Pentru mine, vacanţa e ce e marea pentru pisici

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Pentru mine, vacanţa e ce e marea pentru pisici jpeg

Cînd lunile de vară încep să se apropie, cînd serile încep să vină tot mai tîrziu, cînd intră aşa o forfotă în lume de parcă toată structura materiei ar fi virusată de un dor subcuantic de ducă – e limpede, atunci nu mai e nici o scăpare, vine vacanţa. 

E sezonul cel mai ingrat pentru bietele feline. Vreme de zece luni pe an, Facebook-ul e imperiul lor, pe care-l locuiesc tot aşa precum pisicile sălbăticite locuiesc piramidele aztece: cu, adică, voluptate şi nepăsare, ştiind şi ignorînd totodată că istoria a pus la lucru secole întregi şi hecatombe fără număr pentru ca ele să-şi poată plimba graţia pe deasupra piramidelor împădurite. Tot astfel îşi poartă ele graţia vreme de zece luni pe deasupra selvelor semiobscure ale Facebook-ului – ştiind şi ignorînd cu aceeaşi graţie hecatombele umane care se produc sub plimbarea lor. Se petrec pe Facebook revoluţii portocalii, primăveri arabe, voturi ale tuturor diasporelor; pisicile, care nu-s niciodată diasporă, alunecă electrice şi hipnotice peste toate fleacurile astea. 

Însă, deodată, vreme de două luni şi ceva pe an, imperiul lor le este furat. Peste piramida Facebook-ului nu-şi mai poartă ele trupurile – foşnirea lor electrică e înlocuită de foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Şi de trupurile umane pavoazînd, aproape goale, marea goală de-a binelea. 

Şi e atunci atîta veselie în lucruri, imperiul meu domestic şi imperiul pisicilor sînt singurele imperii deprimate din galaxie. 

Fiindcă, pentru mine, vacanţa e ce e marea pentru pisici. 

Pentru un grafoman sadea, aşa cum cu bucurie şi cu credinţă mă socotesc, vacanţa nu înseamnă cîtuşi de puţin un fragment de timp în care să nu scriu şi să nu citesc, ci taman pe dos: o perioadă în care absolut tot timpul, pînă la ultimul lui căpeţel, mi-ar rămîne numai pentru citit şi scris. În restul anului, tot soiul de activităţi urgentissime şi inutilissime te obligă să laşi deoparte cartea sau laptop-ul, să cobori aproape în goană cele cinci etaje de sub mănsărduţă (unde, ca-n cea mai bună dintre lumile posibile, fireşte că liftul nu există) şi să ieşi pînă pe Bulevardul Victoriei, unde e facultatea, sau în parcul Astra, unde e revista, sau pe pietonală, unde sînt terasele (cu totulşinimicul lor fundamental), şi să te ocupi cît mai ardeleneşte îţi stă în putinţă de meremetisirea trebuşoarelor atotprioritare. Pe cînd în vacanţă, deodată, pietonala nu mai există, parcul Astra s-a dematerializat pînă la ultimul quarc, Bulevardul Victoriei e inexistenţa pură, chiar şi cele cinci etaje de sub mănsărduţă sînt de fapt vreo zece-cincisprezece metri de neant peste care, ca un covor zburător ţesut din parchet laminat, pluteşte podeaua mansardei – pe care zac în desăvîrşită împăcare de sine: a) măsuţa de cafea neagră de la Ikea, pe care stă laptop-ul; b) canapeaua acoperită cu păturică albă de la Ikea, pe care stau lenevoase cărţile („cîrţile“, cum ţii minte că le alinta Mircea Ivănescu, n-ai înţeles niciodată prea bine de ce) şi împricinatul. Iar timpul plutitor în care freci la nesfîrşit şi vagamente impudic cotorul cărţilor (sau tastatura laptop-ului), precum Aladin lampa, şi te joci cu djinnii drăgălaşi şi feroci eliberaţi din ele – timpul plutitor şi stătător ca slava e, aşadar, vacanţa. 

