Maternităţile, fabrici de expulzat copii - interviu cu Irina POPESCU, educator prenatal

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
Maternităţile, fabrici de expulzat copii   interviu cu Irina POPESCU, educator prenatal jpeg

Acum opt săptămîni plecam spre Maternitate cu o mulţime de spaime şi întrebări şi cu o singură certitudine: venea pe lume Maria. Cum a fost? Cum e de fapt naşterea într-una dintre maternităţile devenite în ultimul timp prea des subiect de ştiri? Naşterea într-o Maternitate de stat din Bucureşti poate fi traumatizantă, şi nu neapărat din motivele pe care vi le imaginaţi. Nu pentru că infirmierele sau asistentele de la neonatologie îţi vorbesc repezit şi nervos, nu pentru că trebuie să aduci de acasă mănuşi chirurgicale şi seringi, nu pentru că în salon nu ai linişte şi nici cearşafuri curate. E vorba mai degrabă de un mediu ostil, care nu încurajează intimitatea dintre mamă şi copil, care nu încurajează alăptatul la sîn şi nici evoluţia firească, uneori lentă, a travaliului. Dacă m-ar întreba cineva acum ce aş fi vrut să ştiu înainte de a naşte, aş răspunde fără ezitare: aş fi vrut să o ştiu pe Irina Popescu. Am cunoscut-o o lună mai tîrziu, la o şedinţă de consiliere pentru alăptare, cînd, evident, s-au văzut efectele startului greşit.

Cum ai ajuns să vrei să schimbi un întreg sistem legat de modul de a naşte în România?
 
După naşterea primei mele fete, acum şase ani, am fost foarte revoltată, aşa cum sînt, zilnic, multe dintre mamele care nasc. După a doua naştere am trecut de la revoltă la acţiune, îmi era foarte clar că ceva e stricat la sistemul de îngrijiri din maternităţile noastre. Am intrat la Facultatea de Moaşe din cadrul UMF „Carol Davila“, am devenit educator prenatal Lamaze, am lucrat voluntar la un ONG care luptă pentru prevenirea abandonului maternal şi am început să mă specializez în consiliere pentru alăptare. Toate astea au mers în paralel cu altă pregătire, aceea de trainer de comunicare empatică, pentru că am mare nevoie de înţelegere, şi pentru oamenii din jurul meu, şi pentru mine.

Ce înseamnă de fapt, cu adevărat, naştere naturală?

Naşterea naturală, pentru mine, e naşterea nemedicalizată, fără fire, fără substanţe. Sau, mai mult, cînd puterea e lăsată femeii, cu participare deplină, cu bucurie şi transformare. Pentru că te transformă! Este un moment pe care îl ai toată viaţa, o amintire care te face să te simţi invincibilă. Cred că o parte din personalul medical angajat în maternităţile noastre uită deseori pentru ce se află acolo. Pur şi simplu, sînt purtaţi de grijile lor şi se trezesc lucrînd la un fel de fabrică de expulzat copii. Finalitatea: mama şi copilul trebuie să respire (în cel mai bun caz).
 Cred că familia care se naşte are nevoie de siguranţă, respect, înţelegere, susţinere, intimitate, empatie, libertate, confort. Naşterea e un proces psiho-emoţional înainte de a fi unul fizic. Un bebeluş are nevoie de contact cu mama sa, imediat după ce se naşte. Nu după o zi, nu după două ore, nu după jumătate de oră! Imediat! Bineînţeles, cînd copilul şi mama sînt sănătoşi – adică în majoritatea cazurilor. Studiile controlate, medicina bazată pe dovezi au demonstrat importanţa legăturii dintre mamă şi copil; ei nu trebuie separaţi de rutină. În Chişinău – îmi povestea dl dr. Şişcanu – nou-născutul e pus imediat lîngă mamă. Noi nu vrem! Sîntem în urmă cu 20 de ani, şi femeile, şi copiii noştri suferă, la fiecare naştere, din cauza unor mentalităţi învechite. Nu cred că mai există vreo maternitate europeană fără sistemul rooming-in, mama împreună cu copilul. Sîntem buni de muzeu... Dacă nu ar fi dramatic, ar fi amuzant.

Toate astea v-au făcut să vă implicaţi şi să vreţi să schimbaţi ceva.

Vreau să schimb sistemul, pentru că nu pot accepta ce se întîmplă acum în maternităţile noastre. Sîntem fiinţe umane şi avem dreptul la o naştere plină de respect, avem dreptul la o naştere umanizată.

Concret, ce anume învaţă mămicile care vin la cursurile Lamaze pe care le organizaţi?

Mamele care vin la cursurile Lamaze organizate de ANNA (Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare) învaţă, îşi amintesc de fapt, că există o reţetă extraordinară de a da naştere: instinctul natural. Cea mai mare putere, cea mai mare tehnică, cel mai mare atu. Dacă îl găseşti, îl ştergi bine de praf, atunci ai scăpat de grijă, te duci să naşti fluierînd. La orele de Lamaze facilităm şi învăţarea unor lucruri utile, anatomia naşterii, rolul hormonilor, poziţii şi respiraţii de încercat acasă şi la sală, măsuri non-medicamentoase de confort, identificarea dorinţelor proprii pentru naştere, totul despre alăptarea şi îngrijirea bebeluşului, melancolia şi depresia post-partum. Cursul se adresează şi partenerilor, peste 90% dintre participante vin însoţite. 

Faceţi progrese în ceea ce priveşte naşterile naturale şi apropierea dintre mamă şi nou-născut în primele minute după naştere. Ce aţi obţinut pînă acum şi ce urmează?

