Pe viață și pe moarte

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Suflet de mitingist jpeg

Nimic nu-i mai păgubos – i-am spus autorului – decît să facem lansarea de carte duminică la 10 dimineaţa. Eu am experienţă, am organizat zeci de lansări. Ştiu ce vorbesc. Există zile şi ore, dovedite statistic, bune sau rele pentru aşa ceva. Iar duminică la 10 dimineaţa e mai mult decît o zi proastă, mai rău decît ceasul cel rău al lansărilor de carte. Mai precis, nu că nu mai făcusem, dar nici măcar nu mai auzisem de aşa ceva – i-am spus autorului. Lăsaţi, vă rog, cum zic eu! – a insistat el. Dacă nu ar fi avut o vîrstă înaintată şi o faţă blîndă, calmă, l-aş fi avertizat tăios că n-o să vină nici dracu’ la „eveniment“. Însă aşa, m-am mulţumit doar să gîndesc că n-o să vină nici dracu’. Bine-atunci – mi-am spus – de dragul bătrîneţii sale, o să mă trezesc cu noaptea-n cap, şi-o să-i ţin de urît într-o sală mare, goală, duminică dimineaţa la ora 10. O să ne uităm împreună, un sfert de oră, la scaunele ionesciene din faţă, apoi o să plecăm acasă. Eu – să mă culc. El – să mediteze la prostia pe care o făcuse pentru că nu m-a ascultat şi la cum îşi buşise cu mîna lui lansarea cărţii sale despre viaţa de după moarte. Duminică dimineaţa, pe la 9 jumate, în sală eram doar eu, autorul, vreo cîteva pachete de cărţi (aduse tot la insistenţele lui) şi vreo sută de scaune goale de plastic. Hai să le aliniem mai bine – m-a rugat autorul. Le-am aliniat la frînghie, că şi aşa n-aveam ce face. Pe urmă, ca să sporesc  efectul de neant al manifestării, am desfăcut un pachet de cărţi şi le-am aşezat în cîteva teancuri pe masă. Am mai turnat în două pahare apă plată, i-am întins unul autorului, pe celălalt l-am luat eu, am sorbit o înghiţitură, mi-am dres vocea şi m-am adresat lui, calm: Eu v-am spus! N-a avut nici o reacţie. Nu vreţi să aliniem şi ghivecele cu flori din dreptul ferestrelor? l-am întrebat. Pe la 10 fără 5, pe uşa larg deschisă au început să se scurgă încolonat, ca şoimii patriei în vizită la fabrica de pîine, zeci de oameni. Au ocupat toate scaunele, ba chiar vreo doi au rămas în picioare, sprijinindu-se de perete. Însă, spre deosebire de şoimii patriei, toţi se uitau la mine şi la autor într-o tăcere – în cazul de faţă, pot folosi liniştit clişeul –  înmormîntală. Autorul s-a întors şi m-a privit şi el. Mi-am plănuit un discurs în gînd (nu-mi pregătisem nimic, eram convins că nu vine nici dracu’), evaluînd care va fi reacţia publicului la ceea ce urmează să spun. Timp în care nu m-am putut abţine să nu calculez în minte cam de cîţi sugari ar fi nevoie ca să coboare media de vîrstă din încăpere sub 70 de ani. 

Apoi m-am înviorat şi, după o scurtă introducere, i-am dat cuvîntul autorului. A vorbit cam o oră, fără întrerupere, despre viaţa de după moarte. Cei din sală îi sorbeau fiecare cuvînt, cu o atenţie pe care cred că şi bunul Iisus şi-a dorit-o atunci cînd a rostit mulţimii Fericirile de pe Munte. Au urmat zeci de întrebări din partea audienţei şi tot atîtea răspunsuri din partea autorului. În ochii oamenilor se aprinsese mai multă speranţă decît le oferise slujba din biserică la care cred că participaseră înainte de a veni la lansare. 

În aceste condiţii, n-am mai avut nimic de zis. Am acceptat că, cel puţin în ziua cu pricina, sînt doar un simplu vînzător de cărţi (apropo, le-am vîndut pe toate) care nu înţelege nimic din ceea ce scrie în ele.  

