc pe calculator. WOW-ul este bătut rău la cărţi, prin birourile prăfuite ale ministerelor, de stupizelul Solitaire sau de către Minesweeper; prin metrou vezi oameni aranjînd giuvaiere pe ecranele telefoanelor etc. Ludologic, sîntem construiţi pentru a ne juca. Nu putem fără.

Dar putem, cei mai mulţi dintre noi, fără. Veţi zice că mă contrazic, în lumina ultimelor două propoziţii – nu sînt însă eu de vină, ci mai degrabă nehotărîrea ştiinţei. Mă voi explica: în paragrafele anterioare, enunţam cele şase componente-cheie ale unei adicţii, pe care atît de frumos le putem asocia unui diagnostic. De fapt, acesta este doar începutul unei meditaţii asupra unei patologii. Continuarea ţine de circumscrierea tulburării într-un context mai larg, acela al predictabilităţii, al geneticii, al impactului social.

Aici avem mai puţină susţinere, însă. Studiile nu arată momentan o eritabilitate clară a unor trăsături care îi predispun pe unii la jocuri. Mai mult decît atît, cei care reuşesc să se lase de joc (întîmplător sau forţaţi de circumstanţe ori de părinţi) revin foarte repede şi fără urmări severe la o viaţă obişnuită – contrar unui postulat care afirmă că adicţia ar trebui să roadă adînc din personalitate. Mai mult, nu există nici un studiu care să lege comportamentele de joc excesiv de o anumită (altă) patologie psihiatrică. Într-un cuvînt, jucătorul nu este neapărat mai predispus la anxietate, depresie, psihoză sau chiar gambling (joc de noroc patologic) decît omul care nu o arde ludologic.

...centered around persistent online personae

Şi aşa ajungem, mai degrabă, să vorbim despre identităţi şi alternative. În opinia mea, susţinută de studii de antropologie culturală, mai mult decît de cele de psihopatologie, acest val de dependenţi de WOW povesteşte de cît de plictisitoare şi ternă poate fi realitatea noastră de zi cu zi (sau, cel puţin, pentru unii).

Refugiul în joc este ceea ce şi afirmă că este: un refugiu. Studiile antropologice arată că recompensa internă a unei identităţi eroice sau supraputernice (a unei măşti digitale, o persistent online personae) este considerabilă şi nu poate fi dublată, de multe ori, de nici un întăritor cotidian.

Din acest punct de vedere, revenim la alternative – nu ştiu dacă dependenţii de jocuri sînt sau nu bolnavi de vreo formă de adicţie, dar ştiu că ei pot avea o problemă gravă de lipsă de alternative. Mai precis, e greu, dar nu imposibil să-i scoţi din lumea lor, dar este al naibii de greu – dacă nu şi mai imposibil (chit că aici, gramatical, nu suportăm grade de accentuare) – să le oferi o alternativă viabilă. Şi aici vorbim de o responsabilitate socială şi familială, care ar trebui să facă ceva cu cei „extraşi“. Piaţa jocurilor pe calculator a sesizat, din punct de vedere economic, această discrepanţă şi îşi construieşte oferte care să ne ţină ocupaţi, dacă tot nu avem ceva mai bun de făcut.

Şi atunci ajungem la demoni. Demonii de pe ecran sînt, pentru mine, o sală de aşteptare, un no-man’s land populat, şi pot să-i manipulez eroic, în răgazul pe care mi-l dă viaţa cînd îmi lipsesc alternativele. Ei nu sînt răi, şi nici buni. Eu mă arunc în WOW pentru că realmente nimeni, cu mine primul pe listă, nu are azi vreo altă alternativă. Poate mai vorbim mîine. Eu mă duc spre login-ul meu de toate zilele.

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.