Oamenii cu spirit critic

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
Oamenii cu spirit critic jpeg

Am trecut şi anul acesta pe la Tîrgul de iniţiative civice, organizat de CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică. Lume multă la Grădina Cărtureşti Verona, o parte cunoscută, oameni din alte ONG-uri, dar şi foarte mulţi necunoscuţi. Pancarte, portavoci, se vorbeşte pe scenă la microfon. Aproape douăzeci de grupuri de iniţiativă civică şi comunităţi civice îşi susţin cauzele. Pe materialele tîrgului scriem mare „Putem“.

„Tema acestui an, «Putem», are o relevanţă mare pentru grupurile de iniţiativă civică. Lansăm o invitaţie tuturor celor care nu au atîta încredere, care nu cred că vor putea rezolva ceva de unul singur. Fie că e vorba de o chestie punctuală care se întîmplă, cum e parcatul pe trotuar, sau de o activitatea unui grup civic bine format (…), implicarea civică nu înseamnă neapărat să te implici zi și noapte, ci disponibilitatea de a ajuta un grup, cu un mesaj, cu lucrurile pe care ştii să le faci. Poate fi vorba de o donaţie sau de contribuţia cu abilităţi profesionale sau personale“ – a spus Silvia Boeriu, cordonator Comunicare, CeRe – Centrul de Participare Publică.

De la Silvia am aflat că implicarea e ca un „bulgăre“. Pleacă de la gesturi ­mici sau puţin timp dedicat şi poate ajunge pînă la chestiuni serioase. De fapt, „fiecare poveste civică are la bază o urgenţă, un lucru care îi deranjează. Uneori e ceva din cartier, o lege mai bună sau o lege nedreaptă. Urgenţa e primul catalizator. Încrederea, un proces. Această energie civică nu e mereu la cele mai înalte cote, dar cu fiecare victorie, cu fiecare pas pe care îl fac creşte şi entuziasmul“, a mai spus Silvia Boeriu. Cu alte cuvinte, dacă unele grupuri au reuşit să aducă 200 sau 2000 de oameni într-un loc e cel mai bun energizant. Micile victorii aduc energia, puterea exemplului.

Aşa e şi cazul Grupului de Iniţiativă Civică Bucureştii Noi. În cazul lor, primii paşi au fost o pagină de Facebook. „A fost înfiinţat anul trecut cam pe vremea aceasta. Un locuitor al cartierului, corporatist care lucrează în domeniul finanţelor, a considerat că e cazul să deschidă o pagină de Facebook, pasionat fiind de istoria cartierului“, spune Oana Turturică, membru al grupului. Un alt vecin de cartier, urbanist, care „visează ca Bucureştiul să aibă străzile cum trebuie“, încîntat de idee, i-a scris. S-a alăturat şi el iniţiativei după acest mesaj.

De atunci, lucrurile s-au întîmplat destul de repede. „Lunile au trecut, s-au alăturat şi alte persoane. Au început să se întîlnească aproape săptămînal şi să pună ţara la cale“, povesteşte Iulia. „Am aflat de grup prin ianuarie, tot de pe Facebook. Mi-am dat seama că sînt nişte oameni care fac lucruri frumoase. Era deja format un grup de Facebook cu oameni din cartier. Trebuia să răspunzi unui chestionar. Mi-am zis: «Ce riguroşi!» Dar fain, că e bine să ştii cu cine stai de vorbă. Am zis şi să îi cunosc mai întîi. (…) M-am alăturat în luna aprilie, iar de atunci sîntem tot mai mulţi. Ne întîlnim frecvent. Sînt unii care vin şi apoi iau o pauză, şi asta pentru că au familii şi alte priorităţi. E normal. E un grup în care renunţi la a mai citi o carte, a fi la curent cu ce se mai întîmplă. Te întîlneşti şi scrii petiţii“, spune Iulia rîzînd.

De la primele mesaje şi pînă astăzi, membri ai grupului s-au întîlnit cu toţi consilierii de la primăria locală. I-au chemat la ședinţele săptămînale ale grupului, de unde au plecat cu notiţe. Şi-au propus şi să chestioneze cetăţenii din cartier, ca să afle „voia cartierului“. „În paralel – mai spune Iulia – am demarat o serie de acţiuni denumite «Cortul de prim-ajutor civic», care e chiar un cort pe care l-am amplasat, cu avizul primăriei, în diferite puncte de pe bulevardul Bucureştii Noi, în week-end, aproape de staţia de metrou. Avem în acest moment peste 500 de chestionare completate de bucureştenii din cartier. Urmează să centralizăm toate problemele pe care le-au gîndit cetăţenii, lucrurile de care se lovesc. Voia cetăţenilor o împachetăm frumos şi o ducem consilierilor şi, nu în ultimul rînd, primarilor, astfel încît să ştie ce vrem.“

