Puţină înduioşare, pur şi simplu

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Puţină înduioşare, pur şi simplu jpeg

Se pare că mai mulți dintre noi avem o nevoie acută de sentimente: ne-am săturat să mai fim doar observatori cool, documentați și vigilenți ai lucrurilor, vrem să le și trăim, intens, dacă se poate, să ne înduioșăm la ele, dacă e cazul, și nu doar să le analizăm docți.

De ce și la ce mai plîngem, la ce ne mai emoționăm, ce ne mai impresionează și cum e tema acestui Dosar. Nu atît în realitate (deși sînt două articole care vorbesc puțin și despre asta), cît în produsele culturale care ne sînt la îndemînă, de care ne ciocnim, pe care le consumăm, vrînd-nevrînd. Cărți, muzici, filme. Care ne formează, măcar parțial, chiar și atunci cînd nu ne propunem explicit asta. Care ne educă sentimental, învățîndu-ne, la niveluri cît se poate de diferite, să simțim și să ne identificăm emoțiile.

E un fel de „educație sentimentală“ și atunci cînd ne lăsăm în voia unei cărți, a unei bucăți muzicale sau a unui film fără să încercăm cu tot dinadinsul să le disecăm, să le reducem la semnificații esențiale. Ne am învățat să facem teorii din orice și să fim impresionați doar atunci cînd e ceva extrem: tot produsele culturii populare ne-au indus asta, mereu îmbîrligînd lucrurile pentru a cîștiga audiență. Am devenit excesiv de documentați, rafinați, specializați și argumentați în opiniile noastre.

Și asta nu e rău deloc. Dar e loc și pentru partea cealaltă, mai simplă: înduioșare, pur și simplu. Așa cum rîsul ne face bine, cred că și puțin plîns, sincer, din cînd în cînd, fie în sala de cinema sau acasă, pe tastatură (vezi articolul „Lacrimi și film“), nu ar avea de ce să ne strice. Ne-ar mai descătușa din cînd în cînd.

Fie că plîngem, copii fiind (sau nu neapărat), la textele din manuale, precum „Puiul“, „Fefeleaga“, „La Vulturi“ sau „Bunica“. Ori că lăcrimăm la Love story (Arthur Hiller, 1970, după romanul lui Eric Segal) sau la mai recentul Titanic (James Cameron, 1997), ori Moulin Rouge! (Baz Luhrmann, 2001). Sau, în cazul meu, la Casablanca (Michael Curtiz, 1942) – cînd Rick face, desigur, gestul nobil din final, dar nu rămîne cu Ilsa) sau la Gone with the Wind (Victor Fleming, 1939), cînd Scarlett spune că mîine va fi o nouă zi și se întoarce la Tara, dar nu rămîne cu Rhett. Și la The Age of Innocence (1993, Martin Scorsese), cînd cele două personaje care s-au iubit toată viața, Newland Archer și Countess Olenska, nu se revăd nici măcar înainte de moarte, ori la The English Patient (1996, Anthony Minghella), la scena în care Katharine moare singură în peșteră pentru că Almasy nu ajunge, la timp, la ea.

Și lista ar putea continua la infinit, măcar cu Anna Karenina, Doamna Bovary, Dama cu camelii, La răscruce de vînturi. Chiar și cu Colț Alb, Morcoveață sau Cățelușul șchiop. Ba chiar și cu Bambi sau cu „Oh, My Darling Clementine“, melodia pe care o învățam cînd eram mici la engleză, ori cu „Where the Wild Roses Grow“, cîntată de Kylie Minogue și Nick Cave, cea pe care o mai ascultam singură, din cînd în cînd, la maturitate. Totul e să păstrăm proporțiile.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.