Scurtă istorie a literaturii române în epistole

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Scurtă istorie a literaturii române în epistole jpeg

Dragi cititoare, iubiţi cititori,

Cu alean în suflet şi multă rîvnă, iacă-tă-mă-s şi eu scrittore de epistole despre cea lume, mai puţin pieritoare decît a noastră. Mintea mea puţină nu m-ajută să fac speculaţiuni, dar vă promit o delectare sumară cu scrisorile ce-au trecut cu telegarii minţii printre noi. Nu cătaţi cusururi că este scrisul meu plin. Cătaţi delectare şi bună însoţire. Uite ce-am cules în acest florilegiu.

Scrisoarea cea dentîi e a lui Neacşu. Mai dragă însă mi-e a lui Neagoe Basarab către fi-su. Cum se cuvine. De iniţiere într-o lume urîcioasă:

„Deacii întîi să te îmbraci în dragostea lui Dumnezeu ca într-o platoşă. Aşa eşi cu veselie la boiarii tăi şi să nu te priceapă cumvaşi că-ţi iaste frică, sau să ţi să fie schimbat faţa, ci te arată lor vésel şi-ţi cheamă toţi sfétnicii tăi cei bătrîni, şi boiarii cei mari şi toată oastea ta, şi zi cătră dînşii cuvinte bune şi dulci ca acéste, grăind: «Iată, dragii miei boiari şi voi iubitele méle slugi, că veniră vrăjmaşii noştri asupra noastră, nefiindu-le lor noi nimic vinovaţi. Că cu toate cuvintele céle bune şi dulci noi i-am mîngîiat şi, de ai fi pohtit şi avuţie, le-am fi dat, şi cu smerenie încă ne-am smerit înaintea lor şi ne-am plecat, iar ei nu vrură să ia, nici cuvintele noastre céle blînde nu le-au băgat în seamă, nici avuţie, nici smerenie. Ce numai au venit acuma să ia capul mieu, şi încă nu numai capul mieu, ce şi capetele voastre ale tuturor. Deci eu pre voi nu voi să vă las, ci voi să-mi puiu capul pentru voi, că-mi iaste milă de voi.»“

Dar boierii nu înţeleg viaţa decît ca pe o voroavă. Şi uite ce păţi de la nişte scrisori viclene Milescu Spătarul, în O samă de cuvinte a lui Neculce:

„Era un boier, anume Neculai Milescul Spătariul, de la Vaslui de moşia lui, pre învăţat şi cărturar, şi ştie multe limbi: elineşte, sloveneşte, greceşte şi turceşte. Şi era mîndru şi bogat, şi umbla cu povodnici înainte domneşti, cu buzdugane şi cu paloşe, cu soltare tot sîrmă la cai. Şi lui Ştefăniţă-vodă îi era pre drag, şi-l ţine pre bine, şi tot la masă îl pune, şi să giuca în cărţi cu dînsul, şi la sfaturi, că era atunce grammatic la dînsul. Iar cînd au fost odată, nu s-au săturat de bine şi de cinstea ce ave la Ştefăniţă-vodă, ce-au şedzut şi au scris nişte cărţi viclene, şi le-au pus într-un băţu sfredelit, şi le-au trimis la Constantin-vodă cel Bătrîn Băsărabă în Ţara Leşască, ca să să rădice de acolo cu oşti, să vie să scoată pre Ştefăniţă-vodă din domnie. Iar Constantin-vodă n-au vrut să să apuce de acele lucruri ce-i scrie, ce s-au sculat şi au trimis băţul acel sfredelit cu «arţi cu tot» înapoi la Ştefăniţă-vodă, de le-au dat. Deci Ştefăniţă-vodă, cum au vădzut băţul cu cărţile, s-au pre mîniet şi l-au şi adus pre acel Nicolai Milescul înaintea lui, în casa ce mică, şi au pus pre călău de i-au tăiat nasul.“

Prin scrisorică nevinovată intră în scenă ditamai ciocoiul. Ta-su îi dă lui Dinu Păturică scrisoare către Tuzluc. Şi aşa se aciuează la sînul şarpelui Tuzluc balaurul Dinu, de-i fură şi iubită, şi avere, şi faimă, şi umbră. Oh, scrisoare, tu! Înălţare ai fost, decăderea şi-a făcut-o singur.

