Optimismul ca formă de lamentare

Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Optimismul ca formă de lamentare jpeg

O întîmplare din anii ’70, din prima mea practică de student la Sociologie. Aveam de aplicat un chestionar destul de stufos, într-un sat din Teleorman. Intervievam o băbuţă pe care o găsisem în curtea casei, pregătind o ciorbă de verdeţuri. La un moment dat, trebuia să o întreb ce orătănii are prin gospodărie. Răspundea invariabil, la toate speciile ornitologice din chestionar, că n-are, că n-ar avea cu ce să le hrănească. Între timp, eu terminasem ţigara pe care o fumam. Instantaneu, dintr-un hambar aflat în zona în care aruncasem chiştocul, cîţiva metri mai spre fundul curţii, s-au năpustit cîteva găini moţate, interesate să ciugulească obiectul aterizat în raza lor de acţiune. Baba le-a gonit degrabă, vărsîndu-şi năduful asupra unei presupuse vecine care şi-ar fi lăsat de izbelişte galinaceele. 

Ştiţi şi dumneavoastră legendele urbane din vremea comunismului despre oamenii care pîrleau porcul în bucătărie noaptea, pe ascuns, să nu prindă de veste vecinii. Aţi auzit, probabil, şi bancurile despre miliţianul care raportează că X, suspect de disidenţă, mănîncă

, apoi că mănîncă salam de Sibiu şi, în final, că mănîncă. Adevărul e că regimul comunist a generat o cultură a disimulării bunăstării – a se vedea relativa modestie a locuinţelor, a vestimentaţiei şi a loisir-ului practicată de către vîrfurile nomenclaturii. Nevoia de etalare a bunăstării, consumul ostentativ postrevoluţionar reprezintă o mişcare de pendul originată în forţarea modestiei de către fostul regim. 

Mai tîrziu, începînd din anii ’90, am făcut nenumărate sondaje, pe eşantioane atît de reprezentative cît m-am priceput. În mai toate exista o întrebare referitoare la veniturile respondentului (necesară pentru analiza răspunsurilor în funcţie de situaţia materială). Ei bine, orice calcule aş fi făcut, valorile obţinute nu doar că erau mult inferioare datelor din statistici (ştiu, n-aveţi încredere…), dar demonstrau în mod constant că aproximativ o treime din populaţia ţării a murit între timp de foame – căci veniturile declarate erau întruna mai mici decît minimul necesar subzistenţei. 

Bătrîna din Teleorman, descendentă a lui Moromete („Păi nu ţi-am spus că n-am?! […] Ce să-ţi fac dacă n-am! De unde să dau? N-am!“), exprima reticenţa funciară a omului de rînd faţă de orice oficial. E drept, eu, un student în practică, nu eram chiar un „oficial“, dar cum să explici ţăranului care a luat-o pe cocoaşă de cîte ori a venit la el cineva „de la centru“ cum e cu ancheta sociologică, selecţia aleatoare, anonimizarea informaţiei, prelucrarea statistică? 

Reflexul pudorii legate de avere sau suspiciunea de bunăstare s-a păstrat după 1989, mai ales în primii ani cînd, ne amintim, orice străin apărut în comunitate era mai întîi întrebat dacă a adus ceva „ajutoare“. Şi totuşi, nu-i evident că sîntem „plîngăcioşi“, că avem în genă mania lamentării. Uitaţi-vă numai cu cîtă ostentaţie îşi etalează noii îmbogăţiţi, şi nu numai ei, „hainele de firmă“ şi maşinile scumpe, fie şi cumpărate la mîna a doua. 

Ca să nu cădem în păcatul argumentaţiei prin exemple, să ne uităm în statistici. În ultimul Eurobarometru, la întrebarea de evaluare a situaţiei actuale („Cum apreciaţi situaţia financiară a gospodăriei dvs.?“), între conaţionalii noştri găsim 49% care răspund că e „foarte bună“ sau „mai degrabă bună“, în timp ce media UE este de 65%. Vedem deci că, şi statistic, românii sînt în grupul celor nefericiţi. Surpriza apare odată cu întrebarea proiectivă: „Vă aşteptaţi ca, în următoarele douăsprezece luni, situaţia financiară a familiei dvs. să fie mai bună, mai puţin bună sau la fel cu cea actuală?“, unde 36% din români răspund „mai bună“, situîndu-se astfel pe primul loc din UE în clasamentul optimismului, la egalitate cu Suedia (media UE fiind 22%). Sîntem de două ori mai optimişti decît eternul nostru termen de comparaţie, Bulgaria, unde doar 19% din respondenţi cred într-o ameliorare. E drept, sondajul respectiv a fost făcut în noiembrie 2014, în plină campanie electorală, cînd eram bombardaţi prin toate canalele cu promisiunea torentelor de lapte şi miere. Dar am verificat, în toate sondajele precedente răspunsurile din România sînt net superioare mediei europene. 

Puse una lîngă alta, cele două informaţii ne spun că, pe de o parte, ne place să ne asumăm rolul victimei, chiar atunci cînd nu sîntem în situaţia respectivă, iar pe de altă parte, speranţa că mîine va fi mai bine ne însoţeşte lamentaţiile. La urma urmelor, credinţa naivă în luminiţa de la capătul tunelului e o consecinţă logică a văicărelii perpetue. 

Pentru cetăţeanul unei lumi normale, răspunsul la întrebarea „Cum va fi mîine?“ este rezultatul unei evaluări reci a situaţiei existente şi a schimbărilor previzibile. Cînd repeţi zi de zi că o duci rău, că n-ai de nici unele, că soarta e felonă, situaţia e alta. La un moment dat oboseşti, simţi nevoia de schimbare. Şi-atunci, chiar dacă n-ai nici un temei, îţi zici că mîine va fi mai bine. Pur şi simplu pentru că nu mai e loc de mai rău.

Mircea Kivu este sociolog. 

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep