⬆
noi să fim sănătoşi?
Măturatul sub covor
De mai bine de 20 de ani, în spitalele din România pacienţii încă împart paturile, stînd cîte doi sau chiar cîte trei într-unul singur, din lipsa locurilor, distribuţia teritorială a unităţilor spitaliceşti este precară – iar în acest context ni se spune că trebuie să mai tăiem şi din toate aceste neajunsuri.
Reformaţi şi resemnaţi
Pînă spre finele perioadei comuniste, în Europa funcţionau trei tipuri de sisteme de sănătate: sistemul Beveridge (bazat pe taxe) – în Marea Britanie, Irlanda, Scandinavia, Spania, Portugalia şi Italia, sistemul Bismarck (de asigurări sociale) – adoptat de către toate celelalte ţări vest-europene, în ţările est- şi central-europene existînd sistemul sovietic Semashko.
O zi din viaţa unui medic
Sînt medic într-un spital universitar dintr-un mare oraş ardelean şi, avînd această meserie, înţeleg mai bine dramele individuale decît cele colective. Recunosc adesea cauza suferinţei unui om de îndată ce îmi deschide uşa, în schimb, ori de cîte ori vorbesc cu prietenul meu din minister, acesta îmi demonstrează că nu pricep nimic din suferinţa sistemului medical naţional şi, mai ales, nu înţeleg beneficiile acestei reforme sanitare.
Impactul reformei asupra mea
Şi aşa, medic fiind, am ajuns la întrebarea: Cum m-a influenţat reforma sanitară? În primul moment am rămas descumpănită, căci nu am simţit, nu am văzut reforma sanitară în România. Am auzit vorbindu-se foarte mult şi zgomotos despre ea, dar această reformă, practic, nu există!
"În România, medicul este cel blamat" - interviu cu Vasile ASTĂRĂSTOAIE, preşedintele Colegiului Medicilor
"Se invocă tot timpul normele UE şi recomandările Băncii Mondiale. Ambele argumente sînt false. România are un număr de paturi cu puţin peste media UE, în condiţiile în care morbiditatea prin afecţiuni ce necesită spitalizarea este aproape dublă. În plus, România raportează nu numai numărul paturilor de acuţi, dar şi numărul de bolnavi cronici şi din Centrele sociale."
Maternităţile, fabrici de expulzat copii - interviu cu Irina POPESCU, educator prenatal
"Sîntem în urmă cu 20 de ani, şi femeile, şi copiii noştri suferă, la fiecare naştere, din cauza unor mentalităţi învechite. Nu cred că mai există vreo maternitate europeană fără sistemul rooming-in, mama împreună cu copilul. Sîntem buni de muzeu... Dacă nu ar fi dramatic, ar fi amuzant."
"Ce frumos era spitalul nostru!... Mai ceva ca la pensiune!"
Medicul Bulumac le plînge de milă localnicilor. El spune că, de-acum, se vor duce la Alexandria, unde vor fi diagnosticaţi, apoi… „li se pun analizele pe burtă şi sînt trimişi acasă. Aşa se întîmpla şi pînă acum. Numai că ei nu se duceau acasă, ci veneau la noi, că pentru asta erau spitalele mici. Degeaba ştii ce boală ai, dacă nu are cine să te îngrijească, cine să-ţi aplice un tratament.“
Prin ochii unui pacient
Omul care aşteaptă, de prea mulţi ani, schimbarea sistemului, crearea cadrului potrivit pentru ca medicii, împreună cu întreg personalul auxiliar, să îşi poată îndeplini menirea. Omul pentru care cuvîntul „reformă“ este sinonim cu forme fără fond, demagogie, încălcarea promisiunilor, neasumarea răspunderii.