Reveria proustiană, avocat al patrimoniului

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Reveria proustiană, avocat al patrimoniului jpeg

Patrimoniul în suferință al Timișoarei ar trebui să devină o cauză a culturii naționale, o preocupare și o alertă. În Capitala Culturală Europeană există un monument de clasa A patrimonială care se cheamă Coloana Fidelității, monument de for public din 1850, la lansarea căreia a participat tînărul, pe atunci, împărat Franz Iosif. E adevărat că ea celebrează înfrîngerea armatelor revoluționare maghiare după un asediu de cîteva luni în care orașul și garnizoana militară au rezistat și au învins sub comanda octogenarului feldmareșal Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad.

Am încercat să o aducem în oraș prin negocieri repetate cu UDMR și nu am reușit, chiar dacă am căzut la înțelegere pentru un amplasament pe esplanada din Parcul Botanic, nu departe de fostul Bastion al cetății. La discuții cu membrii comunității maghiare au participat trei ONG-uri ale orașului (Societatea Timișoara, Institutul Intercultural și Asociația Ariergarda).  

Altă moștenire patrimonială în pericol iminent de distrugere este Abatorul comunal din Campusul universitar, creație a arhitectului timișorean László Székely, creator al stilului arhitecturii Art Nouveau din orașul de pe Bega, elev al faimosului arhitect budapestan „Alajos Hauszmann, cel care a proiectat Palatul Regal din Buda“. Adăugați aici Obeliscul Sfînta Ecaterina din veacul al XVIII-lea care stă în ruină în același cimitir unde se află și Monumentul Coloana Fidelității. Obeliscul datează din veacul împărătesei Maria Tereza, pe care o și evocă pe o inscripție în piatră aproape ilizibilă.

Trebuie să mai spun neapărat că monumentele de for public și clădirile patrimoniale suferă din cauza unei fatale absențe a oricărei educații patrimoniale în școli și în spațiul de dezbatere publică. Patrimoniul suferă din ignoranța noastră. Mai nou (atenție mare!), este pus în pericol de restaurări de mîntuială în care grija cea mare este de multe ori cum anume să furi din banii destinați lucrărilor și nu cum să restaurezi cu exigență. Din aceste motive, lucrez la un manual de educație patrimonială mai exotic, alăturînd moștenirilor patrimoniale literatura și turismul, pe care le practicăm de mai mulți ani prin Asociația Ariergarda. Reproduc mai jos o pagină din manualul nostru, care așază patrimoniul alături de orice ne aduce aminte de trecut, ne definește, ne dă chip într-o lume amenințată de uniformizarea societății de consum. Rîndurile care urmează au ca avocat al moștenirii patrimoniale… reveria proustiană.

