„Oamenii preferă versiunile convenabile“ – interviu cu Mirela FLORIAN

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
„Oamenii preferă versiunile convenabile“ – interviu cu Mirela FLORIAN jpeg

Mirela Florian a adunat într-o carte (Scrisori de pe front – Editura Martor, 2017) scrisori, jurnale și memorii ale unor participanți la Primul Război Mondial. Cartea relevă detalii despre viața și suferințele celor aflați pe front și ale rudelor rămase acasă. Războiul e astfel văzut de jos, de la nivelul individului obișnuit, și nu prin ochii istoricilor sau ai marilor strategi ai vremii. Am stat de vorbă cu autoarea cărții despre acest fel de a privi istoria unui eveniment.

În ce măsură părerile, informațiile sau viziunea generală a dvs. despre ce a însemnat Primul Război Mondial s-au schimbat după ce ați adunat și citit documente pentru alcătuirea cărții Scrisori de pe front?

A fost o modificare radicală de viziune pentru mine. Mai întîi, am realizat că acest Prim Război Mondial a fost un cataclism cu o desfăşurare şi cu urmări de o importanţă enormă pentru omenire şi, în particular, pentru români, care s-au aflat în situaţia de-a fi de ambele părţi ale baricadei. Iar această modificare a lucrat şi lucrează zi de zi în mine, chiar şi cînd mă plimb sau mai ales atunci, cînd merg prin locuri prin care am mai fost sau prin locuri noi, mă întreb oare ce se întîmpla cu fix o sută de ani înainte, dacă pe acolo s a dat vreo bătălie sau dacă şi cîţi oameni despre care nu mai ştim nimic au suferit sau au murit atunci acolo.

Apoi, aceste documente mi-au dat o perspectivă largă, prin care să pot privi altfel viaţa noastră de astăzi, cînd avem motive să ne bucurăm de o stare mult mai bună a lucrurilor. Şi, deşi munca cu sute şi sute de pagini vechi a însemnat pentru mine şi cufundarea într-o atmosferă neguroasă timp de peste doi ani, în care am făcut efortul de a-mi imagina în detaliu cum era viaţa în vremurile acelea, pot să spun că, la final, efectul a fost de răsplătire, de îmbogăţire şi, mai ales, de recunoştinţă. Sper că acelaşi lucru li se va întîmpla şi celor care citesc volumul, ba chiar mizez pe acest efect pe care nu l-am prevăzut iniţial.

Au existat mari surprize?

Firește, pentru că eu, ca atîţia alţii, ştiam mai degrabă ceea ce se învăța în perioada comunistă la orele de istorie, inclusiv faptul că lucrurile scrise în manualele de şcoală nu erau întocmai adevărate. În plus, nu cunoşteam istoria personală, în detalii, a vreunui combatant din Marele Război. Vreau să spun că istoria mare este rece, austeră, inexpresivă, în timp ce detaliile din viaţa soldaţilor sau ofiţerilor, pe care le-am aflat citind atîtea şi atîtea mărturii, descriu scene şi împrejurări punctuale, dar transmit şi stări de o intensitate rară, care te plasează în atmosfera epocii fără să vrei.

De pildă, pot să spun că nu mă aşteptam la atît de mult haos, la atîta derută, la atîta deznădejde, dar asta pentru că eu nu făcusem efortul de imaginaţie necesar. În ultima sută de ani s-a îmbunătăţit infinit modul în care oamenii pot intra în legătură unii cu alţii, pe atunci informaţiile şi veştile erau precare, circulau anapoda, ajungeau cu mari întîrzieri la destinatari, lucru care sporea dezorientarea şi şirul erorilor.

Apoi, în zilele pe care le-am petrecut la Arhivele din Cluj, unde se afla un centru al cenzurii militare, am priceput încet-încet că pur şi simplu acolo era o altă ţară, că românii de acolo aveau conştiinţa clară a apartenenţei la imperiu, fără să se gîndească la ceea ce ne închipuim noi astăzi.

Şi am avut inclusiv surpriza să aflu că în casa bunicilor mei au fost încartiruiţi nişte soldaţi dintr-o unitate rusească.

Sînt lucruri pe care vă așteptați să le găsiți în documentele cercetate și pe care totuși nu le-ați găsit?

Un lucru important pe care nu l-am regăsit în scrisori sau note de front au fost relatările despre confruntări ale românilor din Regat cu românii din Imperiul Austro-Ungar. În orice caz, am citit în jurnalul unui român din Ardeal despre impresia foarte puternică, despre şocul pe care l-a avut cînd Regatul României a intrat în război de partea cealaltă a baricadei.

