⬆
pentru contra. cîrcoteli, cîrcotaşi
Bombănitorul de serviciu
Cîrcotim pînă și despre faptul că sîntem cea mai cîrcotașă nație din lume. Nu ne plac politicienii. Nu ne place mass-media. Nu ne plac ONG-iștii. Nu ne place Biserica. Nu ne plac cei care critică Biserica. Nu ne place corectitudinea politică și nu ne plac vecinii de bloc. Ajungem să nu ne placă nici de noi pentru că prea nu ne place de nimeni și de nimic.
Toată lumea se plînge
Nu există român care să nu aibă cel puțin o interacțiune cu un meseriaș care începe cu reproșul: „Dar cine v-a lucrat, domnule, înaintea mea, că și-a bătut joc de dumneavoastră?“
„Cîrcotim pentru că ne e frică să mai sperăm“ – interviu cu psihologul Zenobia NICULIŢĂ
Dacă vorbești cu o persoană care critică masiv, îți va spune că el vrea binele celui pe care îl critică. Că o face pentru ca respectivul să se trezească, să corecteze minusurile și să facă lucrurile mult mai bine data viitoare.
Gena cîrcotelii
Am impresia că suferim de complexul victimei, cei mai mulți par să aibă convingerea că nimic nu depinde de ei și că n-or să fie niciodată capabili să schimbe lucrurile în bine. Mare parte dintre compatrioții noștri trăiesc pe pilot automat, și-au pierdut instinctul civic de conservare.
Dezastru
ontează tot, dau să semnez, ce? Idiotul care mi-a făcut contractul a trecut alt nume, de prin Băneasa cică, mi-a spus la telefon. Da’ ce legătură am eu? Codul de abonat e bun! Prietene, i-am zis, nu m ar deranja dacă ar plăti ăla facturile, da’ cît de prost să fie?!
Ştiri pozitive sau corecte?
Starea de nemulțumire dintr-o societate este dată de nivelul de trai și de nivelul de funcționare a statului de drept, reflectate de mass-media. În mod normal, fără fapte, mai bune sau mai puțin bune, presa, indiferent de suportul pe care funcționează, nu are știri.
Britanicii, cei mai cîrcotași oameni din Europa
Banii nu aduc fericirea, ci prietenii, familia, o slujbă bună, încrederea în cei de lîngă noi.
Albul o include şi alb, şi galben?
Etichetarea drept cîrcoteală a părerilor contrarii, a îndoielilor, a dorinței de a cerceta și de a crede abia după aceea este un gest de neîncredere în ceilalți, de autoritarism, de stăpînire precară a înțelegerii lumii, a vieții, a celorlalți.
Clevetesc, deci exist
Am preferat întotdeauna spiritul de echipă unui geniu izolat, care, da, poate are super-idei, dar care e mereu Gică contra și strică atmosfera în companie.
Oamenii cu spirit critic
Te gîndeşti la ce ţi-e bine ţie ca om. Faci ceea ce crezi că trebuie, dacă vezi că alţii nu fac, faci tu.