Ei bine, astăzi sau de fiecare dată cînd vine vorba despre criteriile de evaluare ale cărţilor cu adevărat importante, reconsider lansarea din acea duminică dimineaţă şi acea carte cu un titlu pe care nu-l mai ţin minte precis (dar sigur era despre viaţa de după moarte). Şi povestea asta mă face să cred că esenţialul unei cărţi diferă de la un cititor la altul, că depinde de fiecare în parte, că nu ţine de o estetică elaborată, ci de o trebuinţă interioară a celui care o deschide, o citeşte şi, la capătul lecturii, după ce a întors ultima pagină, are sentimentul că autorul i-a vorbit despre un subiect – oricare ar fi acela – pe viaţă şi pe moarte.

Florin Lăzărescu este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Priveliștile spectaculoase de pe pârtiile Transalpina Voineasa Foto Domeniul Schiabil Transalpina-Voineasa
Cel mai spectaculos domeniu schiabil din țară: pârtii deschise zilnic, înainte de Poiana Brașov. Surpriza sezonului
Domeniul Schiabil Transalpina-Voineasa, din județul Vâlcea, și-a deschis oficial porțile pentru un nou sezon, atrăgând pasionații de aventură pe zăpadă din toate colțurile țării. Cu pârtii deschise încă din 30 noiembrie 2024, acest paradis al sporturilor de iarnă promite experiențe de neuitat.
shutterstock 2367557395 jpg
De ce fierbe luna lui Jupiter. Noi observații ale NASA deslușește un mister vechi de 45 de ani
Nava spațială Juno a NASA a făcut noi descoperiri despre luna de foc a planeti Jupiter, Io, cel mai activ vulcanic corp din sistemul nostru solar, rezolvând o problemă ce intrigă de multă vreme oamenii de știință, relatează CNN.
Pacienţi Covid în Spitalul Găeşti. FOTO
România, cel mai bolnav pacient al Europei. De ce am ajuns în această situație - Concluzia raportului „Health at a Glance”
În comparație cu media Uniunii Europene, în România mor de trei ori mai mulți pacienți din cauza unor boli tratabile, iar speranța de viață sănătoasă este printre cele mai reduse. Cu o medie de 57,8 ani sănătoși, ne plasăm pe locul 22 din 27 de țări UE.
70d089e60bbdf4d2c00cdc56f8dfd5c1 jpg
Luptătorii uiguri din Siria amenință China: „Suntem mujahedinii din Turkistanul de Est”
Un grup militant uigur care a participat la răsturnarea dictatorului Bashar-al Assad a promis că va duce mai departe lupta în țara lor de origine, China.
Palma de Mallorca Spania Sursă foto Dertour
Zboruri directe din Sibiu către destinații populare precum Palma de Mallorca, din 2025
Din vara anului 2025, Aeroportul Internațional Sibiu își va extinde opțiunile de zbor către o nouă destinație îndrăgită de români: Palma de Mallorca, una dintre cele mai apreciate locații de vacanță din Spania.
craciunul 2024, preturi in piata slatina brazi, aranjamente si legume   foto alina mitran (8) jpg
Brazii de Crăciun sunt apreciați, dar nu se cumpără. „Trece lumea ca la muzeu. Poate va fi mai bine săptămâna viitoare”
Ofertă bogată de brazi și ornamente pentru Crăciun în piețe. Clienții vin, se uită, întreabă, își bucură ochii, dar nu se grăbesc să cumpere. „Trece lumea ca la muzeu. Poate o fi mai bine săptămâna viitoare. Ieri și alaltăieri nici taxa nu am scos-o”, se plâng comercianții.
Mufasa Regele Leu și actorii care dau voce personajelor în varianta dublată Colaj
„Mufasa: Regele Leu” ajunge în România. Cine dă voce personajelor în varianta dublată
Pe 18 decembrie 2024, publicul din România va putea viziona la cinema noul film al studiourilor Walt Disney Pictures, „Mufasa: Regele Leu”, o producție care prezintă (servește ca prequel) evenimentele ce preced povestea binecunoscutului film „Regele Leu”.
masini trafic  Foto carVertical jpg
Ce mașini fac cele mai puține accidente în funcție de culoarea pe care o au
În general, oamenii nu cred că culoarea unei mașini poate influența numărul de accidente în care aceasta este implicată, considerând că doar vehiculele viu colorate sunt mai sigure.
carne de porc la sare
Boala gravă pe care o poți face doar gustând în timp ce prepari bunătăți de Crăciun. Au fost 31 cazuri în România, anul trecut
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 10.000 cazuri anual, iar în România, anul trecut, au fost tratate 31 cazuri, număr în creștere față de anul anterior. Boala nu se transmite de la om la om, însă te poți îmbolnăvi foarte ușor consumând carne infestată.