plecat-am după 90

Mulţi dintre cei care au plecat din România după 1990 sînt astăzi la vîrsta maturităţii şi a deplinelor energii creatoare. Provocarea acestei cărţi (textele din acest grupaj vor fi incluse într-un volum editat de Cristina Hermeziu la Editura Curtea Veche, n. red.) coincide fie cu momentul consolidării unei cariere, fie cu „cezura“ de la mijlocul vieţii: lentila lucidă, dar şi dureroasă a depărtării, experienţa de a fi în două lumi deodată fac ca privirea lor asupra Revoluţiei române şi asupra ce

Diaspora românească este departe de a se constitui într-o categorie unitară. Mai întîi, există distincţia dintre cei care au plecat, aproape întotdeauna de nevoie, şi cei care au rămas, doar că deplasările aleatoare ale graniţelor, caracteristice acestei părţi a Europei, i-au plasat în afara spaţiului oficial al naţiunii de referinţă.

Douăzeci de ani după... 1989. Ce s-a întîmplat în cele două decenii de la prăbuşirea regimului totalitar comunist? Cum ne-am descurcat? Într-un bilaţ sumar s-ar cuveni să pomenim de redobîndirea libertăţilor civile, de creşterea nivelului de trai, de racordarea la Occident, de aderarea la NATO şi la UE (cu toate avantajele economice şi politice care derivă din acest statut). Într-un alt bilanţ – subiectiv, de această dată – s-ar pune: degringolada morală şi politică, dezechilibrele economice, se