Periferia din centru

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Periferia din centru jpeg

Prima „mahala“ de care îmi amintesc era în centrul istoric al Botoşaniului, acum mai bine de zece ani. În buricul centrului se înălţa un monument pentru eroii Primului Război Mondial. Doi soldaţi înarmaţi, în alertă, deasupra unuia zăcînd. Lîngă statuie, un petic de verdeaţă, presărat cu bănci şi copaci. Iar în jur, case istorice cu magazine întunecate şi înghesuite la parter.

În părculeţ şi prin jurul lui erau mulţi ţigani. Femei cu poale lungi şi ţînci alergînd, bărbaţi cu vestă şi pălărie sau doar în tricouri. Stăteau aşezaţi sau în picioare, spărgeau seminţe şi vorbeau. Mă uitam la ei cu coada ochiului, se uitau la mine şi la toţi ceilalţi trecători. Locuiau în casele vechi din jur, de la balconul cărora atîrnau la soare covoare şi pături.

După ani, ei tot acolo erau, crescîndu-şi copiii pe-afară şi uitîndu-se la trecători. Îi vedeam de cîte ori treceam prin zonă să inspectez toate perechile de blugi din magazinele de haine. Mă obişnuisem cu prezenţa lor şi aş fi fost mai uimită să nu-i văd acolo.

Am plecat la facultate în Bucureşti, centrul vechi al Botoşaniului a devenit un şantier de renovare, iar Monumentul Eroilor a fost înconjurat cu banda alb-roşie. După cîţiva ani, totul era înecat de ciment. Băncile au fost scoase, la fel şi copacii. Oare cîte „mahalale“ au fost alungate cu picamerul şi macaraua? Oamenii de-acolo au fost mutaţi iar casele sînt goale. Dar unei case îi e bine atunci cînd e plină de oameni, nu cînd e rece şi părăsită.

Colţuri de „mahala“ am găsit şi în Bucureşti. Iar într-unul am încercat să intru şi eu. Asta pe cînd studiam antropologia şi căutam exotismul în spatele blocului în care stăteam cu chirie.

Pe strada cu sens unic din spate era linişte. Pe o parte erau blocurile înalte care o apărau de traficul crîncen de pe strada paralelă, cu patru benzi de circulaţie şi tramvai. Pe cealaltă parte erau case, mai vechi sau mai noi, înconjurate de ziduri de garnizoană sau garduri de lemn, cu cîini zgomotoşi sau sisteme moderne de alarmă. Verdeaţă atît cît să ai unde să-ţi plimbi animalul de companie, şi locuri de parcare pe care seara se îngrămădeau maşini şi care erau însemnate cu plăcuţe şi vopsea.

Mergînd mai departe pe stradă, dai peste o Dacie fără număr de înmatriculare, ascunsă sub o husă gri cu mîzgălituri, care pare să nu se fi mişcat de-acolo de ceva vreme. Vizavi, două magazine alimentare care îşi fac negoţul linştite, perete-n perete. Lîngă maşină mai zăreşti un scaun cu spătar rupt şi spălat de ploaie.

Seara, în jurul Daciei se adunau oameni, uneori cîte trei-patru, alteori îi ghiceam peste douăzeci. Aşa, ca voinicii regelui Arthur în jurul mesei rotunde. Vorbeau şi rîdeau zgomotos, golind sticle de bere cumpărate de vizavi. Dezbăteau înflăcărat politică şi probabil alte lucruri de care n-am aflat. Erau acolo şi vara şi iarna. Femeile nu păreau binevenite. Singura dată cînd am văzut una vorbind către grup a fost cînd şi-a chemat soţul acasă, şi mi-am dat seama că n-o să-mi fie uşor să vorbesc cu ei. Dar am folosit cuvintele magice, care au deschis multe uşi: „Fac un proiect pentru şcoală.“ Astfel am aflat, de la fiul proprietarei unuia dintre magazine, că „Sînt clienţii noştri de ani de zile. Sînt oameni de treabă, puteţi să încercaţi să vorbiţi cu ei. Se adună cam în fiecare seară în afară de sîmbătă. Duminică se adună mai de dimineaţă. Puteţi să vorbiţi cu ei atunci.“

