Poveşti de trezit copiii

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Poveşti de trezit copiii jpeg

Cred cu tărie în rolul formator al poveştilor, în nevoia de evadare în poveste, dar şi în nevoia de a găsi în poveşti repere ale lumii în care trăim. Poveştile de adormit copiii sînt pentru mine poveştile mai convenţionale, cu personaje previzibile care ne întăresc stereotipurile şi prejudecăţile despre ceilalţi, cele care ne ţin într-un călduţ confort cognitiv, creionînd o lume monocromă cu oameni eminamente buni şi frumoşi sau răi şi urîţi,  în care mereu binele învinge răul. Poveştile de trezit copiii sînt cele care intrigă, dezvoltă gîndirea critică, inteligenţa emoţională, sînt ieşite din tipare, pot fi descifrate în diverse registre de lectură-de la simple aventuri la filozofie de viaţă. Pipi Şoseţica (A. Lindgren), Micul Prinţ (S. Exupéry), Melancolica moarte a Băiatului-stridie (T. Burton) sau Momo (M. Ende) sînt asemenea altfel de poveşti. Dacă în poveştile clasice, fetele sînt mereu frumoase, curtate, pasive şi salvate, iar băieţii se luptă, riscă şi au aventuri de tot felul, în poveştile neconvenţionale tiparele acestea se mai schimbă, iar copiii sînt confruntaţi cu teme actuale legate de familie, ecologie, tehnologie, drepturile omului, etică sau violenţă. Sînt  poveşti despre lumea nefuncţională, uneori, dar reală, frumoasă cu şi prin problemele ei, o lume mai aproape de cea în care trăiesc de fapt copiii noştri, o lume reală şi mai puţin ideală.

Cînd spun poveşti de trezit copiii, mă gîndesc de asemenea la naraţiuni care invită nu doar la o lectură reflexivă, dar şi la implicare civică. Peter Hollindale, pedagog şi critic literar britanic, spune că literatura pentru copii este în esenţă un act politic. Sînt necesare deci şi cărţi care să dezvolte atitudinea civică, să le insufle copiilor dorinţa de a se implica, de a face ceva, poveşti care să transmită nu doar mesaje redundante, stereotipe, comune, ci şi mesaje entropice, incomode, care să stîrnească curiozitate, să anticipeze realităţi şi să provoace nevoia de schimbare.

Cu toate cele spuse pînă acum, iubesc fără nici un dubiu poveştile „de patrimoniu”. Am crescut cu ele şi nu aş sugera, în nici un caz, înlocuirea lor cu cele mai actualizate şi îndrăzneţe. Pledez doar pentru complementaritate, pentru diversificare, pentru mai multă încredere în inteligenţa copiilor de azi şi mai multă grijă pentru nevoile lor de cunoaştere actualizată prin poveşti.

Florin Bican spunea într-un interviu că literatura pentru copii trebuie să fie una profund subversivă. Sînt de acord cu el. În perimetrul sigur al poveştilor, copiilor le place să fie derutaţi, să îşi asume riscuri, să fie puşi să gîndească. Poveştile de trezit copiii vor avea, din această perspectivă, priză la publicul tînăr de azi. Ar putea fi poveşti (şi) cu familii monoparentale, cu personaje de alte etnii, cu dizabilități sau de altă orientare sexuală. Ar putea fi poveşti despre Facebook şi fenomenul selfie, despre încălzirea globală sau îmbătrînirea populaţiei, poveşti cu fete puternice şi băieţi sensibili, cu bunici active care se joacă pe computer şi fac sport. Ar putea fi poveşti cu trimiteri la teme precum divorţ, sărăcie, mame-surogat, timp, managementul furiei sau al eşecului (care face parte firesc din viaţa tuturor, inclusiv a copiilor noştri!).

Unde sînt asemenea poveşti, la noi? Sînt, dar puţine (îmi vin rapid în minte nume precum Gellu Naum, Mircea Cărtărescu, Victoria Pătraşcu,  Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Adina Popescu, Florin Bican etc.). Tot mai căutate de profesorii de limbă şi literatură română precum şi de părinţi, asemenea texte sînt în mod inexplicabil greu acceptate de editurile noastre, care le consideră riscante. La vremuri noi, pentru noile generaţii de copii ai secolului XXI, ar trebui şi cărţi noi. Altfel spus, hai să încălecam pe o şa… şi să spunem mai des şi altceva copiilor. Nu doar să îi adormim cu poveştile noastre, ci să îi şi trezim – cu grijă, responsabilitate, fără să-i agresăm emoţional cu orice pret, fiind atenţi la vîrsta şi la psihologia specifică fiecărei etape de viaţă. Să-i trezim cu cărţile de copii la realitatea complexă, uneori disfuncţională, dilematică, multiculturală, globală, dinamică, realitate în care ei trăiesc zi de zi. Le va fi mai uşor pe lumea asta, dacă vor avea la dispoziţie minunatele cărţi de patrimoniu, frumoasele cărţi de adormit copii, dar şi tandre cărţi de trezit copii – adică de pus pe gînduri.

Laura Grünberg este sociolog la Universitatea Bucureşti şi autoare de cărţi pentru copii.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.