Sfera privată, date personale. Webografie
Facebook. O rețea socială care se dorește poarta de intrare online. Fondatorul ei, Mark Zuckerberg, a declarat, acum cîteva luni, că privacy (privatitatea) nu mai este o normă socială. Reacția critică a fost majoră, oamenii încă mai cred în sfera privată. Peste un milion de români au profil de Facebook, cu toate că în România hi5 rămîne rețeaua cea mai utilizată.
Politica pentru privacy a Facebook e mai lungă decît Constituția SUA (5830 de cuvinte), și opțiunile pentru protecția sferei private sunt o provocare pînă și pentru utilizatorul avansat. New York Times a realizat un infografic aici. Matt McKeon, cercetător la IBM, a realizat un alt infografic despre evoluția privacy pe Facebook în ultimii cinci ani: în 2010 are loc explozia socială, totul devine public sub modul standard (default) – aici. Un instrument deschis și gratuit pentru a verifica gradul de control al informațiilor personale pe Facebook este ReclaimPrivacy.org. Recomandat de Wall Street Journal, Wired și Forbes.
Apărută în 2008, The Future of the Internet. And How to Stop It e o carte de referință în studiul politic și etic al Internetului. Autorul, Jonathan Zittrain, este profesor la Harvard și a predat la Oxford, NYU și Stanford. Ultimul capitol al cărții tratează Privacy 2.0: acum nu doar entitățile comerciale și statale au acces la informații personale, ci simple persoane, utilizatorii individuali de web. Astfel, miza dezbaterii nu mai este secretul, ci capacitatea de a controla, prin standarde, circulația informațiilor personale. Nu trebuie să reconstruim Internetul, ci să dăm oamenilor posibilitatea să retragă, să excludă și să modifice cînd doresc informațiile care îi (re)prezintă. Capitolul poate fi citit online aici.
Un alt profesor de drept al Internetului, James Grimmelmann, are cîteva articole care analizează diferite aspecte ale vieții private online. Unul dintre ele, Accidental Privacy Spills, din 2008, pleacă de la presupoziția că trăim o cultură click-forward, că orice comunicare, orice mesaj, poate fi făcut public foarte ușor, chiar dacă l-am transmis printr-un canal privat, cum ar fi email-ul. Articolele lui pot fi accesate liber, sub o licență Creative Commons, aici.
Danah Boyd, cercetătoare la Microsoft, oferă o imagine complexă a condițiilor vieții private într-un mediu înțesat de date care se pot conecta foarte ușor. Big Data e regimul informațional sub care atît supravegherea guvernamentală, cît și publicitatea comportamentală se desfășoară. Big Data sunt informațiile după care marketerii, cercetătorii și tot mediul de afaceri salivează: informații despre persoane, activitățile, interacțiunile și comportamentul lor. Aceste informații sunt rațiunea de a exista a Facebook, Twitter și Google. Textul conferinței, Privacy and Publicity in the Context of Big Data, se găsește aici.
KnowPrivacy este un studiu realizat în 2009 de trei studenți ai UC Berkeley School of Information și urmărește raportul dintre așteptările utilizatorilor pentru protecția datelor personale și practicile marilor companii. Studiul are cîteva concluzii: utilizatorii sunt îngrijorați de circulația informațiilor personale, dar nu cunosc bine practicile companiilor online și, dacă le înțeleg, nu știu cine i-ar putea proteja. Pe de altă parte, companiile colectează multe date, dar oferă puțin control utilizatorilor, politicile lor sunt neclare și complicate și de multe ori oferă aceste date partenerilor afiliați. Studiul complet, cu grafice explicative, aici.
P3P, protocol dezvoltat în cadrul World Wide Web Consortium (organismul de guvernanță al world wide web), este recomandat oficial din aprilie 2002. Acest protocol oferă o metodă standard prin care un website poate informa automat utilizatorul despre politica sa de privacy. Din păcate nu a fost adoptat de prea multe companii. O altă metodă, susținută și de Uniunea Europeană, este eTrust. Orice companie cu servere în U.E. poate aplica pentru o astfel de certificare a cărei scop este sporirea încrederii că informațiile personale ale utilizatorului sunt păstrate și utilizate corect.
European Digital Rights (EDRI) este o structură formată în 2002 din 27 de organizații preocupate de viața privată și drepturi digitale din Europa și urmărește respectarea acestora în toate țările Consiliului Europei. Bi-lunar publică un newsletter informativ despre situația drepturilor digitale în peste 40 de state. Poate fi contactată aici. De curînd a publicat o bandă desenată, Under Surveillance, cu scopul de a informa cetățenii Europei de pericolele supravegherii electronice. Volumul poate fi descărcat gratuit aici.
