O zi din viaţa unui medic

14 iulie 2011
O zi din viaţa unui medic jpeg

Sînt medic într-un spital universitar dintr-un mare oraş ardelean şi, avînd această meserie, înţeleg mai bine dramele individuale decît cele colective. Recunosc adesea cauza suferinţei unui om de îndată ce îmi deschide uşa, în schimb, ori de cîte ori vorbesc cu prietenul meu din minister, acesta îmi demonstrează că nu pricep nimic din suferinţa sistemului medical naţional şi, mai ales, nu înţeleg beneficiile acestei reforme sanitare. În fiecare zi aştept să se schimbe ceva în bine, în spital. În ultimii douăzeci de ani s-a schimbat de douăzeci de ori formularul de reţete şi tot de atîtea ori cel de concedii medicale. Cam asta a fost reforma care a ajuns pînă la mine. În fiecare zi aştept altceva.

Azi, primul pacient pe care îl văd este un vîrstnic de la ţară, dintr-un judeţ din apropiere. Intră în cabinet sprijinit de fiică şi ginere. Recunosc semnele alarmante ale unei boli probabil severe, încă nediagnosticate, deşi a fost, în ultimele luni, de mai multe ori internat în alte spitale. Îmi vin în minte repede variante de diagnostic, l-aş putea ajuta, poate l-aş putea salva. E nevoie, însă, de investigaţii care nu prea se mai fac la „stat“. Fără ele nu are rost să-l internez, nu pot afla cauza bolii. Cu inima strînsă, îi întreb, puteţi plăti cîteva analize? Oamenii se uită unul la altul neliniştiţi şi întreabă: cît?. Fac un calcul aproximativ, cîteva probe de laborator, o explorare imagistică, un antibiotic mai puternic pînă ne lămurim şi spun: zece milioane de lei vechi. Familia, resemnată, pare totuşi uşurată la auzul cifrei. Au cheltuit mult pînă acum şi se temeau că aici, la clinică, suma va fi mult mai mare. Mîine, ginerele se va reîntoarce cu banii. Semnez actele de internare şi îndrum bolnavul în salon. Pentru acest pacient, reforma ar trebui, mai întîi, să recunoască incapacitatea statului de a-i asigura gratuit sănătate, să mărturisească efortul financiar uriaş pe care îl face românul, dincolo de taxe şi impozite, pentru a susţine sistemul sanitar. În faţa acestui bolnav, reforma ar trebui să pună degetul ruşinii pe obrazul demagogului care redactează legi de felul „orice pacient poate cere înapoi spitalului banii pe care i-a cheltuit din buzunarul propriu, cît timp a fost internat“, reforma ar trebui să-l ajute cu un sistem de asigurări private, de încredere, reforma ar trebui să mă scutească pe mine, medic, de a şti preţul unor analize indispensabile. Poate că asta va face.

Urmează o doamnă care are o boală cronică de peste zece ani. Este o pacientă grijulie, respectă sfaturile şi se simte bine cu un medicament pe care îl ia de la începutul bolii. Vine pentru o „scrisoare medicală“, de multe ori doar o supervizare periodică, pe care medicii de familie sînt obligaţi să ne-o ceară nouă, specialiştilor. Mă simt ridicol, medicul de familie şi pacienta însăşi ştiu mai bine decît mine ce trebuie să facă, bolnava îmi spune şi doza din medicament care o ajută cel mai mult. Pierd timp, completez o mulţime de hîrtii, bolnava pierde timp. Pentru această pacientă, reforma ar trebui să aibă încredere în medicii de familie, să le dea competenţe multiple, pe care să le verifice, să le dea responsabilităţi mai multe, ajutor să-şi doteze cabinetele şi o remuneraţie mai mare. Imensa majoritate a bolilor pot fi diagnosticate, tratate şi urmărite de aceştia, mai eficient financiar şi lăsînd mai mult timp şi resurse  spitalelor, mie, pentru cazurile dificile.