Următoarea seară ploua, iar locul de întîlnire se mutase sub streaşina magazinului, unde se aflau acum trei dintre ei. Un cizmar, un instalator şi un profesor de matematică. Şi iată ce mi-au spus:

 „Domnişoară, ce se întîmplă aicea e ca la ţară. Eu sînt din Ialomiţa, iar la mine la ţară era un lemn pe care ziua stăteau bătrîni, iar noaptea stăteau tinerii. Cînd părinţii mei se întîlneau la lemn, eu şi alţi copii ne jucam pe lîngă ei, ne puneam ţărînă în cap, că aşa ne distram noi. Ei, aşa şi aici. Vezi, noi toţi stăm în cutiile astea de chibrit. Cît poţi să stai acolo, că te sufoci?! Vezi, de-aia noi ieşim afară să mai vorbim, să mai bem o bere la aer. Noi avem diferite meserii. Unu’ e cizmar, altul e instalator, dar aici ne întîlnim toţi şi vorbim. Şi ne ajutăm între noi. Poate unu’ are ceva stricat în casă. Mă întreabă: poţi veni să m-ajuţi? Uite, el de pildă e cizmar, dacă i s-a stricat gheata fii-mii, îl întreb: măi, poţi s-o repari? Şi aşa ne ajutăm. Eu sînt instalator. Ei, mai vine unu’ care e arhitect şi într-o zi m-a rugat să vin să-i repar aragazul. Îi intrase nişte apă şi, după ce l-am curăţat, i-am spus să aibă grijă, că poate să moară aşa. Uite, pe el, îl vezi? A fost colonel (arată către un domn cu un cîine Collie). Vezi cum a lăsat-o acolo? Acolo stă. Dacă îl vede că bea, îl latră. Cîteodată el îi spune cîinelui: nu mă spui lu’ mama, da? Maşina pe care bem e a domnului colonel.“

„La noi e o chestie de solidaritate. Noi aici ne ajutăm. Uite, eu sînt profesor de matematică. Îmi spune unul: măi, uite, am un fiu care are nevoie de pregătire. Ne înţelegem. Altul e profesor de muzică. Am o nepoată care e înnebunită după pian, de aceea vreau să-l rog să vorbească cu colega lui (că el predă violoncel) să-i dea nişte lecţii. Aşa se-ajută omul. Ne mai vorbim noi şi pe la spate, mai ales ăştia bătrîni. Că în generaţia mea e altfel respectul, nu poţi să vorbeşti urît de un om imediat ce şi-a întors spatele. Metehne vechi. Cred că în generaţia matale nu se întîmplă aşa.“

„Crezi că nouă ne place să ne întîlnim aici? Dar unde altundeva? Uite, între blocurile astea unde să faci ceva? Nici n-ai loc. Că ne-au adus la oraş şi au construit apartamente pentru toată lumea. Că altfel poate nu-şi permitea fiecare să aibă cutia lui.“

La sfîrşit, doi dintre ei m-au îmbrăţişat sănătos şi mi-au spus să mai vin să vorbesc cu ei. Dar pentru cîteva săptămîni nu i-am mai văzut, iar cînd am trecut într-o seară şi i-am salutat, nu am primit nici un răspuns.

Pentru mine, mahalaua înseamnă comunitate. Înseamnă oameni care locuiesc aproape, se întîlnesc, petrec timp împreună, pun la cale şi se-ajută. În mahala se socializează, se fac afaceri, se rîde, se discută probleme şi se găsesc soluţii. Dar mahalaua se ascunde de supermarketuri, de autostrăzi şi de reţele de socializare.

Între timp, m-am mutat. Stau într-un alt bloc-turn, unde singura vecină cu care schimb mai mult de un salut e o fetiţă pe nume Alexandra. Ne-am întîlnit într-o noapte de vară, cînd bîntuia holul blocului desculţă, în pijamalele ei roz.

Manuela Boghian este editor online pentru Castle Craig, iar blogul ei personal este www.manube.wordpress.com.

Foto: L. Muntean

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.