Prietenii de la capătul cuvintelor

Publicat în Dilema Veche nr. 305 din 17-23 decembrie 2009
Prietenii de la capătul cuvintelor jpeg

Veţi găsi în această carte exclusiv confesiunile unor tineri plecaţi din ţară după 1990, un puzzle făcut din experienţe particulare şi frămîntări comune în jurul unor întrebări tulburătoare: cum am trăit eu Revoluţia? De ce era imposibil să nu plec? Ce am ratat plecînd? Cum arată, astăzi, România mea?

Am fost surprinsă să constat că prietenii mei de la capătul cuvintelor, pe care, în marea lor majoritate, nu i-am întîlnit niciodată în alt mod decît pe Internet, au primit provocarea acestei cărţi cu un declarat şi netrucat entuziasm. M-am întrebat, pe măsură ce răspunsurile veneau, cum se explică această disponibilitate de a vorbi, cu onestitate şi curaj, despre teme incomode, personale, într-o totală asumare a (dublei) identităţi. Am realizat că ideea acestei anchete jurnalistice acoperea o nevoie profundă, comună românilor răspîndiţi, după 1990, în cele patru zări ale lumii. Nu i-am căutat înadins pe „cei mai buni plecaţi“, i-am căutat pur şi simplu pe cei plecaţi, gata să privească înapoi nu cu mînie, ci cu o anume intransigenţă a privirii, nedispusă la compromisuri, posibil înduioşătoare, din moment ce obiectul privirii este propria persoană, cea de acum 20 de ani, de dinainte şi de după Revoluţie, cea din ţară şi cea fără de ţară. Cei care au mers pînă la capăt cu acest exerciţiu de sinceritate au trecut, invariabil, de la entuziasmul mărturisit la început, la mărturisirea unei eliberări/elaborări mai dificile decît s-ar fi aşteptat. Paginile cărţii sînt rodul unui fel de chiuretaj interior, pe care l-a făcut posibil acea exasperare a memoriei în condiţiile dublei identităţi, a tensiunilor dintre ele (una o mănîncă pe cealaltă, cea înghiţită o secretă pe a doua) şi în condiţiile absenţei brutale a unei scene fireşti de afirmare/menţinere a identităţii pe cale de dizolvare.

Cartea care s-a închegat în urma destăinuirilor provocate de cinci întrebări e una triplă. E cartea Revoluţiei, e cartea Exilului şi e cartea României contemporane în satul planetar. Titlul Revoluţia din depărtare încearcă să arate că cele trei cărţi se cuprind una pe alta, ca nişte păpuşi ruseşti. Ce rămîne din Revoluţia română, după 20 de ani, pentru românii care au ales să fie cetăţeni ai lumii, îndepărtîndu-se de casă? Ce rămîne din identitatea de român, la 20 de ani de la Revoluţie, şi la mii de kilometri depărtare de România? Ce faţă arată lumii România, la 20 de ani de la Revoluţie, în oglinda (re)sentimentelor celor expatriaţi?

Depărtarea în timp şi în spaţiu se transformă într-o lentilă lucidă şi într-un scut psihologic de apărare. Rememorarea Revoluţiei personale, trăită în anonimat, e însoţită adesea de reflecţii care, cu încărcătura lor retrospectivă, revelează faptul că ceea ce a selectat mecanismul memoriei din momentele concrete ale Revoluţiei devine relevant pentru modul cum s-a construit şi a evoluat identitatea fiecăruia în ultimii 20 de ani. Alegerea stabilirii într-o altă ţară decît România nu e pusă direct în legătură cu modul concret de a fi trăit Revoluţia, dar speranţele sau dezamăgirile legate de acest eveniment se regăsesc de fiecare dată în fundal.

Depărtarea în spaţiu – expatrierea – aduce şi ea o perspectivă valorizatoare. Pînă la urmă, este emoţionant să vezi că Revoluţia română palpită în diferite colţuri ale lumii, vie, sublimată, integrată propriei deveniri. Acelaşi experiment aplicat pe scară largă românilor din ţară ar revela probabil destăinuiri similare ca forţă, dar depărtarea de ţara natală, alegerea înstrăinării conferă o încărcătură simbolică amintirilor de la Revoluţie pe care expatriaţii le-au păstrat în toţi aceşti ani. Mai mult decît atît, iradierea identitară a „revoluţiei personale“ e mult mai activă în cazul fiecărui exilat, pe care străinătatea, înţeleasă ca mediu de fiecare zi, îl obligă mult mai des să se autodefinească. Poate că acesta este orizontul care face să iasă la suprafaţă virtuţile ideale ale Revoluţiei, potenţialul ei încă activ după 20 de ani, capacitatea de a continua să-i transforme pe oameni în profunzime, reaşezîndu-le sau întărindu-le valorile.