Hărnicie şi inginerie stau chezăşie în amintire. „Scrisorile“ lui Ghica către Alecsandri sînt dări de seamă lucide, patetice, melancolice, ironice despre veacul trăit. Iată îndemnul boierului Vasile către Prinţul Ghica:

„Dimineaţa îmi place să mă scol de cu noapte şi să găsesc cabinetul meu de lucru bine încălzit şi vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; căţeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri şi de dezmierdări, aşteptînd porţiile lor de zahăr; biroul mă cheamă lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!» îmi şopteşte un glas ce iese din tuspatru colţuri ale cabinetului şi cu plăcere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondenţa cu Londra, cu Parisul, cu Bucureştii, cu Iaşii, cu Montpellier, chiar şi cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă şi ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge şi dacă suflă crivăţul. Sînt zile în care... însă te văd zîmbind şi clătinînd din cap... sînt zile în care ies pe afară, învelit cu blana nr. 3, şi fac o primblare scurtă, de tot scurtă, pe cărările trase în omătul din grădină. Seara, cînd perdelele sunt trase, cad pe gînduri, privind la salamandrele din sobă. O melancolie adîncă pătrunde în sufletul meu pe cînd viscolul vîjîie prin horn; iar pentru ca s-o alung, adun cu mintea împrejuru-mi pe unii din contemporanii mei ce se bucură încă de viaţă şi răsfoim împreună albumul suvenirelor noastre...“

De scociorăsc între creaţiile întîiului nostru poet n-aş alege Scrisorile, meşteşuguri de poezie, ci aş lua suferinţele şi dulcile fericiri din corespondenţa cu Veronica Micle.

Să fac o trecere în revistă a adresărilor celor doi porumbei:

„Doamna mea / Domnule!,Veronică / Mihail, draga mea Nică, Nicuţă / Emin drag, Îngerul meu blond / Negrişorule, Fetiţule / Minule, Mititica mea / Mititicule,

Moţi, Momoţelule / Băet iubit şi drăgălaş Momoţi, Miţule / Eminul meu iubit“

„Măi fată nebună şi drăgălaşă,

Pe cît de mititică eşti tu, pe atît de perfidă. Şi zi e pozitiv că eu te-nşel, că te uit, că-mi eşti dragă numai pe cît te văd cu ochii? Mînca-ţi-aş ochii tăi cei dulci, nebuno, dar te iubesc cu sufletul, dar nu ştiu nici ce să-ncep, nici ce să fac de dragul tău. Tu mă sfătuieşti să petrec, să mă folosesc de tinereţe şi alte asemenea mofturi nihiliste pe cari le citeşti în romanuri. Viaţa mea eşti tu, prin urmare nici un gînd nu-mi vine măcar să petrec cînd sunt fără tine. Nimeni nu mă vede nicăiri, duc o viaţă monotonă de pe-o zi pe alta. Tu zici că presimţi nenorociri. Nu mai presimţi, dragul meu suflet, nimic; ceea ce e pozitiv este că suferi de superexcitaţie nervoasă, care va înceta cînd vom fi împreună şi vom fi împreună. Ce dracu!“

