Toată lumea se plînge

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
Toată lumea se plînge jpeg

Bombăneli românești 

O înjuri în gînd, o înjuri tare, între patru pereți sau pe la prieteni. Acel animal de companie imprevizibil care trăiește la bloc: uneori bîrîie la 7 dimineața, cîteva minute, cît să te scoale din somn, alteori îți zgîlțîie creierii de dimineață pînă seara – bormașina este una dintre cele mai iubite ținte ale cîrcotelii de la bloc. Bormașina și „nesimțitul“ ăla cu bormașina – exponentul „vecinului“, generalizat într-un portret al nesimțirii și grobianismului.

În acest portret intră vecinul care nu și aruncă punga cu gunoi pe tomberonul ghenei, ci o lasă alături. Sau cel care ascultă muzica tare, în toiul nopții. Vecinul care te inundă și spune candid „nu e de la mine“ sau care decide în numele tuturor să întîrzie livrarea de căldură în apartamente pe motiv că „și așa vom avea iarnă trei-patru luni care ne vor usca la întreținere“.

Îi bombănim, dar evităm o confruntare pe față. De multe ori e greu să intervii, te expui, trebuie să iei inițiativa – și, dacă intervii, ce? O să se schimbe nesimțitul? Nu, dar ai toate șansele să-ți facă mizerii și mai mari, așa că preferi doar să înjuri în tăcere.

O altă sursă de cîrcoteală, la firul ierbii: meseriașul. Cred că nu există român care să nu aibă cel puțin o interacțiune cu un meseriaș care începe cu reproșul: „Dar cine v-a lucrat, domnule, înaintea mea, că și-a bătut joc de dumneavoastră?“

Fie că apelezi la serviciile unui instalator, fie ale unui coafor nou, vei fi supus de multe ori cîrcotelii celui care ți-a „lucrat“ înainte. Bunăoară, o coafeză, după ce s a uitat îndelung la tunsoarea mea, cu un dezgust neascuns la adresa ăluia de m a tuns „înainte“, mi-a aruncat, plină de obidă: „Asta cică e tunsoare“. Iar la capitolul ăsta am mereu de-a face cu o critică încrucișată.

Adică cei de la saloanele de fițe, majoritatea tineri, pufnesc superior la adresa celor de la S.C. Igiena. Acolo nu se face „artă“, ci doar meserie. Tunsorile de acolo sînt desuete, adică de pe vremea lui Pazvante Chioru. De cealaltă parte, coafezele cu ani buni de experiență, vorbind despre simandicoșii hairstyliști, îi aruncă direct în cutia superficialilor și afaceriștilor.

„Ei se fac că tund, dar iau ici și colo, doar vîrfurile, pentru că nici nu se pricep, nu se aruncă la tunsori complicate pentru că nu-și asumă riscul, dar nici n au interes. Eu cînd tund, tund pentru trei luni, la ăia trebuie să te întorci la două-trei săptămîni. În plus, te vrăjesc din ­foehn, ca atunci cînd ieși din salon să arăți perfect, dar ziua următoare să te apuce disperarea. Și tot la noi ajungeți“ – mi-a spus o coafeză în timp ce îmi tundea părul năvalnic. Doamna știe meserie, nu ca tinerii de azi – mi-a spus, povestindu-mi că, pe vremea ei, făceai trei ani, unul pe tunsoare, unul pe coafat și altul pe cosmetică. Azi faci un an toate astea la un loc. Ce competență să aibă un puști? Și harști! – cu foarfeca.

Cu instalatorii la fel: „Și eu acum ce să vă mai fac?“ – este una dintre cîrcotelile multora cînd îi chemi. Că „ăla“ de dinainte e clar că nu știa meserie: uite aici – și ți arată ceva din care tu nu pricepi nimic, dar care te face să dai imediat din cap și să te scuzi, rugîndu-l cu cerul și pămîntul să încerce să „repare“. Cineva mi a povestit, chiar, cum un instalator pe care îl chema, în mod curent, uitînd că el fusese cel „dinainte“, și-a început vizita cu instinctivul: „Dar cine v-a lucrat, domnule, înainte?“

Bombănelile străinilor

N-avem însă monopol pe văicăreală. Nu sîntem singurii care cîrcotesc și nici singurii care avem un termen pentru asta. Nemții îi spun „jammern auf hohem Niveau“, francezii – „râler“ englezii – „grumping“. Toată lumea are ne­mul­țumiri și bombăneli. Care sînt cîrcotelile curente ale străinilor?

