⬆
instinct și intuiție
Reabilitarea intuiției
Trăim, de ceva timp, cel puțin noi, europenii, într-o lume în care rațiunea primează. În care, cel puțin pînă de curînd, încercam să explicăm rațional totul, să argumentăm logic.
După cădere... intuiție și ceva instinct
În lumea noastră, din ce în ce mai riscantă, sînt de acord cu sociologul Edgar Morin: instinctul principal al omului trebuie să fie voința de a trăi.
Țeapa lui Descartes
„Am mirosit ceva!“ sau „Nasul meu nu mă înșală niciodată“ sînt expresiile cele mai comune care ne vin în minte pentru a le explica celorlalți presupusele noastre capacități legate de un presupus al șaselea simț.
Ție ce-ți spune inima?
Pe cît de solid e instinctul meu în probleme care țin de profesie, pe atît de păgubos e în cele sentimentale. E prăpăstios, configurează pînă la cele mai mici detalii scenarii care se dovedesc a fi complet eronate, detestă incertitudinea.
Cum e să nu ai încredere în instinctul tău
Este clar că nu toată lumea e intuitivă, din cîte îmi dau seama. În acest caz, ce cred că ne salvează este să rămînem împreună.
Îmblînzirea intuițiilor și culorile adevărului: Descartes, Miss Marple și Sherlock Holmes
V-aș propune să ne uităm la discuția filosofică despre intuiție ca la o încercare de îmblînzire și domesticire. Filosoful încearcă să raționalizeze, să explice și să transforme în ceva familiar aparenta dezordine din cotețul lui Platon.
Despre instinct, intuiție și empatie sau despre umanitatea noastră
Anumite dezastre naturale, precum cutremurele sau uraganele, ne aduc mai aproape unul de altul, altele, precum pandemiile, de cele mai multe ori ne îndepărtează unul de celălalt.
Glasul tainic
Inima este indiciul cel mai sigur al profunzimilor sufletești, iar adîncimile Duhului Sfînt nu pot fi nicăieri decît în inima-topos, al cărei om, cu al lui glas, tainic, convorbește cu Dumnezeu.
O capacitate mirabilă
Intuiția este un scurtcircuit în ceea ce se știe deja: o reorganizare spontană, dar pregătită în prealabil, deopotrivă cumulativ și structurant.