* * *

Ar trebui adăugat la patrimoniu orice reflex al amintirilor. Patrimoniul este, în cele din urmă, felul concret-pipăibil în care putem să fim o clipită À la recherche du temps perdu. Poposim în pagina cu aroma marelui locuitor al Combray-ului din roman, loc de naștere și aduceri aminte, locul unde mătușa Léonie a junelui Marcel Proust stătea în pat răpusă de ipohondrie. Aici s-a petrecut miracolul madlenei, prăjitura cu ceai care-i va stîrni peste ani amintirea vie a unui trecut pierdut, recuperat prin pagina de proză și oferit așa patrimoniului literaturii universale. Pe urmele acestei sinestezii a madlenei lui Proust mergem și noi prin adulmecarea laolaltă a mirosului/miresmelor cu imagini, oameni, etnii, case, odăi și mănăstirea catolic-franciscană care, toate, ne-au cutreierat îndepărtata copilărie: „…port cu mine forma impalpabilă a mirosului născător de alteritate: mirosul cîmpului de urzici în soarele începutului de vară şi mirosul vetrei aceleia proaspăt muruite din tinda unei căsuţe din alte veacuri, otomane şi kakaneze, însoţind ele mirosul foarte greu de povestit al moşului Coabi, al moşului Păciură, al altor moşi asemenea cu «parfumul» odăilor de dinainte ale caselor lor otomano-kakaneze: miros de haine populare, miros de tundră, miros de cioareci, miros de icoane prăfuite, miros de busuioc uscat, miros de baptiști, miros de penticostali, miros de duminici după-masa cu babele baptiste mergînd cu pas cucernic la templu, trecînd ele pe lîngă noi cu miros de pravoslavnicie americană, cu cartea cu filele roșii ținută demonstrativ în dreptul inimii, cartea cu isprăvile lui Iosua Navi, mirosul cîntărilor de mandoline, așa cum răsunau ele în liniștea duminicală a străzilor direct din Casa de rugăciune. Mirosul otoman al bazarului, mirosuri fine, mirosuri aspre, mirosul din podul casei, mirosul de sub picioarele podului de cale ferată, mirosul de urină și gudron de sub podul-viaduct. Trece prin decor moșul Coabi, Iosif Oancă trece și el prin decorul acesta atît de complex mirositor, e vremea mirosurilor de Sfînta Marie Mare: în august e vremea mirosurilor catolice de la mănăstirea Maria Radna, și moșul Iosif Oancă trece printre pelerini, Peregrinatio, sau cum li se va fi spus corect activităților acestora însoțite de plek-music, de fanfări, de proțițioane cu bogorodițe (sau bogorogițe): fetișcane îmbrăcate în șlaiere, în voaluri albe; neprihănite voaluri, neprihănite șlaiere mimînd neprihănirea Fecioarei în cîntările monotone ale babelor catolice din alaiurile denumite proțițioane. Trece moșul cu mirosurile lui valahe pe lîngă mirosurile babelor bulgăroaice de la Vinga, pe lîngă mirosurile nemțoaicelor de la Neuarad, pe lîngă mirosurile ungurești ale casei maistoriței Marghit-neni, pe lîngă mireasma stinsă a criptei familiei de friulani maghiarizați pe nume Pellegrini, cu preafrumoasa jună din poza ovală a criptei cu parfumul ei de criptă, de praf încălzit de căldura de august de sfînta Maria Mare, frumoasa jună a familiei Pellegrini în ovalul unei fotografii din anii treizeci, pe cap poartă Mihalyne Pellegrini o pălărie mare, din aceea cu boruri largi cam cum ar fi să fi purtat Hortensia Papadat-Bengescu sau madame de Guermantes pe cînd dă lecții de mondenitate și de rafinament într-ale croitoriei junelui Marcel Proust pentru dispăruta Albertine, iubita sa învăluită în parfumul iubirilor lesbiene. Mirosurile de demult ale verii, mirosurile umbrelor plopilor peste apa rîului, mirosul peștelui pe nume clean, mirosul peștelui pe nume porcușor, al somnului american, al scobarului, mirosul țiparului, mirosul plantei pe nume pipirig și mirosul amurgului de toamnă peste lunca denumită Cubic, peste aceea denumită Hadarachi, mirosul potecilor care urcă dinspre parcul mănăstirii, pe sub răcoarea stejarilor, pe sub mirosul lor, al frunzelor lor, pe sub mirosul rugilor de mure la vremea toamnei, cînd nici n-am putea spune că e toamna, și nici că e vara, cînd sînt amîndouă într-o prelungă bleojdeală, așa ca în povestirea lui Bruno Schulz, chiar despre această indistinctă încleștare de mirosuri ale verii întrepătrunsă cu miresmele prefigurătoare, ca un preview al toamnei, mirosul de ghindă, mirosul de vorbe necunoscute pe sub figurinele de ghips închise în turnulețe ilustrînd romano-germanic crucificarea lui Jesus Christus, tristețea lui Heillige Anton cu capul lui plecat pe sub umbrele tremurătoare ale frunzelor de stejar din parc, mirosul imaginii statuii aceleia în care respectivul Heillige ține un prunc dolofan și nud pe o carte – mirosul misterului, al reprezentărilor fără epic, mirosul alterității, mirosul catolicității din care n-ai priceput niciodată mai nimic, pe lîngă care ai crescut o viață, o întreagă copilărie, și n-a mai rămas mare lucru: un ceva cu aer depărtat medieval, un miros vag de oboseală medievală, de amurguri asemenea medieval-catolice, mirosul dangătului clopotului mare al mănăstirii răsunînd pînă departe peste lunca rîului și de acolo peste pusta și dealurile Banatului, spre Neudorf, spre Guttenbrun, spre Șarlota; mirosul din nou, iarăși, al moșului Iosif Oancă revenit acasă în ajunul marii Sărbători de Sfînta Marie, printre pelerinii nemți și de alte nații, printre bogorodițe, printre proțițioane, printre plek-musik-uri, printre buciuși, pelerini adică, cu carul lui cu boi, cu șuba, cu cușma, scoborîndu-se de sus, dinspre Cioaca Chiciorii, dinspre văile de dincolo de viile Popilor Negri, de unde încep codrii Zarandului“ (din manualul de educație patrimonială Lună nouă în Poiana Lupului).

Daniel Vighi este scriitor și publicist. Membru fondator al Societății Timișoara.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alertă Rosia Montana baraj Taul Mare
Barajul Tăul Mare, în pericol să cedeze: mesaj de alertă extremă transmis locuitorilor din Roșia Montană
Un nou mesaj de alertă a fost transmis locuitorilor din Roșia Montană, care sunt în proximitatea unui pârâu din comună. Autoritățile susțin că „există pericolul ca barajul Tăul Mare să cedeze”.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski a anunțat că orașul Lîman a fost „complet eliberat”
Volodimir Zelenski a declarat duminică oraşul strategic Lîman din estul ţării „complet eliberat" de sub controlul forţelor ruse, la o zi după ce Moscova a anunţat că trupele sale au decis să se retragă din bastionul lor din nordul regiunii Doneţk.
Bulgaria vrea să cumpere gaze din Turkmenistan şi Azerbaidjan
Prețul gazelor naturale în Bulgaria în octombrie va scădea cu aproape 34%, ajungând la 116,5 euro pe MWh
Comisia de Reglementare a Energiei și Apă din Bulgaria a adoptat sâmbătă, în ședință închisă, propunerea companiei Bulgargaz de a reduce prețul gazului cu aproape 34 % de la 1 octombrie.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.