Patru meşteri mari… calfe şi zidari

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Patru meşteri mari… calfe şi zidari jpeg

Agentul imobiliar care mi-a vîndut casa mi-a recomandat şi echipa de muncitori (pentru zugrăvit, reparaţii, pavat curtea): „Vi-l trimit pe Costică, că tocmai i-a terminat casa lu’ nea Nelu!“ Un sfat: nu vă mai luaţi după recomandări. Mai bine găsiţi meşteri la întîmplare, pe net, tot aia e, şi măcar nu vă mai stricaţi relaţiile cu veri, naşi, prieteni şi agenţi imobiliari care spun că „au ei pe cineva“.

Aşadar, Costică – „specialistul“ în orice (gresie, faianţă, ţevăraie, instalaţii electrice, lemnărie, izolaţie etc., dar mai ales în frecat menta) a apărut cu „echipa“: doi domni pe la 60-70 de ani (cărora le zicea pe ascuns „mortăciunile“) şi puştiul lui de 16 ani pe care îl luase doar ca să-l ţină sub supraveghere, în vacanţă, dar, de fapt, el a făcut mai toată treaba (şi nici n-avea pretenţii mai mari de o cola pe zi, dacă i-o cumpărai, era fericit). Costică şi-a aruncat „ochiul“ de specialist şi a făcut un preţ (extrem de rezonabil, dar care pînă la final s-a triplat, căci „doamnă, am mai îndreptat şi peretele ăla, am băgat şi dincolo rigips, a apărut şi ailaltă“… e şi asta o strategie!) şi a dat un deadline (zece zile care s-au făcut trei săptămîni). Mîncare şi-au adus singuri, însă „consumabile“ tot au fost – berea la pet (de, erau 35 de grade, le era sete la oameni!), apă (mai puţină, căci era băută mai în silă), cola pentru ăla micu, ţigări pentru toată lumea – „Şefule, n-ai şi tu o ţigară, că am uitat să-mi cumpăr?“

„Mortăciunile“ munceau temeinic, bătrîneşte, dar se moşmondeau îngrozitor. După patru zile, n-au mai muncit, pentru că nu le dăduse Costică nici un leu (din avansul pe care îl primise, aşa cum ne înţelesesem). N-au mai venit vreo săptămînă, timp în care echipa şi-a rezolvat problemele „interne“. Costică nu făcea nimic, doar dădea indicaţii, că doar d-aia era „specialist“. Ce, să transpire el la 35 de grade? Singurul care punea cîrca era ăla micu.

Din două în două zile, se terminau materialele, deşi Costică însuşi făcuse la început lista de cumpărături – „Luaţi doi saci în plus, să fie, dacă rămîn, îi vindeţi lu’ nea Nelu pentru magazie!“ Aiurea, nu rămînea nimic. Oamenii ăştia parcă mîncau nisip, chit de rosturi, pavele şi altele. În plus, Costică era şi genul „harnic ca o albină, strîngător ca o furnică!“ La început, întreba: „Doamnă, mai aveţi ce face cu peria asta? Îmi trebe mie, la ţară!“ Dup-aia, le lua fără să mai întrebe – fiecare scîndurică îşi găsea o întrebuinţare „la el, la ţară“. Nu erau lucruri de valoare şi mai făcea şi „curat“ la locul de muncă, dar capacitatea lui de a face să dispară orice mă uluia.

După ce au revenit „mortăciunile“, care continuau să cîrcotească (e adevărat că le-a dat Costică ceva, dar prea puţin!), după ce Costică a mai cerut o parte din bani şi şi-a mai adus încă un fecior (din patru), să pună osul la treabă, „lucrarea“ parcă a început să meargă.

Treaba era de mîntuială, se vedea cu ochiul liber, dar, la un moment dat, am zis „Stop!“. Doar ca să nu mai ceară alţi bani şi să scăpăm de eternul şantier. O altă strategie a meşterului român: te lungeşti cu treaba cît poţi, mai ciupeşti din materiale şi din ce se mai găseşte, mai ceri nişte bani în plus de la fraieri şi uite aşa supravieţuieşti o vară întreagă dintr-o singură „comandă“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.