Raţionalitatea şpăgii

Publicat în Dilema Veche nr. 329 din 3 - 9 iunie 2010
Raţionalitatea şpăgii  jpeg

Şpaga este, cel puţin la primul nivel de analiză, un comportament raţional. Mergi cu trenul. În loc să dai 10 lei pe bilet, îi dai 5 lei naşului – ambii actori cîştigă. Te prinde poliţistul cu radarul. În loc să dai 300 de lei şi să rămîi şi fără carnet, îi dai omului 150 – din nou, ambele părţi cîştigă. Îţi trebuie o hîrtie de la administraţie, ai de aşteptat o lună. Îi dai 100 de lei funcţionarului de la ghişeu şi o capeţi pe loc – iarăşi, cîştig pe ambele părţi. Mai ai cinci ani pînă la pensionare, eşti pe cale să devii şomer fără perspective de reangajare. Faci rost de 1000 de lei, îi dai medicului (aici, în realitate, e ceva mai complicat, şpaga se împarte între mai multe personaje) şi te pensionezi „pe caz de boală“, astfel încît primeşti cîteva sute de lei pe lună – ieşiţi în cîştig şi tu, şi doctorul. Fiul tău e frustrat că, la sfîrşitul anului, învăţătoarea a distribuit coroniţe la aproape toată clasa, dar el a rămas pe dinafară. Anul următor, vei avea grijă să-i oferi cîteva „atenţii“ învăţătoarei care va avea un nivel de trai decent (salariul mizerabil nu-i poate asigura subzistenţa), iar tu vei avea o odraslă fruntaşă la învăţătură.

Exemplele ar putea continua. Rezultatul este mereu de tip „win/win“, cel puţin dacă ne limităm la perspectiva celor doi actori direct antrenaţi în acţiunea de şpăguire. Dacă adoptăm însă o perspectivă mai largă, lucrurile se schimbă.

Căile ferate ajung să funcţioneze în pierdere, dacă majoritatea călătorilor aleg soluţia „blatului“. Nu ne vom mira că trenurile sînt tot mai prost întreţinute, că multe sînt suspendate ca nerentabile, că volumul subvenţiilor de la buget va tot creşte, motiv pentru care vom plăti tot mai multe taxe, iar salariile mecanicilor de locomotivă vor trebui diminuate. Dacă şoferii nu se mai tem de sancţiuni, şoselele vor deveni tot mai periculoase, şi noi – tot mai frustraţi de gipanele care depăşesc nonşalant coloana în care staţionăm cu stoicism. Cozile la ghişee vor creşte, căci funcţionarii vor fi tot mai ocupaţi cu rezolvarea lucrărilor celor veniţi „peste rînd“. Pentru că numărul pensionarilor îl depăşeşte cu mult pe cel al contribuabililor, iar fondul de pensii înregistrează deficite din ce în ce mai mari, soluţia e tăierea tuturor pensiilor. La şcoală, copiii învaţă că n-are rost să te omori cu cartea, în viaţă lucrurile se rezolvă pe scurtătură, liderii sînt „descurcăreţii“; asta în timp ce învăţămîntul gratuit devine tot mai scump.

Aşadar, dacă priveşti lucrurile din punctul de vedere al întregii societăţi, şpaga e un fenomen de pe urma căruia avem de suferit toţi, inclusiv cei care o încasează. Carevasăzică, un comportament cu totul iraţional. Mai există însă un nivel de analiză.

Ne plătim cuminţi biletele de tren, controlorii îi amendează pe toţi blatiştii; căile ferate intră însă în faliment, pentru că s-au plătit sume de trei ori mai mari decît cele normale, firmelor furnizoare, pentru că cineva avantajează firmele concurente; trenurile rămîn mizerabile, de la Bucureşti la Constanţa ajungi mai repede cu căruţa. Poliţiştii îi amendează sever pe şoferii care au călcat prea adînc pedala de acceleraţie, numai că vinovaţii îşi recapătă a doua zi permisul, pe baza unei contestaţii abile, iar cei care produc accidente sînt achitaţi din lipsă de probe sau judecaţi în procese interminabile, pînă la termenul de prescripţie. Funcţionarii care refuză să ia şpagă primesc dispoziţie de la şef să rezolve urgent lucrarea cu pricina şi sînt „săriţi“ la promovare. Cînd se iau măsuri de depistare a celor pensionaţi fără motiv, sînt descoperiţi cei care nu au plătit şpaga la nivel suficient de înalt. Învăţătorii care nu primesc „atenţii“ nu au de unde să plătească „protocolul“ la inspecţii, pierd titularizarea pe post şi sînt înlocuiţi de rudele primarului.

Morala e cam imorală: într-un stat corupt, e iraţional să nu dai şpagă. Cine face analiza la nivelul patru?

Mircea Kivu este sociolog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
Liceenii și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
ntîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.