O capacitate mirabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
O capacitate mirabilă jpeg

Intuiția este un magnet așezat dedesubtul unei mese cu pilitură de fier dispusă, vorba poetului Cristian Popescu, într-o plăcută neorînduială. Nu e adevărat, ordinea există, după rînduiala de dinainte de plasarea magnetului celui nou. Istoria descoperirilor științifice este plină de asemenea reorganizări intuitive ale cunoașterii care, în timp, devin normative în raport cu următoarea intuiție de- și re-structurantă. Mai degrabă am ceva de spus însă despre creația artistică și, aici, în ceea ce privește înfruntarea cu limbajul verbalizat, agregat din foneme/grafeme pînă la fraza cu sens (nou), prin poezie și cu limbajul articulat din choreme (unități elementare de loc/spațiu) pînă la edificarea semnificativă a cutărui edificiu.

Pe scurt, intuiția este un scurtcircuit în ceea ce se știe deja: o reorganizare spontană, dar pregătită în prealabil, deopotrivă cumulativ și structurant. Instinctul ajută, pregătind condițiile de apariție a vreunei intuiții, atrăgîndu-te și ținîndu-te în preajma acelor împrejurări culturale sau a acelor persoane care pot tutora procesul (mentori). Poeții sînt creativi de (foarte) tineri pentru că limbajul verbalizat aparține fondului intim/străin (Liiceanu) cu care sîntem con-crescuți primindu-l de mici, dimpreună cu starea de joc. Limbajul ne este livrat prin procedee poetice: așa îl primim, de la început el consună, rimează, se și ne joacă. Tot de mici, dar nu la fel de structurat, spațiul e descoperit și instaurat fulgurant, în moduri precare: mai toți copiii acomodează sau imaginează văgăuni, case în copaci, locul ferit, de sub masă, instaurînd convenții locuitale spontane. Apoi, ceva se întîmplă cu creierul nostru și dispare această capacitate mirabilă de a adăsta la jumătatea dintre real și ficțiune/imaginar; ulterior, doar cîțiva o păstrează sau o resuscită și, foarte puțini, o pun la treabă, ca arhitecți, dar mai tîrziu în viață decît poeții. Editura Taschen a găsit 40 Architects under 40 care să fie semnificativi și, apoi, cu greu, Another 40 architects under 40: creația arhitecturală e o întîmplare de maturitate, unde starea de grație a intuițiilor din copilărie nu poate fi menținută (între)deschisă permanent; de unde și raritatea capodoperelor, în raport cu bogăția copleșitoare de intuiții în limbaj poetic.

Nu este cu putință ca intuiția să apară din neant și acest lucru se vede cel mai bine în arte, unde starea de creație intervine asupra unei culturi deja primite, oricît de mult i-ar rezista învățăcelul, care crede, poate, că, rămînînd virgin culturalmente, își protejează inspirația. Nu este adevărat, e o prostie vehiculată în medii educaționale artistice de către cîțiva necăjiți care se cred mari creatori doar pentru că sînt dezarticulați cultural.

wc pagviii jos jpg jpeg

În arhitectură se vede cel mai bine lipsa de cultură profesională, pentru că și aici filogeneza repetă ontogeneza: nici măcar avangarda nu a putut scăpa de tradiție, ci, dimpotrivă, crezînd că descoperă ceva stră-nou, a reinventat străvechimea. Cei care acumulează suficientă pilitură de fier (cultură a domeniului plus crizele acesteia) au capacitatea de a vedea noile unde de forță; nu toți cei culți au intuiții, mulți devin doar enciclopezi, știind lucruri sau crezînd că le știu; dar dintre cei culți se vor recolta cei care, avînd instinct, se pot poziționa în situația de criză care conduce, adeseori, la intuiția restructurantă. Iarăși: parcurgerea este doar aceasta: știu, dar (apare criza) nu e mulțumitor (doar) ce știu sau modul în care știu; apoi (intuiția): dar ce-ar fi dacă? Nu toate răspunsurile (intuițiile) la această întrebare sînt fertile și aici e nevoie de un filtru critic post-factum: poeții își (re)citesc textele după ce se răcesc și le corectează, chiar dacă vor fi fost produsul unui dicteu automat (iluzia suprarealismului că starea de grație poate fi menținută în act perpetuu).

Neuroștiințele ne-ar putea explica mecanismul acestor declicuri: spontane fiind, pe apariția lor nu se poate miza, nici măcar prin procedee deja cunoscute, care ar trebui să le provoace, sistematizîndu‑le iscarea (brain-storming). Dar le putem pregăti împrejurările în care se știe că apar cu predilecție: o vastă cultură clasică (vă rog să vedeți modul impecabil în care desena Picasso, mai înainte de a-și des-figura modelele), în absența căreia nu putem discuta despre creație; o  stare de nemulțumire în raport cu aceasta (citiți manifestele avangardei) sau în raport cu uitarea ei; și, în fine, apariția soluțiilor alternative, care sînt, cu toatele, aletheice, adică dez-văluitoare. Ele scot din ascundere un neliniștitor adevăr despre ceea ce se încăpățînează să fie, mai degrabă decît să nu fie.

Aș mai adăuga, pornind de la studii existente (un modest început a făcut la noi Ioan Andreescu în Origini spirituale în arhitectura modernă, Paideia), faptul că unii dintre marii creatori de arhitectură nouă ai secolului trecut au fost (și?) mistici. Mistica este, la rîndul ei, domeniu predilect al intuițiilor revelatoare, al stră-vederii dincolo de ritualuri, dogmă, constrîngeri sociale, dincolo de orice. Buckminster Fuller a fost arhitect, dar mistic mai presus de domurile lui geodezice; Luis Kahn a fost mistic și vă rog să vedeți pe YouTube filme cu modul în care le spunea studenților săi, deja cu conștiința modificată chimic, se pare: Cărămida îi spune soarelui: vreau să fiu arc! Încerc să le explic studenților mei toată poezia dindărătul acestor vorbe modeste, mai cu seamă arătîndu-le și proiecte de sinagogi propuse de Kahn, unde tensiunea acestor vorbe e ilustrată în tensiunea materiei care se curbează în aer, îmblînzind gravitația.

Știm asta și despre Gaudí și vedem con­secințele acestor intuiții sacre ale sale. Piatra saltă în aer și ține turbioane de cer, care te absorb spre înalt ca bulboanele Dunării: geometria lor a fost formalizată decenii după ce le-a făcut Gaudí. Privind în sus, te simți ca și cînd, sub apă fiind, privești în lungul unui lujer de nufăr: știi că floarea e dincolo, în aer. Soția mea, care nu e arhitect (nimeni nu e perfect!), după o zi în care eu i-am arătat de‑a fir a păr Sagrada Familia și ea a tăcut, mi-a spus: Gaudí a fost dincolo și s-a întors să ne spună cum e…

Augustin Ioan este arhitect și profesor la UAUIM București. Cea mai recentă carte a sa este Piatra din capul unghiului, Doxologia, Iași, 2019.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.