Pîinea surogat

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Pîinea surogat jpeg

A luat un castron plin de ciorbă. Din punga burduşită, rezemată de piciorul mesei, scoate o pîine, o rupe în două. Jumătatea păstrată în mînă o fărîmă bucăţi în zeama fierbinte şi apoi, aplecat peste blid, începe să mănînce. Pîine cu… ciorbă cu pîine. Încerc să-mi mut privirea şi parcă nu pot, fac ce fac şi mă întorc din nou spre el. Acum ştiu că nu mă vede, e doar flămînd. Termină pîinea. Omul se opreşte din mîncat, se ridică şi merge cu pas iute spre chioşcul de alături. Se întoarce cu încă o pîine. Iar o rupe – jumătate în ciorbă, jumătate în mînă şi o ia de la capăt, de parcă ar fi ajunat o săptămînă.

A plecat. A mai luat două pîini – l-o fi aşteptînd cineva acasă? –, a aprins o ţigară şi, liniştit, fără grabă, s-a strecurat printre oamenii din staţia de tramvai. Nu îl mai văd.

Îmi e destul. Şi simt în gură un gust amar, de pîine amară. Semn de sărăcie, pentru vremurile cînd lipsea, ori pentru acum, cînd e prea multă, prea scumpă, prea proastă.

Da, ştiu, astăzi există pîine bio, eco, multicereale, cu E-uri, seminţe, conservanţi, pîine ambalată, feliată, dietetică şi nesărată. Pîine la 1 leu şi la 10, de export şi din producţie proprie, altfel spus – opţiunea aparţine clientului. Nu mai e ca pe vremea „ailaltă“, cînd, de fapt, nu era. Sau era?

Am rămas de atunci, din copilăria mea, cu o nedumerire căreia nici acum nu i-am găsit răspuns. Oare cum se făcea că, dacă mergeai la nuntă, la pomană sau, pur şi simplu, în vizită, aveai pîine pe masă?

Şi-apoi – de ce era pîinea bună? Şi de ce mirosea atît de frumos? Poate pentru că era pîine adevărată, cu apă, drojdie şi făină, destul de urîţică, dar gustoasă. Poate pentru că devenise o grijă zilnică.

S-a schimbat ceva? N-aş şti să spun. Dar e pîine.

Şi aceeaşi mentalitate a descurcăreţului, în care o mînă spală pe alta, iar mîine mai vedem.

Ca într-o continuare firească, la nivel de discurs, lucrurile s-au complicat. Scumpirile la grîu, porumb, secară, cartofi… uh!... combustibili, reducerea TVA la pîine şi, totuşi, evaziunea fiscală, evoluţia preţurilor, parametrii tehnologici, mîna de lucru, producţia redusă, compromisă, ploaia, seceta şi iniţiativele declarat inovative – altfel lipsite de suport, invaziile de boli şi dăunători, directivele europene şi strategiile în agricultură sînt doar cîteva argumente în faţa cărora eu, micul, foarte micul consumator, mă declar neputincios. Deci e normal să cumpăr pîine la suprapreţ.

Şi să nu mă mir că plătesc o pîine întreagă la restaurant, chiar dacă am mîncat o singură felie, aşa cum, de multe ori, pe nota de plată se adaugă şi linguriţa de muştar consumat. Numai că, data viitoare, o să mă gîndesc de două ori dacă vreau ceva „bun“ sau „mult“, cu riscul de a intra în colimatorul vreunui nutriţionist înfuriat.

Sau poate ar fi mai bine să cumpăr pîine de la colţul străzii, fără bon fiscal, fără fiţe şi fasoane, să prăjesc doi cartofi şi să mă bucur că o lună pot să o ţin tot aşa, cu cîte o bere bonus, din aceiaşi bani, cît pentru o seară la cîrciumă.

Dacă stau să mă gîndesc, sînt un client cu comportament defensiv, îmi păzesc buzunarul şi, de regulă, echilibrul alimentar rămîne o chestie cu expresie grafică elaborată. M-am cam săturat.

