Pîinea surogat

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Pîinea surogat jpeg

A luat un castron plin de ciorbă. Din punga burduşită, rezemată de piciorul mesei, scoate o pîine, o rupe în două. Jumătatea păstrată în mînă o fărîmă bucăţi în zeama fierbinte şi apoi, aplecat peste blid, începe să mănînce. Pîine cu… ciorbă cu pîine. Încerc să-mi mut privirea şi parcă nu pot, fac ce fac şi mă întorc din nou spre el. Acum ştiu că nu mă vede, e doar flămînd. Termină pîinea. Omul se opreşte din mîncat, se ridică şi merge cu pas iute spre chioşcul de alături. Se întoarce cu încă o pîine. Iar o rupe – jumătate în ciorbă, jumătate în mînă şi o ia de la capăt, de parcă ar fi ajunat o săptămînă.

A plecat. A mai luat două pîini – l-o fi aşteptînd cineva acasă? –, a aprins o ţigară şi, liniştit, fără grabă, s-a strecurat printre oamenii din staţia de tramvai. Nu îl mai văd.

Îmi e destul. Şi simt în gură un gust amar, de pîine amară. Semn de sărăcie, pentru vremurile cînd lipsea, ori pentru acum, cînd e prea multă, prea scumpă, prea proastă.

Da, ştiu, astăzi există pîine bio, eco, multicereale, cu E-uri, seminţe, conservanţi, pîine ambalată, feliată, dietetică şi nesărată. Pîine la 1 leu şi la 10, de export şi din producţie proprie, altfel spus – opţiunea aparţine clientului. Nu mai e ca pe vremea „ailaltă“, cînd, de fapt, nu era. Sau era?

Am rămas de atunci, din copilăria mea, cu o nedumerire căreia nici acum nu i-am găsit răspuns. Oare cum se făcea că, dacă mergeai la nuntă, la pomană sau, pur şi simplu, în vizită, aveai pîine pe masă?

Şi-apoi – de ce era pîinea bună? Şi de ce mirosea atît de frumos? Poate pentru că era pîine adevărată, cu apă, drojdie şi făină, destul de urîţică, dar gustoasă. Poate pentru că devenise o grijă zilnică.

S-a schimbat ceva? N-aş şti să spun. Dar e pîine.

Şi aceeaşi mentalitate a descurcăreţului, în care o mînă spală pe alta, iar mîine mai vedem.

Ca într-o continuare firească, la nivel de discurs, lucrurile s-au complicat. Scumpirile la grîu, porumb, secară, cartofi… uh!... combustibili, reducerea TVA la pîine şi, totuşi, evaziunea fiscală, evoluţia preţurilor, parametrii tehnologici, mîna de lucru, producţia redusă, compromisă, ploaia, seceta şi iniţiativele declarat inovative – altfel lipsite de suport, invaziile de boli şi dăunători, directivele europene şi strategiile în agricultură sînt doar cîteva argumente în faţa cărora eu, micul, foarte micul consumator, mă declar neputincios. Deci e normal să cumpăr pîine la suprapreţ.

Şi să nu mă mir că plătesc o pîine întreagă la restaurant, chiar dacă am mîncat o singură felie, aşa cum, de multe ori, pe nota de plată se adaugă şi linguriţa de muştar consumat. Numai că, data viitoare, o să mă gîndesc de două ori dacă vreau ceva „bun“ sau „mult“, cu riscul de a intra în colimatorul vreunui nutriţionist înfuriat.

Sau poate ar fi mai bine să cumpăr pîine de la colţul străzii, fără bon fiscal, fără fiţe şi fasoane, să prăjesc doi cartofi şi să mă bucur că o lună pot să o ţin tot aşa, cu cîte o bere bonus, din aceiaşi bani, cît pentru o seară la cîrciumă.

Dacă stau să mă gîndesc, sînt un client cu comportament defensiv, îmi păzesc buzunarul şi, de regulă, echilibrul alimentar rămîne o chestie cu expresie grafică elaborată. M-am cam săturat.

