Ştiri pozitive sau corecte?
Un ministru spunea luna trecută că televiziunile ar trebui să dea mai multe știri pozitive pentru că societatea românească e plină de ură și nemulțumire. O astfel de afirmație a dus la multe dezbateri în mediul online. Cu cîteva excepții, dacă ne uităm o jumătate de oră la televiziunile de știri din România, vedem că sigur vine apocalipsa, că românilor li se pregătește ceva sau că luna viitoare vom rămîne fără bani de căldură.
Dacă ne raportăm la televiziunile care prevestesc numai prăpăstii, înclinăm să-i dăm dreptate ministrului. Cu toate că nu știm la ce fel de știri și posturi TV se referea, însă burtierele galbene numai știri pozitive nu furnizează. Însă își permite România să dea numai știri pozitive în condițiile în care e într-o continuă tranziție? Cum ar arăta televiziunile cu știri de bine, cînd în stradă sînt sute de mii de oameni nemulțumiți de măsurile luate de Guvern?
Întrebarea legitimă privind starea de cîrcoteală din societatea românescă este dacă influențează mass-media atît de mult audiența încît să creeze o stare permanentă de nemulțumire. Astfel încît să fie justificată o măsură de creștere a numărului de știri pozitive.
Cineva îmi spunea că dacă mergi pe stradă în București vezi numai oameni nemulțumiți. Fețe triste, oameni îngîndurați. De la ce li se trage nemulțumirea românilor? Nu știu dacă starea aceasta e dată de știrile pe care le consumă în fiecare zi. Cel puțin știrile au rolul de informare, nu să creeze nemulțumire.
Statisticile arată că 60% din români sînt profund nefericiți. Starea de nemulțumire are legătură cu nivelul de trai și cu modul în care funcționează societatea. Sîntem pe ultimele locuri în Europa la starea de fericire, dar sînt oare românii nemulțumiții Europei? Sociologii spun că oricum românii au cîrcoteala în sînge. Atunci de ce să ne influențeze știrile atît de mult încît să ne dea o stare o permanentă de nemulțumire? Cel puțin în teorie, jurnalistul este watch-dog-ul din societate. Adică selectează ştirile și informaţiile în funcție de importanța lor înainte să le publice, astfel încît să nu creeze turbulenţe şi mai mari în societate.
Studiile de caz din ultima vreme arată însă că știrile și propaganda de la televizor pot să influențeze masele. Cel mai relevant exemplu este modul în care a fost reflectat în presă protestul din iarna lui 2017 provocat de aprobarea de către Guvern a ordonanțelor privind grațierea unor fapte și modificarea Codului Penal prin dezincriminarea abuzului în serviciu. Judecînd la rece protestul #rezist din Piața Victoriei și contramanifestația de la Palatul Cotroceni, nu poți decît să constați că modul tendențios de a prezenta știrile poate diviza oamenii. Jurnaliștii au avut viață grea în timpul protestelor.
Mass-media era împărțită în două de către protestarii din ambele părți, cei care susțineau Guvernul Grindeanu și cei care militau pentru abrogarea celor două ordonanțe și demiterea Guvernului. Apogeul protestelor a fost la începutul lunii februarie, cînd în Piața Victoriei erau cel puțin 150.000 de persoane, iar la Palatul Cotroceni 2500 de oameni. Toată lumea își aduce aminte de strigătele Floricicăi Dansatoarea date minute în șir la posturile de televiziune care prezintă breaking news-uri în fiecare minut.
Protestele din iarnă au arătat, de fapt, cît de mult influențează mass-media și cît de ușor se propagă mesajele prin new media, în speță prin rețelele de socializare. Au fost cazuri în care familii întregi nu-și vorbeau din cauza mersului la protest. Influența știrilor a fost așa de mare încît părinții și copiii lor au fost dezbinați de televiziunile pe care le urmăreau. Conflictul dintre generații s-a terminat odată cu protestele.
Însă starea de nemulțumire dintr-o societate este dată de nivelul de trai și de nivelul de funcționare a statului de drept, reflectate de mass-media. În mod normal, fără fapte, mai bune sau mai puțin bune, presa, indiferent de suportul pe care funcționează, nu are știri.
Inventarea știrilor sau prezentarea parțială a faptelor nu fac decît să decredibilizeze instituția care le emite. Dar starea de cîrcoteală, starea de nemulțumire a oamenilor pot fi amplificate de știrile false sau tendențios prezentate. Unui bolnav căruia îi spui în fiecare zi că nu mai are șanse de supraviețuire și că i s-au terminat și medicamentele nu ai cum să-i faci bine. La fel și cu consumatorii de știri aflați într-o stare materială precară. Dacă toată ziua văd numai știri tendențioase și lipsite de adevăr încep să creadă că realitatea este aceea.
Andreea Ofițeru este jurnalistă.
Foto: flickr
