Pana de gîscă şi suferinţele tînărului Google

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Pana de gîscă şi suferinţele tînărului Google jpeg

Pradă unei frămîntări sufleteşti intense, tînărul Google se hotărăşte să scrie urgent o scrisoare, iubitei sale Y. Disperat, constată că i s-a defectat laptopul, telefonul mobil l-a uitat în nisipul de la Vama Veche şi de mult a trecut miezul nopţii, ca să mai poată deranja pe cineva. Cert este că trebuie să-i explice lui Y oboseala sa existenţială. Lehamitea de a fi exploatat, fără milă, de cititorul de astăzi care „a dat în boala superficialităţii, nevrînd să se lase convins prin nici un mijloc că ar fi cazul să cerceteze şi dincolo de scoarţa lucrurilor“, neştiind că „înţelepciunea e o vulpe, care după o lungă vînătoare, te mai sileşte să şi asuzi, ca să o dezgropi din vizuină“. (cf. Jonathan Swift, Predoslovie la Povestea unui poloboc, apărută în 1704). Căută cîteva coli de hîrtie şi se uită iritat după pana de gîscă. Nu o găsi! Dacă ar fi avut acum o gîscă la îndemînă, ar fi jumulit-o cu siguranţă! Fără să-i pese că strămoaşele ei au salvat Capitoliul. Uf… uite pana de gîscă. De fapt, e un biet pix cu pastă, al cărui capăt de plastic imită pana celebrelor furnizoare de foie gras din ograda Cocoşului galic. „Ce mă făceam dacă trebuia să scriu cu o pană de gîscă adevărată? Şi de unde cerneală şi călimară?“ se întrebă retoric Google. În epoca domniilor fanariote, se scria muind pana de gîscă în călimară, îşi aminteşte Google. Cuvîntul peniţă (mic obiect de metal ataşat pentru scris, la un condei) este un diminutiv de la pană, o pană mică, o peniţă. Tocul sau condeiul se putea confecţiona, odinioară, şi din trestie (în greceşte Kalami); de aici şi călimară, adică „vas în care se pune kalami (un condei de trestie)“. În 1871 – îşi aminteşte Google – chimistul german Günther Wagner, patronul unei fabrici de cerneală, şi-a folosit, nu gîsca, ci pelicanul din dotare (aflat pe blazonul familiei) pentru a denumi vestita marcă de cerneluri, Pelikan, care prin anii ’20 se vindea în zeci de sortimente, de culori şi nuanţe de mare rafinament. Google aruncă nostalgic o privire spre imprimanta înţepenită şi-l trec fiorii, gîndindu-se că cerneala (din slavul ciornaia – „neagră“), această frumoasă dispărută, „Neagră… dar frumoasă ca şi sălaşurile din Chedar“, se află acum captivă în interiorul unui anonim cartuş de imprimantă. Google se trudeşte să scrie cea mai caligrafică scrisoare. Ehei, în Evul Mediu, scrisul era un meşteşug, nu un mijloc general de exprimare. Puteai plăti un pisar sau un grămătic public. E drept că ei se ocupau cu redactarea documentelor (în slavonă) de la cancelaria domnească, nu cu scrisori personale. Şi, oricum, ar fi fost multă bătaie de cap cu scrierea „slovelor cu cerdac“ adică a cuvintelor slavoneşti, botezate în acest chip original de E. Lovinescu. (Cum se vede, tînărul Google este un tip informat!) Mîna îi tremură uşor cînd începe să aştearnă pe hîrtie primele cuvinte către Y. Literele se rotunjesc tandru, lasă urme mîngîietoare, ca o briză de primăvară. În spatele lor, prinde contur nesigur, precum ceaţa în cupele nopţii, figura iubitei. Vocalele par să poarte ca un ecou, o şoaptă îndepărtată, vocea ei.

De fapt, finalul contează – îşi spune Google „N-am să mă sinucid din cauza superficialităţii cititorilor. Dragă Y, fugim împreună!“. Împătureşte scrisoarea, o pune în plic şi o strînge la piept. Simte că gestul e un act magic. Da, la origine, scrierea a fost un act magic. Simte cum ceva din fiinţa sa, curcubeul emoţiilor, pătrunde în chip subtil materia placidă a hîrtiei, aprinde cuvintele. Ia te uită, cu scrisorile trimise pe calculator nu se poate face magie – descoperă Google. Ce noroc că n-a mers laptopul! Se îmbrăcă grăbit şi dispăru în noapte, să-i lase scrisoarea iubitei sale, Yahoo.

Silvia Chiţimia este doctor în etnologie şi scriitoare.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.