Pe hol, un pacient îşi pierde cunoştinţa şi cade în ţipetele asistenţei. Alerg, primele măsuri ajută, ce se va întîmpla în următoarele ore este încă nesigur, trebuie supravegheat într-un salon. Avem o brancardă veche, din acelea care se folosesc pe front, iar brancardierii sînt de negăsit de către cele două infirmiere pe care le trimit să-i caute. Arunc o privire în jur, chem un bărbat mai puternic, experienţa mă ajută să aleg unul mai puţin bolnav şi, împreună, destul de neîndemînatic, ducem brancarda cu pacientul pe scări, la etajul doi. Pentru acest pacient, pentru ca el să ajungă mai repede în camera de urgenţă potrivită, reforma ar trebui să cumpere o brancardă uşoară, pe roţi, să ne doteze cu un sistem de comunicaţii rapid, să construiască un plan înclinat, un ascensor, o secţie bine compartimentată, un spital modern. Văd mai departe bolnavi în regim ambulator, fac vizita pe secţie, sînt chemat pentru două consultaţii la chirurgie, termin explorările care îmi sînt programate, o strecor peste program pe bunica educatoarei copilului colegei mele neurolog, o liniştesc la telefon pe mătuşa care a avut un nod în gît, prezint un caz ilustrativ studenţilor.

Ultimul pacient mă găseşte cu puţine minute înainte de-a încheia această zi de lucru. Un bărbat de vîrstă medie, modest, obosit, speriat, cu soţia alături. Vine tocmai de lîngă Dunăre, în Spitalul orăşenesc i s-a găsit, pe radiografie, o tumoră pulmonară. A călătorit cu trenul toată noaptea, a aşteptat cîteva ore în Spitalul de oncologie supraaglomerat, i s-a spus că este necesară o biopsie, cineva l-a îndrumat la mine. Sînt puţini medici care fac aceste manopere riscante în regiunea noastră, în unele judeţe nu este nimeni, deşi cancerul este o boală atît de frecventă. Nu are acte potrivite ca să-l primesc, nu mai este nici un pat liber în care să-l aşez, îl programez săptămîna viitoare. Mă imploră să-l ajut acum, un drum lung pînă acasă şi înapoi îl îngrozeşte, nu înţelege hăţişul formal din spitale, a aflat că are o boală în care fiecare zi contează, are speranţa că rezultatul biopsiei va fi unul bun, că acest coşmar se va sfîrşi mai repede. Este derutat, extenuat, incapabil, din cauza avalanşei de informaţii pe care le-a primit în puţin timp, să înţeleagă nuanţele explicaţiilor pe care i le dau, riscurile majore, dar şi avantajele acestei manopere agresive. Îl înţeleg bine, zi de zi văd astfel de pacienţi. Ţin echipa medicală mult peste program, facem biopsia, rog un pacient din oraş să doarmă peste noapte acasă şi îl aşez în acest pat. Soţia va dormi pe un scaun, lîngă el. Pentru acest pacient, reforma are multe de făcut. Ar trebui să ţină în ţară miile de medici care pleacă, pentru a ajunge mai repede şi mai uşor la competenţele pe care boala lui le cere, ar trebui să angajeze mii de profesionişti, asistente specializate, psihologi, nutriţionişti, recuperatori, care să aline nenumăratele feţe ale suferinţei lui. Reforma ar trebui să-i preia efortul, pe care bietul om adesea nu-l poate face, de a ajunge la cel mai potrivit medic pentru boala lui.
 
E aproape seară, nu are rost să mai ies din spital, încep contravizita. Coridoarele şi saloanele sînt mai liniştite, bolnavii vorbesc între ei, în grupuri mici, îmbrăcaţi în aceleaşi pijamale şi halate de molton uzate. Da, şi asta ar trebui schimbat. Ajung acasă după Telejurnal, la cotidiana dezbatere politică vesperală. Politicieni, jurnalişti, directori de spitale discută reforma în sănătate. Se vorbeşte despre importante restructurări, se identifică mari vinovaţi şi se afirmă mari salvatori. Dau dreptate cînd unuia, cînd altuia, e limpede că nu am un punct de vedere clar. Aşa sîntem noi, medicii, înţelegem mai puţin dramele colective. 

Nicolae Rednic
este medic la Spitalul CFR Cluj.  

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.