Plagiat sau plagiatori?
Tema plagiatului a devenit importantă pentru marele public în 2012, cînd s-a descoperit că Victor Ponta, premierul de atunci, a copiat în lucrarea sa de doctorat. S-a creat o uriașă dezbatere (reluați presa de atunci, dacă ați uitat) cu o importantă componentă politică. Apoi, cînd și alți miniștri ori primari au fost descoperiți ca plagiatori, s-a discutat în continuare foarte mult despre cazuri, despre persoane. Pe bună dreptate, căci este vorba despre demnitari ori aleși ai poporului. În Germania, în Ungaria sau în alte țări, cînd s-a descoperit că unii demnitari plagiaseră, aceștia și-au dat demisia imediat. La noi, se discută.
Numai că, din cauza cîtorva copaci uscați, am pierdut din vedere pădurea. Fenomenul plagiatului e mult mai profund. Există estimări credibile care vorbesc despre cîteva mii de teze de doctorat plagiate. Cîtorva demnitari li s-a retras deja titlul de doctor. Dar ce se va întîmpla cu ceilalți? Cine și cum poate lua la verificat atîtea lucrări pentru a constata dacă sînt plagiate sau nu? Probabil că o asemenea „revizuire“ nu se va întîmpla niciodată: ar fi nevoie de resurse enorme și de un timp îndelungat. Sînt mulți care cred că problema se poate rezolva cu ajutorul soft-urilor antiplagiat. Acestea pot fi utile, dar nu reprezintă nici pe departe o baghetă magică.
Dar ce se poate face pentru a evita astfel de situații în viitor? Fenomenul plagiatului nu e prezent doar în România. Iar dezvoltarea Internetului nu face decît să-l accentueze. El pornește de la obișnuința tot mai mare a elevilor și studenților de a prelua, de a copia de pe Internet texte ori imagini pentru a le plasa în lucrările proprii. De cele mai multe ori, cu bună-credință: pur și simplu nu-i învață nimeni cîteva reguli de bază precum folosirea ghilimelelor și citarea surselor.
Dilema veche a organizat, la Biblioteca Națională a României, o dezbatere despre plagiat și copiat, încercînd să discute nu cazuri și exemple concrete, ci implicațiile mai largi ale fenomenului. Publicăm în acest Dosar fragmente din dezbatere, completate cu cîteva articole care încearcă să „pună pe agendă“ chestiunea plagiatului, dincolo de cele cîteva cazuri „spectaculoase“ care au creat atîta vîlvă.
Ilustraţie de Ion BARBU