Oh, simboliştii. O coincidenţă, o speculaţie, o floare ruginită a minţii mele: cine scrie cuvîntul „scrisoare“ soartă bună el nu are! Cu o singură excepţie: poetul sportiv ce-a fugit de acest meschin destin. Constant Cantilli din Otopeni, pasionat ciclist, fuge cu velocipedul lui pe distanţa Bucureşti-Braşov, însoţit de Macedonski. Cartea sa, în care povesteşte întîmplarea, are apendice o scrisoare a Maestrului său însoţitor. Dar uite-i pe ceilalţi: Ştefănescu Est? Magistrat, avocat, portărel-şef, orbeşte. Scrise un Eldorado cu salcîmi cu ciorchini mov de flori ce ştiu să spuie versuri miraculoase. „Mă duc cu gîndul, / Trăiesc cu gîndul / Visul de basm, / Scrisori pătate / Cu lacrimi turburi / Îmi vin d-acolo / Şi plîng mereu. / Cu buze albe / Sărut scrisoarea, / Oh, cine-mi scrie / Scrisori d-acolo? /...Sărut scrisoarea, / Cu buze albe, / Cu gura-ntinsă, / Cu gura-n spasm...“ Săulescu pomeneşte şi el cuvîntul „scrisoare“. Ce-a păţit? Ştiţi! E singurul poet care s-a prezentat voluntar în Primul Război Mondial. A fost străpuns de un glonte, în fruntea-i plină de poezie, lîngă Predeal:

„...Din corăbiile toate care merg acum, / Cine ştie care duce, către care drum, / Un logodnic, un părinte, o scrisoare doar... / Şi corăbiile, iată, peste zări dispar...“

Dimitrie Anghel ne-a lăsat şi o „Scrisoare“. „Poetului florilor“ întîi îi ia foc casa, apoi îi moare prietenul Iosif „sfîşietor de trist“. După un an, Anghel, care între timp se căsătorise cu fosta soţie a prietenului Iosif, se sinucide:

„Îţi scriu să ştii că toate-s aşa ca la plecare, / Că n-am clintit un lucru de două săptămîni, / Pe masă o mănuşă, zvîrlită la-ntîmplare, / Păstrează încă forma frumoasei tale mîini. / Aşa e-n casa noastră, iar cel ce ţi le scrie / E-aşa ursuz şi jalnic, încît mă-ntreb de-s eu, / Sau am murit ş-acuma trăiesc iar, cine ştie, / Şi nu-s decît un paznic bătrîn într-un muzeu...“

Oh, cine nu ştie ăst început?

„Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai tîrziu: a doua zi spre amiazi.

Noaptea mă apuca în aşternut. Pierdusem răbojul timpului. Aş fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sînt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace.

Aţipii iarăşi, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înfiinţă din nou, însoţită de cruda lumină a unei lămpi. Mişelul de poştaş găsise de cuviinţă să mă iscălească cu mîna lui. Nu-i fusei recunoscător.

Urăsc scrisorile. Nu ştiu să fi primit de cînd sînt decît una, de la bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de scrisori. Pe atunci le ardeam fără să le deschid.

Asta era soarta ce o aştepta şi pe noua sosită. Cunoscînd scrisul, ghicisem cuprinsul. Ştiam pe de rost nesărata plachie de sfaturi şi de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăţie pe calea muncii, dojane că nu mă mai înduplecam să purced odată. Şi, în coadă, nelipsita urare ca Dumnezeu să mă aibă în sfînta sa pază.

Amin! în halul însă în care mă găseam mi-ar fi fost peste putinţă să pornesc pe orice fel de cale. Nici în pat nu mă puteam mişca. Deşurubat de la încheieturi, cu şalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua.

Nu, dar în sfîrşit mă răzbise. De o lună, pe tăcute şi nerăsuflate, cu nădejde şi temei, o dusesem într-o băutură, un crailîc, un joc. În anii din urmă, fusesem greu încercat de împrejurări; mica mea luntre o bătuseră valuri mari. Mă apărasem prost şi, scîrbit de toate peste măsură, năzuisem să aflu într-o viaţă de stricăciune uitarea.

O luasem numai cam repede şi mă vedeam în curînd silit să depun armele. Mă lăsau puterile. În acea seară, eram în aşa hal de sfîrşeală că n-aş fi crezut să mă pot scula nici să fi luat casa foc. Dar deodată mă pomenii cu mine în mijlocul odăii, în picioare, uitîndu-mă speriat la ceasornic. Mi-adusesem aminte că eram poftit la masă de Pantazi.

Ce noroc că mă deşteptase; mare noroc! Privii acum cu recunoştinţă scrisoarea părintească; fără ea scăpam întîlnirea cu cel mai scump prieten.“

Scrisoarea mişelă ce ne trezeşte prietenul spre un nou crailîc, un nou joc. Craii de Curtea Veche.