Apoi, mi-ar fi plăcut să am acces la mai multe mărturii despre felul în care erau trataţi prizonierii de către autorităţile române.

Citind cartea, ai senzația că un război de o asemenea amploare e ca un fel de cataclism natural, în care oamenii depind de vremuri pe care nu le pot influența aproape deloc. Credeți că însumarea atitudinilor, a micilor gesturi mărunte, rele sau bune, ale fiecărui individ implicat, determină sensul unui asemenea fenomen istoric? Cît de importante sînt micile lucruri mărunte în tabloul general?

Cred cu tărie că există o relaţie între suma atitudinilor şi a gesturilor mici, a detaliilor şi a istoriilor personale şi marile evenimente sau ceea ce numim, cu atîta lejeritate, cotiturile istoriei. Cred de asemenea că eforturile imense din perioada Marelui Război şi pierderile omeneşti greu de cuprins cu mintea au fost, într-un fel sau altul, răsplătite.

Vi se pare că astăzi există informații sau percepții cu totul greșite despre cum a fost Primul Război Mondial?

Da, categoric, sînt şi informaţii, şi percepţii greşite, pentru că mulţi dintre noi am făcut şcoala în vremuri comuniste şi avem o falsă cunoaştere a lucrurilor. Pe deasupra, în cărţile de istorie nu găsim nici pe departe tot adevărul, ci numai o simplificare, o decupare sau o generalizare, după cum i-a convenit autorului. Şi în cazul privirii de azi asupra Marelui Război, intervine o regulă veche de cînd lumea: pe măsură ce trece timpul, oamenii sînt dispuşi să vadă doar anumite feţe ale lucrurilor, să extragă doar părţile favorabile, să ascundă gunoiul sub preş şi să se complacă în atitudinea călduţă a versiunilor convenabile.

La ce folosește să știm istoria corectă și profundă a unui asemenea eveniment?

Părerea mea personală este că ne-ar face bine această cunoaştere autentică, pe care am putea să o privim ca pe o călătorie iniţiatică, aşa cum am luat-o eu, cel puţin. Am înţelege, bunăoară, că un război atît de cumplit, o catastrofă inimaginabilă ca aceea pornită în 1914 nu e totuna cu o calamitate naturală. Cu o sută de ani în urmă n-a fost vorba de un cutremur sau de un uragan nimicitor, ci de calvarul a sute de milioane de oameni, de o agonie şi o bulversare a lumii, pe care le-au provocat chiar ei, oamenii. A intra în detaliile vremurilor de atunci ne ar da şansa, pe de-o parte, de a-i cunoaşte pe bunicii, străbunicii sau stră-străbunicii noştri, iar, pe de altă parte, ne-ar ajuta să înţelegem care e fundamentul lucrurilor, pe ce e construită viaţa noastră de acum şi pe ce ne întemeiem „adevărurile“ şi convingerile pe care le rostim cu atîta uşurinţă.

Pentru mine, rămîne starea de bucurie ce te poate cuprinde la sfîrşitul cărţii, cînd înţelegi că astăzi, oricît ar fi prezentul de tulbure ori agitat, nu trăieşti asemenea vremuri înnegurate, precum cele de atunci.

a consemnat Andrei MANOLESCU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Heracleea 22 jpg
Infanteriștii marini români au simulat respingerea unui atac în zona Deltei Dunării
Infanteriștii marini ai Regimentului 307 au desfășurat, în perioada 19-23 septembrie, exercițiul multinațional întrunit „Heracleea 22”, în raionul Mahmudia, din Delta Dunării.
Muniție  Foto ISU Hunedoara jpg
Descoperirea făcută de un hunedorean în timp ce demola o șură veche. Omul a alertat imediat pirotehniștii
Un localnic a chemat în ajutor pirotehniștii după ce a făcut o descoperire neașteptată, în timp ce lucra la demolarea unei șuri, în satul Homorod, din județul Hunedoara.
Urs in Romania FOTO Shutterstock
Ministrul Mediului anunţă un proiect de ordin privind eliminarea imediată a urşilor care atacă omul
Ministrul Mediului, Tánczos Barna, a anunţat, joi, publicarea pe site-ul ministerului a unui proiect de ordin prin care se propune eliminarea „imediată" a exemplarelor de urs brun care atacă omul.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.