Pe scurt, Grupul de Iniţiativă Civică Bucureştii Noi îşi doreşte cîteva lucruri clare: „reabilitarea teatrului Bazilescu – vrem ca în circuitul teatrelor bucureştene, bineînţeles, după ce este reabilitat, să intre şi teatrul de vară din parcul Bazilescu. Un alt teatru reabilitat ne dorim să fie teatrul «Masca», cunoscut pînă de curînd sub denumirea de teatrul «Înfrăţirea». Podul Constanţa să fie reabilitat. Mai mult, trotuarul de sub podul Constanţa, care acum aproape că nu mai există, să fie o lucrare pe care cetăţenii să meargă fără să se teamă că va cădea o bucată din pod. Ne dorim ca acest cartier, care e cel mai verde, mai puţin po­luat şi aglomerat, cu cele mai puţine probleme în ceea ce priveşte parcările ilegale, să rămînă aşa. Să rămînă un exemplu pentru restul Bucureştiului“, explică Iulia, care e foarte încrezătoare în planurile de viitor ale grupului.

De la pagina de Facebook pînă la dorinţa de reabilitare a teatrului Bazilescu, grupul a învăţat că structura şi regulile susţin planurile şi dau coerenţă. „Sîntem nişte cetăţeni care încercăm să facem bine.“ Care au învăţat să nu reproşeze, ci să ofere soluţii. „Totul e să nu abandonezi.“

Dacă primele două ediţii ale Tîrgului de iniţiative civice au avut ca invitaţi doar grupuri civice, ediţia de anul acesta a adus şi comunităţi civice. „Comunităţi mai largi care au teme importante pentru noi toţi, pentru bucureşteni, de pus pe agenda autorităţilor“, explică Silvia Boeriu.

Un exemplu e comunitatea Adopt a Tree, care îşi propune să protejeze copacii din Bucureşti. „În urma toaletării copacilor, foarte mulţi se usucă, ajung să fie tăiaţi, iar de cele mai multe ori nu se plantează nimic în schimb. (…) Grupul nostru încearcă să stopeze acest fenomen naţional de distrugere a copacilor, se concentrează pe Bucureşti, iar modalitatea prin care face acest lucru este adoptarea lor“, îmi povesteşte Geo, membru fondator al comunității.

Oricine poate prelua o astfel de iniţiativă. Adopt a Tree încurajează locuitorii Bucureștiului să creeze comunități locale, în cartiere. Un Adopt a Tree de cartier prin care să se organizeze evenimente care au în centrul lor copaci din cartier. Așa-zișii „copaci adoptați“ devin astfel mai apreciați de locuitori. „Poate e un tei și cineva citeşte o poezie sau un naturist vorbeşte despre efectele terapueutice ale ceaiului de tei“, spune Geo. „Prin asemenea evenimente atragem atenţia că există şi aceşti locuitori tăcuţi ai oraşului, care reduc poluarea, absorb praful, produc oxigen, ţin urmbră în verile toride, sînt frumoşi şi primăvara, cînd unii înfloresc, sînt frumoşi şi toamna, dau un touch natural anumitor zone ale oraşelor.“

După conștientizare, grupurile de sus­­ținători ai copacilor formate trec la ac­țiune. „Se trece la acţiuni de genul guerilla gardening. În zone care sînt virane sau uşor neglijate ne putem gîndi să plantăm. Poate în locul unui copac care a fost tăiat sau în alt loc, unde e spaţiu. Poate fi copac, arbust sau doar flori“ – adaugă Geo.

Dacă, în urmă cu trei ani, grupul a pornit cu trei membri fondatori, acum sînt strînse cîteva zeci de persoane. Nu au avut nevoie să știe multe unii despre alții, i-a unit sensibilitatea față de copaci și dorința de a face ceva în privința lor. „Te gîndeşti la ce ţi-e bine ţie ca om. Faci ceea ce crezi că trebuie, dacă vezi că alţii nu fac, faci tu.“ Geo trage un semnal de alarmă important pentru București. Cu toate acestea, „nu sînt un cîrcotaş, sînt o persoană cu spirit critic şi spirit civic“.

Silvia Boieriu ne mai spune că implicarea civică a devenit un soi de „mișcare“ în București. „La nivel individual a crescut zona de confort, oamenii sînt mai interesaţi. Asta e un pas important. Cred că a devenit o mişcare prin faptul că pentru oameni, pentru publicul larg, postările de pe Facebook, poveştile din ultimii ani au devenit din ce în ce mai multe. Sînt poveşti ale unor oameni obişnuiţi, nu ale unor organizaţii specializate, care se ocupă cu acest subiect. Pentru că multe dintre ele sînt pozitive, chiar dacă punctual situaţiile sînt negative. În sine, e ceva pozitiv pentru că sîntem receptivi, participăm“, spune Silvia Boeriu. 

Vera Ularu este expert în comunicare.

Foto: flickr

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.