Motivele plecării din România, de obicei prea reducţionist clasate în economice sau profesionale, se nuanţează graţie – aş spune – a două aspecte: pe de o parte este vorba de detaşarea (şi onestitatea?) cu care autorii îşi permit să reanalizeze, la distanţă de ani, decizia exilului; pe de altă parte, această analiză este „orientată“ de contextul tematic propus, respectiv rememorarea speranţelor sau dezamăgirilor legate de Revoluţie. Astfel, „am plecat din România din curiozitate“ se învecinează cu „am plecat din România, obosit de inerţiile profunde ale societăţii“ sau „sătul de corupţia de care eu însumi eram în stare“. Exilul postrevoluţionar este unul al nerăbdării: tinerii n-au mai avut răbdare să evolueze în ritmul României postcomuniste.

Revoluţia din depărtare este şi o carte despre memorie. Dincolo de magia cifrelor rotunde – 20 de ani de la Revoluţie – demersul de rememorare a „revoluţiilor personale“ ale expatriaţilor ridică o întrebare, formulată de altfel de Tzvetan Todorov în Abuzurile memoriei: ce facem cu ceea ce am salvat de la uitare, ce destinaţie îi dăm? Simpla arhivare reprezintă, e adevărat, un gest galant faţă de istorie. În momentul în care „trecutul“ salvat iradiază în „prezentul“ fiecăruia, există şansa ca exigenţele faţă de noi înşine şi faţă de societate să primească în sfîrşit un răspuns real, coborît din utopie. România utopică e ascunsă, ca o păpuşă rusească, în miezul României de astăzi. Ambele au nevoie de experienţa umană a exilaţilor postrevoluţie. Paginile cărţii recuperează ceva din intransigenţele şi compromisurile lor, pagini cu răni şi cicatrice la vedere, nu mai puţin cu surîsuri şi hohote de rîs. Dacă a fost şi mînie, ea s-a mîntuit în mărturisirea publică.

Depărtarea în timp – 20 de ani şi depărtarea în spaţiu – oriunde în lume transformă Revoluţia română într-o (r)Evoluţie. Cartea e o culegere de (r)evoluţii personale ale unor români pentru care a-şi certa ţara natală că nu ştie să evolueze mai repede şi în profunzime e o supremă şi dureroasă formă de iubire.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

vacanta scoala jpg
Cât vor sta acasă elevii, de Paște! Vacanța de primăvară începe pe 18 aprilie
Pe data de 17 aprilie, elevii vor încheia modulul 4. Și vor intra într-o nouă vacanță, cea de primăvară. Aceștia vor avea 10 zile libere în perioada Paștelui. Se vor întoarce la școală pe 28 aprilie. Anul acesta, Paștele ortodox, cât și cel catolic cad în aceeași zi, pe 20 aprilie 2025, ceea ce face
jessie hoffman foto x jpg
Execuție controversată în Louisiana. Condamnat la moarte, ucis prin inhalare de azot
Un condamnat la pedeapsa capitală din statul american Louisiana a fost executat marți seară, 18 martie, prin inhalare de azot, o metodă considerată de experți ai ONU drept o „formă de tortură”, informează AFP.
trandafiri istock jpg
Uleiul care ne scapă trandafirii de dăunători, în luna aprilie. Un produs ieftin și natural poate face minuni în grădină
Românii care locuiesc la curte cu siguranță știu cât de dificil poate fi să își protejeze plantele de diversele insecte care își vor face apariția în sezonul cald.
Donald Trump Vladimir Putin Foto profimedia 0378354003 jpg
Negocierile pentru încetarea focului în Ucraina ar începe duminică în Arabia Saudită
Negocierile privind încetarea focului în Ucraina vor începe duminică, 22 martie 2025, la Jeddah, în Arabia Saudită, a anunțat emisarul american Steve Witkoff, citat de AFP.
NASTY Ilie Năstase Wimbledon 1974 jpg
musulmani jpg
Motivul pentru care musulmanii nu consumă porc. Ce înseamnă, de fapt, halal
Adepții musulmani respectă anumite restricții religioase, precum consumul de anumite alimente. Contrariu creștinilor, care, în afară de îndemnul la post, nu au limitări în ceea ce privește alimentația, la musulmani și la evrei găsim numeroase asemenea interdicții referitoare la alimentație.
vin rosu jpg
Se alege praful de celebrul vin românesc. Cum remodelează piața preferințele tinerilor
Industria vinului va cunoaște un an dificil, având în vedere o serie de factori, însă generația tânără și noile preferințe ale acestora vor forța piața să se reinventeze, ceea ce ar asigura redresarea după o perioadă de declin.
Trump si Ursula von der Leyen foto Profimedia jpg
România, prinsă între ciocan și nicovală de SUA și UE. Noi cu cine să fim? Marea dilemă, rezolvată de un cunoscut expert
România face echilibristică pe sârmă între SUA și UE, în condițiile în care relațiile dintre Bruxelles și Washington s-au înrăutățit în ultima vreme. Radu Enache, expert în comunicare politică, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar trebui să procedeze România.
lingouri
Aurul, investiția perfectă. De unde îl putem cumpăra și cum aflăm dacă e fals
Prețul aurului a crescut cu peste 120 de lei într-un singur an, analiștii punând scumpirea pe seama contextului geopolitic extrem de incert, care determină tot mai mulți oameni să cumpere aur, considerându-l un activ sigur, de refugiu, care nu se va devalorifica prea curând.