Ah, da, tot vacanţă se numeşte, acum îmi aduc aminte, şi timpul plutitor în care pleci cu Camelia şi Sebastian prin tot felul de paradisuri policolore şi inconsistente. Însă timpul acesta plutitor nu-i făcut din slavă stătătoare, precum celălalt – ci e fratele lui hiperkinetic şi cu ADHD, un timp al mişcării (uneori cu sute de kilometri pe oră, pe autostrăzi care, cînd sînt româneşti, arată uneori ca-ntr-un

după

) şi al flanării infinite, în care surfezi pe suprafaţa realităţii pînă cînd, în momente de suprem vertij, creierul tău încins la roşu ajunge aproape să creadă suprema blasfemie: anume că

Însă vacanţa aceasta pe

se duce ca nouri de Katrina pe şesuri, iar realitatea devine repede la fel de ireală ca întotdeauna, încît creierul uită repede de începutul lui de erezie. Şi, da, grafomania împricinatului e atît de mare, încît nici chiar cînd timpul curge pe

ea nu e pusă pe

– se va găsi oricînd, într-o baie de hotel sau pe o plajă, un mizilic de hîrtie pe care să scrii ceva pentru jurnal, sau să înfigi în insectar o imagine pentru un poem (ştii aproape milimetric locul din poem unde trebuie înciocolată, chiar dacă despre poemul în întregimea lui nu ai deocamdată habar); cît despre cititul pe plajă – uneori, creierul e din nou atît de încins la roşu, încît marea se face uneori o suprafaţă maronie de parchet laminat, iar plaja e o măsuţă neagră de la Ikea, peste care levitezi bîzîind extatic,

din creierul supraîncălzit ca un laptop pe o măsuţă neagră de la Ikea într-o mansardă podită cu parchet laminat. Acest timp e, şi el, tot o variantă a paradisului – însă nu sînt sigur dacă, în lexiconul meu interior, e listat la categoria „vacanţă“. Aşa cum nici vizita ultrarapidă, pe

a bietului Dante în paradis nu-i de listat la capitolul „vacanţă“. 

Şi, că tot veni vorba de Dante: m-a consolat aproape definitiv cînd am văzut că şi acolo jos, în bolgii, se citeşte – ba chiar se reciteşte, cum fac Paolo Malatesta şi Francesca da Rimini, de pildă, recitind la infinit în povestea lor pe aceea a lui Lancelot şi Guinevere. (Iar Eminescu s-a sărutat cu Mite Kremnitz atunci cînd au citit împreună în

cum Paolo şi Francesca s-au sărutat atunci cînd au citit despre amorul ilicit dintre Lancelot şi Guinevere. Şi sînt sigur că Eminescu ştia prea bine ce intertext infinit şi hipnotic pune astfel în existenţă.) Aşadar, pînă şi în infern tot vacanţă e. Sau, ca s-o spun neted: vacanţa 100%, în care nu se scrie şi nu se citeşte – abia ea e infernul. Însă nu cred că există minte suficient de crudă pentru a inventa aşa ceva. În fond, şi El adoră să citească, de vreme ce a dictat profeţilor şi evangheliştilor, ca unor

hiperconştiincioase, ditamai cărţoiul. Iar Isus e, pînă-n vîrful unghiilor, un intertextual – cel mai aplicat recititor al vechilor Scripturi. Prin urmare, v-aş propune să stăm liniştiţi, dragi confraţi intelectuali: pînă şi în infern se citeşte în draci. Ceea ce înseamnă că, oricum ar fi, sîntem salvaţi. 

Aşa încît, chiar şi în miezul deprimării, cînd tot Imperiul Facebook e cucerit de foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare, eu şi pisicile ştim că cele două luni sînt doar Purgatoriul. Faţă de care Paradisul nostru durează, matematic, de cinci ori mai mult. 

Sîntem aşadar, nu numai metafizic, dar şi matematic, salvaţi. 

Radu Vancu este poet şi unul dintre coorganizatorii Festivalului Internaţional de Poezie de la Sibiu; lector univ. la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu. 

Foto: A. Pingstone / wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.