Am „obţinut“ mame informate, dar limitate de opţiunile în privinţa naşterii. Oferta nu e foarte variată şi uneori alegi doar pe criteriul „cel mai puţin rău“. Pornind de la această lipsă de finalitate a procesului în care ne-am implicat – schimbarea procesului naşterii în România – a venit firesc şi următorul pas: înfiinţarea unui Centru de naşteri care să respecte şi să împlinească nevoile profunde ale unei femei, ale unui copil, ale tatălui, pe toată perioada perinatală. Lucrăm la acest proiect, ne dorim să existe acest Centru cît mai curînd.

Ce aţi vrea să ştie toate femeile care se pregătesc să devină mame? Care sînt lucrurile cu adevărat importante pentru ele şi pentru copiii lor?

Să nu se lase manipulate, să se informeze şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Să afle că naşterea naturală nu este un chin, o traumă, un bau-bau. Ci este, poate fi – atunci cînd o laşi să decurgă firesc, cînd alegi un mediu prietenos şi cald în jurul tău – o experienţă extraordinară, plină de putere şi fericire. Cred că e important să ne ascultăm nevoile şi să le respectăm. Apoi să luptăm pentru drepturile noastre şi ale copilului nostru. În maternităţile noastre mai este o problemă: nu e deloc promovat şi încurajat alăptatul la sîn. Eu însămi am primit la externare o reţetă de lapte praf. Multe mame îşi doresc să alăpteze. Ele ar trebui să se informeze din timpul sarcinii despre alăptare, despre practicile de rutină din maternitatea unde doresc să nască. Dacă doreşti să alăptezi şi mergi la o maternitate care îţi dă copilul după nişte ore bune la sîn, iar apoi te primeşte la program de alăptare din trei în trei ore, între timp copilul fiind separat de mamă, se cheamă că ai început cu stîngul. Nu e posibil să mai existe încă aceste... locuri de ţinut copiii încuiaţi, departe de mamele lor. Un pat de plastic şi un biberon cu lapte praf nu îl pot face să simtă dragoste pe micul om de-abia sosit.

Care sînt marile erori din sistem pe care vreţi să le schimbaţi?

Marile erori pleacă de la faptul că sistemul nu acordă valoare oamenilor. Nici celor care lucrează în el, nici celor care beneficiază de serviciile sistemului. Este atît de corupt şi putred acest sistem, încît nu cred că pot gîndi pînă la rădăcinile răului. Cred totuşi că cei care oferă servicii în maternităţi trebuie să iasă din blazarea asta generală, trebuie să fie sensibilizaţi cumva, umanizaţi. Nu e drept ca o nouă familie să-şi începă viaţa în haosul ăsta, în lipsa de umanitate din spitalele noastre. Practic, cea mai mare eroare pleacă de la folosirea intervenţiei ca rutină în majoritatea maternităţilor din România. O intervenţie medicală este utilă atunci cînd apare o complicaţie – folosim epiziotomia, perfuzia, cotul moaşei, cezariana, orice, salvăm o viaţă –, are un rost.

Dar invers – cînd majoritatea femeilor primesc declanşări artificiale cînd e medicul de gardă, restricţii de mişcare, injecţii, perfuzii, hormoni sintetici, sedative, anestezii, epiziotomii, cezariene, absolut degeaba?

Cînd moaşa, aşa-zisa moaşă, se urcă cu cotul pe burta mamei să împingă copilul, cînd femeia la naştere e pusă să nască în poziţie ginecologică, antigravitaţională, apoi îi este aplicată epiziotomia de rutină în 95% dintre cazuri; cînd copilul se naşte şi cordonul se taie imediat, contrar dovezilor care cer să fie lăsat să pulseze, iar placenta este scoasă rapid, copilul trece la aspirat şi încălzit pe o masă de plastic, mama este cusută, cel mult e lăsată să-şi vadă fugitiv propriul copil; cînd se administrează lapte praf, fără a încuraja alăptarea, şi se separă copilul de mamă în maternităţi; cînd mamele sînt informate că trebuie să se odihnească, că nu sînt capabile să îşi îngrijească copilul etc. Toate astea sînt abuzuri, făcute poate fără intenţie, dar prin ignoranţă şi blazare sînt perpetuate zilnic. Există destule studii care dovedesc că intervenţiile de rutină dăunează pe termen scurt şi lung noilor familii. Nu putem ignora acest lucru. Sper ca multe dintre maternităţile noastre să-şi găsească rostul lor adevărat, acela de a aduce noi familii pe lume într-un mediu primitor.

Vi s-au alăturat organizaţii de renume, cum ar fi UNICEF România. E o luptă mai uşoară cu asemenea parteneri? Vezi capătul acestui drum? Se schimbă mentalităţile, încet-încet, în România?

Ne-a bucurat mult faptul că UNICEF a fost alături de noi în campania „Laptele matern. Deseori copiat, niciodată duplicat“, din Săptămîna Mondială a Alăptării. E o validare, o recunoaştere a eforturilor noastre şi ne simţim mîndri că am reuşit ceva frumos împreună. Privesc lucrurile la modul pozitiv şi cred în schimbare. Şi am şi o soluţie pentru schimbare: un exemplu de bune practici care se va extinde în toată ţara şi apoi va pătrunde şi în sistemul actual, „alterîndu-l“ la cererea şi presiunea pacienţilor. Tot mai multe femei sînt nemulţumite de serviciile oferite în maternităţi, tot mai multe femei vor să nască natural, să fie primite într-un mediu cald, unde să aibă siguranţă, confort, libertate.
Schimbarea trebuie să vină de jos în sus, cum bine îmi spunea un mentor acum o vreme. Invers nu vine nimic. Sau vine cu viteza melcului şi mersul racului. 

a consemnat Ramona GABĂR 

Foto: reproducere după "Maternitate" (1890) de Mary Cassatt

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.