Ta-su lui Mateiu are scrisorile-i vestite, boiereşti, de la Berlin, iar Creangă către Eminescu – pe cele ţărăneşti, de dor hulpav.

Dacă aş fi unul din acei autori care se respectă şi sînt foarte respectaţi, aş încheia povestirea mea astfel: „Au trecut mulţi ani la mijloc....“ Şi aş spune că destinul scrisorii astăzi „ascunde-n tainicele-i adîncuri stîncoase cine ştie cîte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de-a pururi pierdute!“

Dar... fiindcă nu sînt dintre acei autori, prefer să vă spun drept: după comunism şi tranziţie, nu ştiu ce s-a mai întîmplat cu eroina mea scrisoarea, dar cred că atîta cît v-am arătat-o în istoria mea cea mică delicii v-am dat. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ianis hagi facebook rangers jpg
Rangers, victorie cu Ianis Hagi pe teren. Bilanțul său în mandatul noului antrenor
Românul a fost introdus pe teren pe parcursul meciului.
Gene Hackman FOTO Splashnews
Cine va moșteni averea lui Gene Hackman, de 80 de milioane de dolari, potrivit testamentului. „Devii foarte egoist ca actor”
Testamentul celebrului actor Gene Hackman, care a murit în februarie din cauza unei „boli cardiovasculare hipertensive și aterosclerotice”, a fost publicat.
horoscop octombrie jpg
Horoscop luni, 17 martie. Trei zodii primesc vești bune, iar un nativ face planuri de călătorie
Horoscop luni, 17 martie. Trei zodii primesc vești bune, iar un nativ face planuri de călătorie.
Alimente pe baza de plante, foto Shutterstock jpg
Cel mai sănătos aliment pe bază de plante. Cercetătorii au găsit soluția Postului fără aditivi
Dacă ții post și vrei să eviți aditivii din produsele din comerț, alege varianta cea mai sănătoasă! În urma unui studiu recent, o echipă de cercetători din Marea Britanie a aflat care este acesta.
evaluare nationala
Luni, peste 173.000 de elevi de clasa a opta susţin proba la Limba şi literatura română, în cadrul simulării pentru Evaluarea Naţională
Luni debutează simularea pentru Evaluarea Naţională, cu proba la Limba şi literatura română, la care sunt aşteptaţi să participe peste peste 173.000 de elevi de clasa a opta.
boxa apartament png
„E nevoie de reglementarea pieței imobiliare”. Beciul vândut ca apartament la Cluj a atras furia arhitectului-șef al orașului
Un agent imobiliar a făcut un clip de prezentare a unei boxe de beci ce poate deveni apartament. După sute de comentarii furioase și o intervenție a arhitectului-șef al Clujului, administratorul agenției imobiliare a răspuns arogant: „apartament înseamnă că poate să stea un hamster”.
Diana Șoșoacă FOTO Inquam Photos / George Călin
Șoșoacă, scrisoare deschisă către Vladimir Putin: „Pericolul încă nu a trecut. Suntem împinși spre război”
Eurodeputata Diana Șoșoacă, președinta SOS România, i-ar fi scris președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, o scrisoare în care se plânge de respingerea candidaturii sale. Șefa SOS România i-a cerut sprijinul și i-a propus să lupte împreună împotriva neo-fascismului.
Cornel şi Cornelia Patrichi au fost împreună peste 4 decenii jpeg
Ce amintiri o leagă pe Cornelia Patrichi de regretatul ei soț. Fosta balerină nu îl poate uita pe „regele dansului”: „Stăteam așa la povești”
Cornelia Patrichi și-a deschis sufletul și a vorbit despre moartea regretatului său soț, Cornel Patrichi. Fosta balerină și-a readus aminte de cele mai frumoase momente petrecute alături de cel supranumit „regele dansului”.
Cum se întreține Monica Davidescu la 52 de ani!
Cum se întreține Monica Davidescu la 52 de ani! „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în sac”
La 52 de ani ai săi, Monica Davidescu își menține silueta cu ușurință.