Și au trăit fericiți… pînă cînd?

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Și au trăit fericiți… pînă cînd? jpeg

„Nu văd rostul căsătoriei dacă nu-mi doresc copii“, mi‑a spus un prieten acum cîțiva ani. De atunci, la fel cum se întîmplă de cîteva decenii, numărul de căsătorii a scăzut încet, dar netulburat, în tandem cu creșterea numărului de divorțuri.

În UE s-au înregistrat, în 2016, 2,2 milioane de căsătorii și aproape un milion de divorțuri, conform Eurostat. În România, raportul era cam de un divorț la patru căsătorii. Americanii au făcut un calcul mai poetic: în timp ce un cuplu își recită jurămintele de cununie, alte nouă le rup în bucăți. Pe primul loc între motivele de divorț de peste Ocean nu este infidelitatea, cum s-ar putea crede, ci lipsa înțelegerii între cei doi.

Și, atunci, ne mai căsătorim sau nu? Milenialii sau Generația Y, adică cei născuți după 1980 și pînă în pragul acestui mileniu, vin să tulbure puțin generalizarea „una din două căsnicii se termină cu un divorț“. Motivele sînt mai multe: nu se grăbesc în a face o alegere, vîrsta la care își leagă destinele a crescut și ea, preferă să aibă o stabilitate financiară înainte de căsătorie și sînt mai selectivi în găsirea persoanei potrivite, astfel că pasul în doi, cînd se produce, este ceva mai ferm. „Dacă te temi de singurătate, nu te căsători“, scria Cehov, iar, în ultima vreme, cu social media și alte metode moderne de umplere a timpului, reușim de minune să anihilăm sentimentul de singurătate fără a ne mai gîndi la prezența fizică a cuiva.

Oamenii aleg, mai degrabă, să trăiască împreună în ceea ce Facebook cataloghează drept „parteneriat domestic“. Dacă nu merge, se despart mai ușor, fără avocați sau pensie alimentară. Procentul celor care coabitează fără același nume pe ușă a atins valori ce ar fi părut de neconceput acum cîteva decenii (în SUA, el a crescut cu aproape 30% din 2007, conform datelor de la Pew Research Center). Relațiile au ajuns precum bunurile de larg consum, a căror varietate de pe rafturi te năucește în așa măsură încît nu mai știi ce să alegi. Uneori sînt mai multe, diferite, în paralel, alteori sînt înlocuite înainte de a se consuma pînă la capăt, în alte cazuri nici nu se mai depune efortul minim pentru a le repara.

Restaurantele rezervate cu ani înainte, cununiile civile programate la un sfert de oră, pachetele turistice pentru luna de miere și meseria de fotograf de nunți din ce în ce mai căutată ne dovedesc că oamenii încă mai semnează, cu speranța că vor trăi „fericiți, pînă la adînci bătrîneți“. Motivul principal este unul pentru care nu e nevoie de statistici și monitorizări anuale, este suficient să te gîndești la toate cuplurile pe care le cunoști: acela că ele, femeile, își doresc foarte mult căsătoria.

Au trecut secole de cînd singurul mod în care o femeie putea supraviețui era găsirea unui soț. 100 de ani de cînd femeile votează și, practic, nu le oprește nimeni să-și aleagă orice meserie vor. Nu mai trebuie să semneze cu pseudonim bărbătesc un text într-o gazetă, nici să poarte rochii sau părul lung. Visul lor de a se căsători pare a rămîne singurul care sfidează trecerea timpului, rîde în nas emancipării și egalității între sexe și alimentează imaginarul cu povești cu prinți și rochii obligatoriu de un alb imaculat.

Am încercat se aflu ce este în spatele acestui deziderat și le-am tot întrebat asta, pînă cînd răspunsurile lor au început să se repete. Dorința de a fi mame ar fi primul motiv și chiar dacă, biologic, ea s-ar putea împlini relativ ușor, pentru copii încă mai este de preferat, în societatea actuală, să apară și să se formeze alături de părinți căsătoriți. Vor să le fie lor mai ușor, să nu aibă mereu ca termen de comparație familiile altor copii sau răspunsuri pregătite pentru gura lumii, la fiecare pas.

În vremuri în care profesiile nu mai au gen, dorința de a avea o situație materială mai bună nu încearcă întotdeauna să-și găsească rezolvarea prin alegerea unei meserii mai bănoase. „Sînt lucruri pe care nu mi le pot permite de una singură“, zic multe femei. „Acea bucată de hîrtie semnată este pentru mine o garanție că nu îl voi vedea cu alta de mînă pe stradă“, am mai auzit. „Căsătoria mea i-ar face fericiți pe părinții mei, pentru mine nu e chiar atît de important, dar ei ar fi mai liniștiți să știe că nu sînt singură și, dacă le pot face această bucurie, de ce nu?“ „Profesional, lucrurile s-au aranjat foarte bine pentru mine, cei dragi sînt sănătoși, am atins multe obiective visate pentru care am muncit din greu și sînt, în sfîrșit, fericită. Mă căsătoresc ca să certific cumva această fericire. S-o fac completă.“

Basmele cu prinți și rochii de un alb desăvîrșit nu spun niciodată cum se ajunge cu fericirea pînă la adînci bătrîneți. O alegere posibil cîștigătoare ar fi să fii deja fericit, de unul singur. Iar căsătoria să vină doar pentru a rotunji, pe ici, pe colo, această fericire și pentru a o face completă.

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.