Sfîrșitul lui Nick

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Sfîrșitul lui Nick jpeg

„Filmele nu sînt atît de îndepărtate de realitate pe cît credeţi. Fiecare regizor începe de fapt cu sine însuşi. Interioritatea sa îi dă majoritatea răspunsurilor, iar colaborările pe care le are cu actorii aduc la suprafaţă un adevăr. Actul artistic inspirat de viaţa reală e de multe ori dureros, iar camera de filmat e un instrument, un microscop.“ Nicholas Ray rostea aceste vorbe într-o conferinţă ţinută cu puţin timp înainte de moartea sa, în 1979. Bolnav de cancer pulmonar, anunţa totodată că începuse lucrul la un nou film, Lightning Over Water, regizat împreună cu un tînăr talentat, pe numele său Wim Wenders. Cei doi nu erau la prima colaborare, Nicholas Ray avînd un rol scurt în The American Friend (1977), regizat de acelaşi Wenders. Dorinţa de a-şi lua adio prin intermediul unui personaj de ficţiune, un pictor ce suferă de o boală incurabilă, l-a făcut pe regizorul american să-i ceară ajutorul lui Wenders. Silabisind fiecare cuvînt, ţinînd în permanenţă o ţigară aprinsă între degete şi cerîndu-şi scuze pentru că apare într-un scaun cu rotile, Nicholas Ray îşi pregătea publicul pentru dispariţia sa. O făcea într-un mod personal şi direct: „Sper să fie un film interesant. E vorba despre oameni ajunşi în momentul în care trebuie să-şi facă inventarul. Ştiu că n-ar trebui să vorbesc despre el, dar are o distribuţie interesantă. Fac parte din ea“. 

Cariera cinematografică a lui Nicholas Ray de la mijlocul secolui trecut l-a transformat într-un artist legendar. Filme ca They Live by Night (1949), In a Lonely Place (1950), The Lusty Men (1952), Rebel Without a Cause (1955), Bigger Than Life (1956) sau Bitter Victory (1957) ofereau spectatorilor personaje vulnerabile, veridice, de cele mai multe ori singuratice, aflate în conflict cu societatea. Studiile de arhitectură şi experienţa în teatru l-au ajutat pe Ray să fie unul dintre regizorii cu un simţ inconfundabil al spaţiului şi al jocului actoricesc. Jean-Luc Godard, pe atunci critic de film, scria: „Pînă acum a fost teatru (Griffith), poezie (Murnau), pictură (Rossellini), dans (Eisenstein) şi muzică (Renoir). De-acum încolo există cinema. Iar cinema-ul este Nicholas Ray“. Din nefericire, certurile interminabile cu producătorii, dependenţa de droguri şi temperamentul vulcanic l-au împiedicat timp de două decenii să-şi continue munca. 

Revenirea mult visată cu Lightning Over Water n-a avut niciodată loc în forma dorită: un film de ficţiune în care Nicholas Ray să-şi regăsească propria identitate şi care să schimbe percepţia publicului despre el. Realitatea crudă, în cazul de faţă suferinţa cumplită în faţa bolii, s-a dovedit a fi mai puternică decît povestea pe care Ray şi Wenders încercau s-o construiască. Rezultatul e unul dintre cele mai tulburătoare documentare făcute vreodată despre sfîrşitul unui om. Toate secvenţele filmate sînt fie pregătiri din pre-producţie (discuţii, filmări de probă), fie înregistrări video, neprelucrate, cu momente de intimitate. 

În documentar există pasaje importante în care terminarea propriu-zisă a filmului, în orice formă a sa, trece într-un plan secund. Starea sănătăţii lui Nicholas Ray se agravase mult, iar Wenders pricepe că exploatarea suferinţei acestuia poate fi indecentă. „De fiecare dată cînd mă uit la Nick prin obiectivul camerei de filmat, se vede clar, fără nici un dubiu, că e pe moarte. Privind liber, există mereu o speranţă. Niciodată, însă, prin obiectiv. Sînt îngrozit.“ Reacţiile lui Ray sînt mai degrabă ale unui om care are nevoie de compania celor apropiaţi în confruntarea cu sfîrşitul, iar filmările nu par decît un pretext pentru a fi împreună pînă la capăt. Notase în jurnal: „Poţi încerca să-ţi învingi frica iubind. Dorinţa de-a iubi te ajută. Pînă şi să te prefaci că iubeşti te ajută. Vreau să trăiesc pentru că vreau să respir. M-aş înfuria dacă m-aş trezi într-o zi fără să pot respira, fără să pot gusta sau fără să pot spune Bună ziua“. Determinarea sa i-a făcut pe colaboratori să-i rămînă alături, iar documentarul avea să fie lansat post-mortem, cu subtitlul „Filmul lui Nick“. A stîrnit numeroase controverse, inclusiv la Cannes, în privinţa legitimităţii apariţiei lui Ray în ipostaze în care degradarea psihică, nu doar cea fizică, e accentuată. De asemenea, a fost pusă sub semnul întrebării loialitatea artistică a lui Wenders, despre care s-a spus că a făcut mai degrabă un film-eseu despre el însuşi, decît un documentar dedicat lui Ray.

Notă: Anul acesta, Festivalul de Film de la Veneţia i-a adus un omagiu lui Nicholas Ray. 

Cristi Luca este critic de film.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.