Sfîrșit de deceniu în măsurătorile de opinie publică

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Sfîrșit de deceniu în măsurătorile de opinie publică jpeg

Începutul acestui mileniu găsea electoratul român sleit după o lungă perioadă de deteriorări ale condiţiilor de viaţă, ca urmare a declinului economic care durase aproape un deceniu. Tocmai se încheiase primul ciclu electoral în care guvernaseră partidele „democratice“, definite astfel prin opoziţie faţă de cele polarizate în jurul fostului FSN. Guvernarea CDR se dovedise, în raport cu majoritatea obiectivelor asumate, un eşec ce avea să reprezinte începutul sfîrşitului dihotomiei comunism-anticomunism, ce dominase viaţa politică românească de-a lungul primului deceniu postrevoluţionar. 

În măsurătorile de opinie publică, starea de spirit negativă se reflecta în faptul că două treimi din populaţie aprecia că direcţia în care mergem este greşită. Erau nemulţumiţi şi de felul în care evoluase nivelul lor de trai în ultimul an (61%). Dintre politicieni, singur Ion Iliescu reuşea să adune încrederea a mai mult de 40% din electorat. Pe fondul acestei stări de spirit, de nemulţumire şi neîncredere generalizate în majoritatea politicienilor, s-a petrecut derapajul electoral de la alegerile prezidenţiale din 2000, cînd C.V. Tudor a ajuns în turul doi. Era suficientă o plimbare pe străzile Bucureştiului în seara anunţării rezultatului turului al doilea, pentru a înţelege starea de spirit a populaţiei: dacă în seara anunţării victoriei lui Emil Constantinescu, în 1996, se desfăşura o fiesta ce le depăşea pe cele ce urmau unei victorii a naţionalei de fotbal, acum, deşi victoria lui Iliescu fusese, faut de mieux, dorită de majoritatea populaţiei, străzile erau complet pustii. 

În acest context dezolant, remarcăm o stare de echilibru în privinţa aşteptărilor: proporţiile celor care se aşteaptă ca în anul viitor să trăiască mai bine, la fel, respectiv mai rău erau relativ egale. Cu alte cuvinte, aproape paradoxal, românii erau, în pragul mileniului, extrem de nemulţumiţi, dar păstrau o doză de optimism. 

A urmat o perioadă de reechilibrare relativă a stării de spirit, îndeosebi în privinţa comparaţiei între calitatea vieţii actuale şi cea trecută. Se pare că cel mai bine s-au simţit românii în anul 2007, cînd trei sferturi dintre ei apreciau că o duc la fel sau mai bine ca în anul precedent. 

Apoi, a venit criza. Indicatorii de percepţie încep să se deterioreze încă de la mijlocul lui 2008. Guvernanţii de azi ne spun că în toamna lui 2008 nu aveau de unde şti ce avea să vină. Sondajele vremii ne arată că majoritatea oamenilor obişnuiţi erau mai bine informaţi. Dintr-un sondaj INSOMAR (octombrie 2008) aflăm că 62% dintre români se aşteptau ca efectele crizei economice să fie în România cel puţin la fel de puternice ca acelea din restul Europei. 

Totuşi, la începutul crizei, românii erau mai puţin alarmaţi (poate ar trebui citit: informaţi) decît restul europenilor. Datele Eurobarometrului ne spun că, în primăvara lui 2008, 46% dintre europeni se aşteptau la deteriorarea situaţiei economice din ţara lor, în timp ce proporţia respectivă era în România de numai 27%. În primăvara lui 2010, raporturile se inversaseră: doar 36% dintre europeni se mai aşteaptă la consecinţe negative, iar proporţia corespunzătoare ajunsese în România la 61% (vorbim despre luna mai, mă aştept ca publicarea datelor valului de toamnă să ne aducă veşti mai proaste). 

Odată cu apropierea de încheierea tranziţiei, o fantomă pare să bîntuie lumea capitalismului românesc. În octombrie 2006, cînd ne pregăteam să devenim europeni cu drepturi depline, aflam dintr-un sondaj Gallup din seria Barometrului OSF că mai mulţi români (53%) consideră că societatea comunistă a fost o idee bună şi doar pentru 34% – că a fost o idee proastă. Astăzi, lucrurile stau ceva mai rău: a fost o idee bună pentru 59% şi una proastă pentru 29% dintre adulţii români (Sondaj CSOP pentru IICCMER, noiembrie 2010). Să mai adăugăm că acelaşi sondaj ne spune că proporţiile celor care apreciază că instaurarea regimului comunist în România, la sfîrsitul celui De-Al Doilea Război Mondial, a fost un lucru bun, respectiv rău, sînt egale: 38%. Ultimele sondaje ne arată că, la sfîrşitul primului deceniu, gradul de nemulţumire faţă de mersul lucrurilor în România a depăşit 80% (82% – CCSB, 87% – Avangarde, ambele în noiembrie). Asemenea cifre nu s-au mai înregistrat în sondajele de opinie efectuate în România – e drept, nu avem date din vremea lui Ceauşescu. Comparativ cu cel mai „greu“ moment, din punctul de vedere al stării de spirit generale, acel optimism echilibrat existent în 2000 s-a pierdut: astăzi, doar 15% din populaţie mai speră ca situaţia economică a propriei gospodării să fie mai bună în anul următor. 

Avem, deci: o percepţie dezastruoasă asupra situaţiei prezente; speranţele – la cel mai scăzut nivel postrevoluţionar; nici un politician care să depăşească un nivel al încrederii de 40%; o revenire a adeziunii pentru comunism. Personal, nu cred că există pericolul unei întoarceri a comunismului, în forma sa anterioară lui 1989. Tentaţia totalitară e însă tot mai prezentă în opinia publică românească; ea nu e neapărat necesar să îmbrace straiele comunismului, lumea actuală cunoscînd forme noi, mai eficiente, de totalitarism. Derapajul din 2000 s-a produs pe un fond mult mai „calm“ decît cel actual. Să mai amintesc condiţiile social-economice ale venirii la putere a naţional-socialismului?

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.