S-ar zice că, dacă nu îmi place un anume fel de pîine, pot cumpăra de la un alt vînzător, dintr-un alt magazin, dar calitatea, adaosurile şi pîinea în sine vor fi mereu aceleaşi, cu un ambalaj uşor modificat şi etichetă cu text colorat. Mi se va spune mereu că pîinea e mai ieftină la noi decît oriunde, ca şi cum marile afaceri din panificaţie au dispărut demult şi n-au mai rămas pe piaţă decît vreo doi brutari cu zîmbet blînd.

Între timp, am învăţat să mănînc şi pîine turcească, nemţească, franţuzească, plină de aer, afînată pînă peste poate, dar eu nu ştiu de ce nu mai găsesc pîinea aia bună, pe care o rupeam în mîini cînd eram copil, făcută din făină, la brutăria din capu’ tîrgului. 

Sorina Săvulescu este avocat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Oana Lis o duce din ce în ce mai greu cu banii. Cât a plătit pentru a repara o pereche de pantofi: „Ce s-au scumpit serviciile”
Traiul zilnic devine din ce în ce mai greu de dus pentru Oana Lis, care se confruntă cu probleme financiare. Mai nou, aceasta a rămas stupefiată de prețul care i s-a cerut pentru de către un cizmar pentru câteva retușuri aduse unei perechi de pantofi.
banner dana savuica jpg
Dana Săvuică, răvășitoare în costum de baie! Are o siluetă de invidiat chiar și la 55 de ani. Foto
Dana Săvuică, vedeta considerată una dintre cele mai frumoase din showbiz-ul românesc, are cu ce se mândri și la vârsta de 55 de ani! Cu un trup de manechin și cu o siluetă trasă ca prin inel, aceasta a îmbrăcat un costum de baie și s-a relaxat pe litoralul românesc, la piscina hotelului unde este c
afis general jpeg
Festival cu vibe fresh pentru tineri, magie pentru cei mici și distracție pentru adulți: vine Wonder Family Fest!
Meet & Greet View House cu vedetele preferate, Enchanted Forest cu Chill & Spa Zone, praștia și pendulul uman, printre premiere
afis general jpeg
Festival cu vibe fresh pentru tineri, magie pentru cei mici și distracție pentru adulți: vine Wonder Family Fest!
Meet & Greet View House cu vedetele preferate, Enchanted Forest cu Chill & Spa Zone, praștia și pendulul uman, printre premiere
cristiano ronaldo fb al nassr jpg
Sportul nu mai trăiește doar pe teren. Rețelele de socializare în cariera unui sportiv, benefice sau nu?
Rețelele sociale nu mai sunt doar un mijloc de promovare pentru sportivi, ci acestea pot construi o carieră sau o pot distruge într-o fracțiune de secundă.
a7 gif
Dezamăgire pentru cei care aşteaptă autostrăzi în Moldova. Segmente din A7 și A8, scoase din PNRR
O parte din Autostrada Moldovei A7 și Autostrada Unirii A8 nu vor mai primi bani prin PNRR, din cauza erorilor în procedurile de achiziție publică. Ministrul Dragoș Pîslaru confirmă că proiectele sunt scoase din finanțare europeană, deși unele tronsoane sunt aproape finalizate.
punte de imbarcare shutterstock jpg
Fără autobuze la Otopeni: Pasagerii vor urca direct în avion prin punți moderne, ca la Heathrow sau Dubai
Pe Aeroportul Otopeni vor fi tot mai puțini pasageri transportați cu autobuzul la avion. Compania Națională Aeroporturi București instalează trei noi punți de îmbarcare și modernizează șapte dintre cele deja existente.
sandro castro jpg
Cum sfidează nepotul lui Fidel Castro regimul de la Havana: „Eliberați diavolul”
Sandro Castro, nepotul regretatului lider cubanez Fidel Castro, reapare în atenția publică într-un nou episod al excentricității sale online.
image png
Tatăl Andreei Morega, tânăra ucisă anul trecut, nu-și revine nici acum din durere. Ce s-a întâmplat în ziua când fiica lui urma să împlinească 23 de ani
Andreea Morega, tânăra studentă la medicină ucisă acum mai bine de un an de iubitul său, urma să împlinească 23 de ani pe data de 9 iulie. Tatăl tinerei face noi declarații dureroase.