S-ar zice că, dacă nu îmi place un anume fel de pîine, pot cumpăra de la un alt vînzător, dintr-un alt magazin, dar calitatea, adaosurile şi pîinea în sine vor fi mereu aceleaşi, cu un ambalaj uşor modificat şi etichetă cu text colorat. Mi se va spune mereu că pîinea e mai ieftină la noi decît oriunde, ca şi cum marile afaceri din panificaţie au dispărut demult şi n-au mai rămas pe piaţă decît vreo doi brutari cu zîmbet blînd.

Între timp, am învăţat să mănînc şi pîine turcească, nemţească, franţuzească, plină de aer, afînată pînă peste poate, dar eu nu ştiu de ce nu mai găsesc pîinea aia bună, pe care o rupeam în mîini cînd eram copil, făcută din făină, la brutăria din capu’ tîrgului. 

Sorina Săvulescu este avocat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Culiță Sterp, alături de iubita Daniela Iliescu și copilul lor, Milan foto Instagram
Daniela Iliescu a vorbit despre modul cum își educă fiul. Iubita lui Culiță Sterp a trecut printr-un incident neplăcut în timp ce se afla cu Milan la restaurant: „O doamnă l-a...”
Daniela Iliescu a vorbit despre modul în care își educă fiul. Partenera lui Culiță Sterp se ocupă cu sfințenie de micuțul Milan, în vârstă de doar 3 ani și încearcă să îl responsabilizeze încă de pe acum, pentru a se integra în societate.
plimbare jpg
Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Specialiștii au dat verdictul: „Activitatea fizică este esențială pentru îmbunătățirea rezultatelor medicale”
Sportul este indicat la ordinea zilei, însă nu toată lumea preferă să facă mișcare. Ei bine, trebuie să știți că o oră de mers pe jos ne poate prelungi viața cu câțiva ani.
pancakes pufoase jpeg
Ai nevoie doar de trei ingrediente pentru a face clătite din brânză de vaci
O alternativă mai ușoară a celebrelor clătite americane propune o rețetă cu doar trei ingrediente, având la bază brânza de vaci, tot mai populară în rețetele de pe internet.
vreme jpg
Cum va fi vremea în România! În ce zi se vor înregistra 17 grade Celsius și când vin ninsorile
Meteorologii anunță că vremea se încălzește, iar miercuri se anunță temperaturi de 17 grade Celsius, în partea de sud a țării. Spre sfârșitul săptămânii viitoare, însă vremea se răcește din nou. Se anunță lapoviță și ninsoare, mai ales la munte.
12627830 jpg
Ofensiva rusă pune la grea încercare Ucraina pe toate liniile frontului. Perspectivele Kievului de a ieși din impas
Rusia pare să fie în avantaj în prima linie, făcând progrese în puncte-cheie de-a lungul liniei frontului din estul și sud-estul Ucrainei, în timp ce dezlănțuie valuri de teroare aeriană împotriva orașelor ucrainene, se arată într-o analiză CNN.
Alexandru Rogobete jpg
Secretar de stat în Ministerul Sănătății, despre saloanele de Terapie Intensivă: „Acolo veți înțelege care este diferența între viață și moarte”
Alexandru Rogobete, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a precizat, într-o postare pe Facebook, despre situația pacienților aflați în saloanele de Terapie Intensivă.
Oua gaina FOTO Shutterstock jpg
Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Oamenii de știință se laudă că au rezolvat în sfârșit cea mai veche dezbatere
Paradox filozofic sau dilemă a oamenilor de știință, întrebarea „Ce a fost mai întâi, oul sau găina”, pare că și-a găsit răspunsul mult așteptat. Cel puțin asta susțin oamenii de știință, care se laudă că au acum un răspuns fără echivoc.
calorifer electric in sala de curs FOTO Corina Macavei
„Căldura nu este o materie opțională”: Elevii din Focșani cer să intre în on-line pentru că învață în frig de două săptămâni
Elevii din județul Vrancea, care învață în frig de când s-au întors din vacanță, cer să intre în on-line. Consiliul Județean al Elevilor Vrancea a transmis că situația nu mai poate fi tolerată.
banner elena caragiu png
A murit a doua soție a lui Toma Caragiu! Unde locuia și câți ani avea. „Acum s-a întâlnit cu Toma”
A murit Elena Caragiu, cea de-a doua soție a marelui actor Toma Caragiu.