Vorbind cu un spaniol, acum cîțiva ani, am aflat că „cea mai mare problemă a noastră sînt turiștii. Au impresia că orașul ăsta e sufrageria lor, vin și tropăie și fac mizerie, uitînd că sînt aici în vizită“ – bombănitorul era un tînăr student la Arte, întîlnit pe La Rambla, în Barcelona. Făcea o pauză de „lucru“: job-ul său era de „statuie vivantă“ – adică cei care adună bani, în special de la turiști.

În Franța, cineva care locuiește la Paris de mai bine de douăzeci de ani îmi spune că francezii sînt „campioni la cîrcoteală“. Care sînt nemulțumirile observate la firul ierbii? Detașat, pe primul loc, prognoza meteo. Niciodată nu știi cum să te îmbraci. „Chiar dacă afară este înnorat, îți iei sandale, pentru că la TV au spus clar că nu plouă. Și te pomenești, domnule, că uraganul îți distruge frumusețe de încălțări.“ Îl întreb dacă glumește, mă asigură că nu. Oricare ar fi sezonul, dacă e mai rece decît a fost prevăzut, e motiv de nemulțumire publică. La fel, dacă e mai cald sau chiar mai frumos decît ce a fost anunțat. O a doua sursă mare de nemulțumire se referă la taxe și impozite sau la pierderea avantajelor sociale. Chiar dacă impozitele sînt fixe, ele pot crește în funcție de deciziile guvernului de a face economii pe anumite domenii. Sau dacă scad ajutoarele sociale: „Luna asta s-a decis, de exemplu, că ajutorul social pentru chirie pentru anumite categorii sociale va scădea cu 5 euro. Dramă! În general, după ce se votează un nou președinte se așteaptă minuni, iar dacă ele nu apar – și nu apar! – este dezamăgire și nemulțumire.“

În Canada, mai precis în Québec, aflu că principala nemulțumire este legată de starea drumurilor. Ba că administrația e coruptă, ba că e incompetentă, ba că amîndouă la un loc. Fapt e că, din cauza unei gropi, se închide o stradă și pentru trei săptămîni. Ca să nu mai vorbim de asfaltări: uneori asfaltul depășește trotuarul, alteori e turnat pe lîngă mașinile parcate. Cînd ninge, atunci să te ții văicăreală: ba că de ce au început deszăpezirea tîrziu, ba că de ce prea devreme, ba că s-a pornit cu un cartier, ba cu altul. Și străzile ca străzile, dar să vezi ce probleme sînt cu sistemul de sănătate: au spitale puține (în Canada nu există spitale particulare), au medici puțini și, dacă nu ai o urgență reală, adică dacă nu mori cu zile, poți aștepta, uneori, și șapte luni pentru o radiografie.

Tot despre sistemul de sănătate, de data asta în SUA, îmi povestește și Andreea Derșidan, care trăiește de mulți ani la Washington: „Nemulțumirea principală este, cred eu, legată de asigurările de sănătate. Sînt prea scumpe și aici nu mulți își permit să le aibă, angajatorii (mai ales întreprinzătorii mici) de multe ori oferă planuri inadecvate tot din cauza costurilor. Nu pentru că nu ar vrea, dar e prea scump, și pentru angajatori, și pentru angajați. Sistemul educațional este iarăși un motiv de cîrcoteală. Mă refer la educația publică. Nu sînt destule fonduri, sau mai bine zis sînt distribuite și utilizate inechitabil și ineficient. Banii vin din impozite, așa că în cartierele sărace sînt mai puțini bani, iar în cele bogate, mai mulți. Așa că nu prea sînt șanse egale. Mai ales că e și mare diferența între zonele cu mai mulți albi față de cele cu minorități. Alte cîrcoteli sînt legate de politică, de corupția politicienilor, de faptul că primesc bani de la corporații sau de la alte grupuri cu interese speciale.“

Revenind cu bombănelile spre locuri mai apropiate, ajungem în Cipru: o țară divizată, la propriu, de orgoliul naționalist – despre ce cîrcotesc ciprioții greci? Nu atît despre turci, cît despre… englezi – aflați încă în număr mare în fosta lor colonie. Ciprioților nu le plac englezii, pe care îi acuză că sînt aroganți, că se poartă superior și sînt calici. În plus, englezii bîrfesc. Englezilor nu le plac ciprioții pentru că sînt delăsători, leneși, iar birocrația face ca totul să fie o problemă fără rezolvare. În plus, ciprioții bîrfesc.

Cu toate astea, mi se povestește o scenă, dintr-o cîrciumă din Paphos: patronul, cipriot, cum îi vede intrînd pe englezi, începe să-i înjure printre dinți. Apoi îi salută politicos, îi întreabă de sănătate și le aduce meniurile.

Iar lucrurile merg înainte, securea cîrcotelii rămîne îngropată.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.