O mînă moartă

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
O mînă moartă   jpeg

Ţin să precizez de la început că m-aş bucura să existe în România literatură de consum. Ar fi cred şi în folosul literaturii „adevărate“, care i-ar împrumuta din public, măcar din zona unde graniţele dintre cele două tipuri de scriitură nu-s tocmai bine definite. Apoi, departe de mine să am vreo prejudecată legată de autorii care îşi asumă cu profesionalism un asemenea fel de literatură (dintr-un anume punct de vedere e chiar mai greu să scrii o carte destinată unui public special, numeros, căruia trebuie să-i cunoşti în amănunt aşteptările şi să nu i le amăgeşti). Din păcate, cred că la noi aşa ceva nu (prea) există şi nu (prea) poate să existe. De ce?

În primul rînd pentru că nu avem „consumatori“. Din mult-puţina experienţă adunată ca scriitor şi ca pălmaş pe piaţa editorială, îndrăznesc să afirm că un roman de consum (fie el policier, thriller, SF etc.), scris de un autor român fără nume, odată pus pe piaţa liberă, publicat de aceeaşi editură şi beneficiind cam de aceeaşi promovare, nu va aduna nici jumătate din numărul cititorilor unui roman „adevărat“, scris fie şi de un debutant. Asta din cauză că tipul de „consumator“ căruia i se adresează primul a migrat demult spre multimedia, de unde-şi culege cu mai multă comoditate divertismentul. Pe scurt, un consumator obişnuit mai degrabă alege să vadă un film de gen decît să citească o carte de gen. Şi-n cazurile rare cînd preferă o carte, va alege cu siguranţă un autor străin, eventual unul faimos, de care a auzit la televizor ori pe net. Să mă ierte fanii înrăiţi ai oricărui gen: în realitate, pot fi adunaţi cu toţii într-o sală ceva mai mare de spectacol, iar reunirile lor în varii cercuri de lectură au ceva din atmosfera întîlnirilor de la clubul alcoolicilor anonimi.

Cine crede că se poate reînvia entuziasmul maselor pentru lectură (mai ales al celor româneşti) se înşală amarnic. Există şi statistici care o confirmă: majoritatea românilor – şi nu acuz, nu deplîng, doar reamintesc – nici nu bănuieşte că printre noi încă mai trăiesc scriitori, indiferent de felul lor, în afară de Adrian Păunescu şi încă vreo două-trei persoane văzute la televizor, darmite să-i mai şi citească. Numai un naiv poate gîndi că în condiţiile actuale se mai poate face la noi literatură de masă. Peste ani, da, poate, dar numai cînd România va fi brăzdată de autostrăzi, cînd românii nu vor mai construi peste noapte diguri din saci cu nisip, cînd nu vor mai tremura la scumpirea pîinii cu doi bănuţi şi cînd nu vor mai înlemni la vederea facturilor pe ultima lună.

În al doilea rînd, există o problemă şi cu „producătorul“ literaturii de consum de la noi. În general, acesta deviază din zona frustrărilor că nu a fost acceptat de „adevărata“ breaslă literară (şi asta, nu-i vorbă, plină de bube şi la fel de insignifiantă la nivel popular). După ce nu obţine peste noapte faima scontată în „marea literatură“, rămîne cu iluzia că deţine reţeta secretă pentru a se răzbuna şi a face bani: literatura de consum. Cei mai mulţi dintre cei interesaţi de asemenea „producţii“ – în general, puşti teribilişti – n-au nici cea mai vagă idee despre piaţa de carte din România şi vin cu o mentalitate de speculator imobiliar: visează să dea un tun care să-i îmbogăţească peste noapte. Cu rare excepţii, scriitorii români profesionişti, care înţeleg pe ce lume trăiesc, nu-şi mai pierd vremea cu literatura de consum, sînt conştienţi că ar miza pe o mînă şi mai moartă.

Editorii mari cunosc foarte bine contextul descris mai sus, cu atît mai mult cu cît s-au fript deja cu literatura de consum. Ei ştiu bine că în România nu poţi face o afacere din asta, că nu există un public adevărat, scriitori profesionişti în domeniu, reţele pentru distribuţia de carte şi canale media destul de aşezate pentru promovare, că investiţia nu merită. Editorii mici mai ciupesc şi ei un bănuţ de pîine şi de întreţinere din ceea ce – paradoxal, haotic, underground, cît de cît, ca s-avem şi noi faliţii noştri – există.

Florin Lăzărescu este scriitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

cimpeanu caseta jpeg
Sorin Cîmpeanu a demisionat. Ministrul Educației a fost acuzat de plagiat
Sorin Cîmpeanu și-a anunțat demisia din funcția de ministru al Educației, la patru zile de la izbucnirea scandalului de plagiat. Fără a face referire la motivele demisiei, Cîmpeanu a publicat pe Facebook anunțul încetării mandatului său.
covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.
Varujan Pambuccian / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Creșterea lefurilor pentru aleșii locali: noian de justificări bizare
Reprezentanții Puterii s-au întrecut în justificări pe tema creșterii lefurilor aleșilor locali, fiind puși pe același palier cu persoanele vulnerabile sau prezentați ca actori esențiali în fața instaurării unei dictaturi.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.